4,926 matches
-
această scriere, cap de serie cu o istorie îndestul de complicată. Treptele acestei cunoașteri - o lungă dispută în jurul „chestiunii homerice” a literaturii române vechi cum o numește Dan Zamfirescu - au constituit tot atâtea prilejuri pentru configurarea și revigorarea periodică a controverselor în legătură cu drepturile de proprietate ale lui N.B. asupra cărții în al cărei titlu se află numele său, chestiune din care s-a ivit, firesc, problema autenticității. Între adversarii paternității voievodului asupra scrierii se află figuri ilustre ale filologiei, istoriei și
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
provinciale, iar ulterior, stabilindu-se în Cluj (1924), publică poezii, nuvele, articole în „Keleti Újság”, „Ellenzék”, „Brassói Lapok”, „Pásztortűz”. Din 1931 este redactor responsabil al revistei „Korunk”, iar în 1937-1938 scoate revista literar-artistică „Széphalom”. Unele dintre scrierile sale au stârnit controverse puternice, la fel ca și volumul de traduceri Eminescu összes költeményei, apărut în 1934, care pretindea a fi prima ediție completă în limba maghiară a poeziei eminesciene. A fost aspru criticat de profesorul Kristóf György pentru neajunsurile transpunerilor, explicabile prin
KIBÉDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287712_a_289041]
-
cuprinsă poezia lui Eminescu în întregime, nici ordinea pieselor nu corespundea cronologiei eminesciene. De multe ori traducătorul nu a înțeles textul original ori l-a înțeles greșit. Și alți recenzenți (Makkai László, Ladislau Gáldi) au avut păreri similare. În urma unor controverse violente, alte două volume de traduceri ale lui K., din poezia lui Aron Cotruș (Versek, 1936) și a lui Octavian Goga (Költemények, 1938), au trezit un ecou foarte slab, deși reprezentau primele cărți în limba maghiară din creația celor doi
KIBÉDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287712_a_289041]
-
materiale la „economia cunoașterii”, în care informația și simbolurile dețin poziția centrală), în politică (prăbușirea sistemului comunist, globalizarea guvernării, recesiunea statului național etc.), în cultură; în general în toate sectoarele sociale. Recunoașterea unor astfel de transformări se asociază cu intense controverse filosofice, mai ales epistemologice, și culturale, inițiate în principal de Jean-François Lyotard în 1979, odată cu publicarea lucrării în care lansează sintagma condiția postmodernă. Din perspectivă sociologică, teza postmodernistă vizează, pe de o parte, schimbările dramatice ale structurilor societății moderne târzii
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cazurile când adoptăm noul cel mai eclatant. Chestiunea e următoarea: care tradiție sau cum am „inventat” acea tradiție? Ambiguitatea raportării la tradiție în binomul modern-tradițional poate să ne ofere o mulțime aproape nelimitată de interpretări și, odată cu aceasta, intrăm în controverse fără sfârșit. Orice practică socială considerată modernă își „inventează”, așa cum a demonstrat E. Hobsbawm, propria tradiție, tot așa cum o disciplină tânără își descoperă înaintași unde nu te-ai aștepta, iar aceștia trebuie să fie neapărat celebri. Analiștii tranziției noastre postcomuniste
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și individual, pentru că oricum vor fi cumva și cândva reintegrați. În sfârșit, pentru alții, ei sunt „realiștii” vremurilor tranziției sau purtătorii unor simboluri ale scepticismului căzut în fatalismul neîmplinirii sigure a programelor menționate. Dacă în privința semnificațiilor asociate conținutului „programelor instituționale” controversele sunt minime, chiar inexistente, cele care se referă la „excepțiile” menționate sunt de o diversitate dezarmantă. Mai mult, în această diversitate, intervin și interpretări multiple, care sunt promovate de categoria socială tot mai numeroasă a analiștilor. Referințele prioritare ale analiștilor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de altfel s-a întâmplat ori de câte ori societatea s-a confruntat cu schimbări istorice de anvergură. Totodată, „informalizarea” relațiilor din familia nucleară consacrată de epoca revoluției industriale sau apariția unor noi tipuri de familii (consensuale sau chiar homosexuale) multiplică până la sațietate controversele despre familie. Dar nu-i nimic nou sub soare. De la instituirea familiei nucleare pe scena istoriei, nu am dus lipsă nici de anunțuri ale crizei familiei, nici de sanctificarea („sfânta familie burgheză”) sau de demonizarea ei („iadul tinereților noastre”). Familia
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
2001; Carnete europene: însemnare a călătoriei mele făcute în anii 1969-1975, București, 2003. Ediții: Al. Macedonski, Opere, vol. I-V, introd. edit., București, 1966-1969, vol. VI-VIII, București, 1973-1980 (în colaborare cu Elisabeta Brâncuș). Antologii: Revenirea în Europa. Idei și controverse românești (1990-1995), pref. edit., Craiova, 1996. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Prima biografie a lui Alexandru Macedonski, CNT, 1966, 13; Vladimir Streinu, Monografii istorico-literare, LCF, 1966, 15; Nicolae Manolescu, „Opera lui Alexandru Macedonski”, CNT, 1967, 31; Nicolae Manolescu, „Introducere în critica
