9,951 matches
-
de efect ca să... Să ce? Nu, gândul că fusesem victima unei iluzii optice ieftine n-avea nici o rațiune, era doar un mod neîndemânatic de a alunga din memorie imaginea oribilă a infirmității profesorului. Pe dinăuntrul curiozității mele Începea să prindă contur presimțirea că intrasem Într-o poveste Întunecată, ale cărei dimensiuni și Înțelesuri Îmi depășeau cu mult așteptările, și acest lucru mă bulversa. Ca să ies Într-un fel din Încurcătură, am vrut să-i spun ceva amabil și convențional Evei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și incontrolabil. Ce bine mi-ar fi prins acum ca lucrurile să stea altfel... Coridorul era luminat slab, astfel Încât mi-a fost greu să-mi dau seama cât e de lung: și spre dreapta, și spre stânga se Întindeau aceleași contururi difuze, sugerând o geometrie impersonală. Am luat-o către stânga doar pentru că mi-a venit În minte sloganul intelectualității socialiste franceze de pe la jumătatea secolului trecut: inima e la stânga. Pe partea cu buzunarul, după cum adăugase cineva, mai târziu, cu cinism capitalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pergament, Înfășurat asemenea unui sul ce se derulează cu viteză uniformă. Oamenii sunt incrustați În țesătura lui invizibilă - nu se mișcă nici Înainte, nici Înapoi. Ceea ce numim trecut este partea care s-a desfășurat și care se Întinde În urma noastră. Contururile sale se atenuează treptat, până la marginea firească de unde Începe uitarea. Sau istoria. Ceea ce numim viitor este partea Înfășurată a sulului - enigmatică și indescifrabilă, ca orice necunoscut. Evenimentele, faptele, Întâmplările nu aparțin oamenilor - ei sunt doar marionetele care intră În scenarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și cu deplină libertate despre teologie, ajungând la concluzia că cele trei religii născute din Cuvânt converg În credința față de un Dumnezeu unic. Dar lucrurile nu se opresc aici, ele merg mai departe. Mult mai departe, dobândind treptat substanță și contur. Este posibil, ba chiar foarte probabil, ca adevăratul secret al templierilor să-l reprezinte proiectul prodigios al unei mari alianțe Între Occident și Orient, care presupunea Înlocuirea autocrației regilor europeni medievali, meschini și corupți, cu noocrația unei elite de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
depășeau faza consensului de principiu și treceau la fapte, o eră nouă se deschidea În fața omenirii: vârsta de aur rediviva. Sau, poate, aspirația nebuloasă a pământenilor către o vârstă de aur proiectată nostalgic În trecut