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
în zonele sărace, în care solidaritatea socială și spiritul comunitar sunt slabe. Din acest punct de vedere, se poate spune că ziarul a atins ținta dorită. În Zerind, sat cu populație majoritar maghiară, publicația a stârnit discuții publice și vii controverse. În Traian Vuia și Tomșani, sate situate în apropierea unor mari orașe, în care accesul la informație este facil, sosirea ziarului a trecut aproape neobservată, autoritățile locale considerându-l ca fiind un material de propagandă irelevant. II. Posterul În scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
disputele doctrinare, cultul sfinților sau poate chiar lungile slujbe bizantine sunt oare simple excrescențe, când nu deviații de la „credința pură și simplă”? De ce să intelectualizăm arid misterul credinței vorbind, împreună cu Grigorie Teologul, despre înțelegerea ortodoxă a Treimii? De ce să acceptăm controversa pe marginea lui filioque sau a primatului papal? De ce pierdem vremea vorbind cu „patriarhii ereticilor”, cum îi numea Tertulian pe filozofi? De ce mai citim literatură sau poezie? De ce acceptăm sfidările cosmologiei sau biologiei contemporane? Pe scurt, de ce ne facem probleme
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fi să acredităm teza lui Samuel Rubenson 1, avva Antonie ar fi fost el însuși un „intelectual”, dar aceasta nu atât în sens contemporan, ci în sensul creștin de „gnostic” (după definiția lui Clement Alexandrinul). Deși la curent cu tematica controverselor teologice ale vremii - cum ar fi disputa ariană sau poate chiar teologia origenistă -, Antonie putea rămâne, prin formație, același agrammatos descris de Atanasie cel Mare2: un țăran coptic capabil să citeze pe de rost din Scripturi, deși contempla doar cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de neacceptat, întrucât ea se întemeiază pe contingențe disparate. Nici Derwas Chitty 2 - care a redactat o monografie a deșertului -, nici John Binns 3 - istoric al monahismului palestinian -, nici Alexander Golitzin - cel care a studiat în adâncime sursele iudaice ale controversei antropomorfite -, nici E. Prinzivalli 4 - care a dezbătut prima controversă origenistă - și nici istorici generaliști de talia unor Vincent Desprez 5, Adalbert de Vogüé6, Graham Gould 7 sau James E. Goehring 8 nu au identificat la acest nivel superficial tensiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Derwas Chitty 2 - care a redactat o monografie a deșertului -, nici John Binns 3 - istoric al monahismului palestinian -, nici Alexander Golitzin - cel care a studiat în adâncime sursele iudaice ale controversei antropomorfite -, nici E. Prinzivalli 4 - care a dezbătut prima controversă origenistă - și nici istorici generaliști de talia unor Vincent Desprez 5, Adalbert de Vogüé6, Graham Gould 7 sau James E. Goehring 8 nu au identificat la acest nivel superficial tensiunile din interiorul monahismului Bisericii primare. Cât privește faimoasa apoftegmă 7
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
suflarea Duhului. Cuvântul menține nu doar unitatea Vechiului și Noului Testament, ci și posibilitatea comunicării prin intermediul limbilor dezbinate, „nici una fără înțelesul ei” (I Corinteni 14, 10). Are Scriptura un text original la care exegeții pot face un ultim recurs? Dincolo de controversele istorice care privesc tradiția manuscriselor ebraice și grecești, rămâne evidența originii anistorice a sensului (înțeles aici ca logos) transcendental al Scripturii. Traducerea Scripturii este nu doar o posibilitate, cât mai ales o sarcină universală, fundamentată pe două realități: (1) transparența
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
miza relației apofatice cu Dumnezeu 4. Dacă Occidentul a adoptat un apofatism esențialist, recunoscând diferența ontologică dintre Dumnezeu și creație, aceasta se datorează în primul rând contribuției Părinților capadocieni, constrânși să adopte un „pesimism gnoseologic” (Vladimir Lossky) destul de radical în controversa cu arianul Eunomie. Sunt la fel de nejustificate afirmațiile cu privire la figurile importante ale teologiei latine - Augustin, Toma d’Aquino sau Bonaventura. Nicăieri în scrierile lor nu putem găsi o minimalizare a „contextului existențial” al cunoașterii teologice. Mai mult decât atât, sunt gata
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
matematică a jocurilor denumită Theory of games and economic behaviour (publicată la Princeton University Press, 1944 și 1947). Ei au formulat un sistem de axiome asupra acesteia, considerând-o ca fiind o cuantificare a preferințelor. Axiomatica lor a stârnit numeroase controverse, conducând la formularea altor axiomatici și la o problemă mereu deschisă privind funcția de utilitate, concept remarcabil, intuit și comentat de multă lume, dar dificil de prezentat pe înțelesul tuturor datorită subiectivismului în comportare și raționament al participanților la orice
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
și misterele universului. (Doar emisiunile dedicate „Dosariadei” din vara 2006 - etapă necesară, deși întârziată cu jumătate de generație, a despărțirii de trecut - au regăsit aceleași cote de audiență, aceeași amplitudine, angajând la fel de masiv și pasionat societatea, grație numeroaselor dezvăluiri și controverse.) După ce elita mediatică fusese dominată de directorul de ziar omniscient, cu ticuri de nouveau riche, legături periculoase în „comunitatea de informații” și loc rezervat în avionul prezidențial, o figură-cheie a tranziției de la „inginerul sufletului omenesc” la „liderul de opinie” (având
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sânul alianței guvernamentale - sunt și ele mai curând personale decât doctrinale. Această ruptură de fond dintre „războaiele culturale” și conflictele politice, dincolo de suprapunerile temporare - și mai curând clientelare - între idei și acțiuni, conferă un caracter întru câtva ornamental și autoreferențial controverselor intelectuale. Situația descrisă mai sus favorizează așadar publicațiile „generaliste”, „ecumenice”, ori cel puțin pe acelea care, ca și patronii lor, „joacă la ambele capete”, eventual promovând în diverse etape și unele campanii ceva mai coerente, de regulă lipsite de continuări
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în ceea ce privește limpezirile cultural-ideologice și dezbaterile de substanță este Idei în Dialog, înființată de Horia-Roman Patapievici pentru a răspunde unei crize structurale a lumii românești, pe care am deplâns-o amândoi de multe ori: absența unei piețe intelectuale funcționale, în care controversele și polemicile să se concentreze pe idei, nu pe purtătorii lor. (Paradoxal, dincolo de toate divergențele de diagnostic, cauze ale patologiei și terapie, un apel similar a formulat și Sorin Adam Matei în cartea sa Boierii minții 6.) Idei în Dialog
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
publică a cărților savante la aceea preponderent academică. Altfel spus, ar trebui să vedem că dezbaterile declanșate în reviste culturale „generaliste” sunt de regulă (deși în nici un caz nu trebuie să devină exclusiv) prelungiri către domeniul opiniei publice ale unor controverse academice, și nu invers. Abia atunci vom vedea cu adevărat dacă piața românească a ideilor a devenit sau are șanse de a deveni „liberă”, „funcțională” etc. Din toate cele de mai sus, vreau să reținem în primul rând noutatea apărută
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
27” (o etichetă controversată, folosită, promovată și legitimată polemic mai ales de Dan C. Mihăilescu), care ar cunoaște un fel de reîncarnare în și mai nebuloasa grupare „neointerbelică” - același inamic public nr. 1, „Grupul de la Păltiniș”. Din fericire, toate aceste controverse amintite foarte succint aici s-au păstrat, în ciuda unor derapaje, la un nivel acceptabil de inteligență și decență (fără cordialitate, e drept). Cu totul alta este situația unor „raderi” suburbane ale „Grupului de la Păltiniș” ori chiar ale ideii înseși de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
discipolii lui Noica, Sorin Vieru a dat până acum cea mai credibilă apărare a magistrului, într-un scurt text luminos, senin, fără obositoarea retorică a apologiei: „Reperul etic în gândirea lui Noica”, 22, XIII, 49 (665), 3-9 decembrie 2002. Toată controversa se poate citi acum și pe fundalul confesiunilor lui Gabriel Liiceanu din frumoasa lui carte din 2002, Ușa interzisă (Humanitas), în care discipolul aduce o perspectivă surprinzătoare (vezi mai ales pp. 292 și 294), regretând că nu l-a preferat
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pentru întreaga societate educată? Printre altele, pentru că numai astfel vor putea arăta politologii noștri - ca și specialiștii din alte științe sociale și umane - că expertiza lor are o adevărată relevanță socială chiar și atunci când angajează cel mai elevat registru intelectual. Controversele și teoriile occidentalilor, să nu uităm, pornesc mereu de la provocările istoriei, nu sunt simple ruminații bovarice. Ar fi trist și contraproductiv ca noi să rămânem la acestea din urmă, eventual încrâncenându-ne țanțoș în câte o poziție care în locurile
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cetățenilor de culoare în clasa de mijloc (ca venituri, valori, drepturi și stiluri de viață), precum și frecvența tot mai mare a căsătoriilor mixte vor atenua (dacă nu cumva vor anihila) demarcațiile rasiale. Nu pot analiza aici poziția lui Etzioni, nici controversa între Gray și comunitarism, una din liniile de forță ale operei profesorului de la LSE (apropiat cândva de comunitarism!). Toate acestea merită o tratare specială, indispensabilă pentru o înțelegere critică a postmodernității americane. Vezi „O utopie comunitaristă: «societatea monocromă»” (pp.173-251
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
faux pas, pe care eu îi consider doar asta, iar aripa „industriei Holcaustului” specializată în cazul românesc i-a considerat dovezi peremptorii de antisemitism, tocmai bune pentru a fi integrate în narațiunea anti-antisemită. Am urmărit și eu, consternat și mâhnit, controversa internă și internațională, care a avut cel puțin o consecință pozitivă - faptul că discuția a fost lansată în sfera noastră publică - și cel puțin o consecință negativă - blocarea imediată a discuției într-o bruscă extrapolare de la un caz particular la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]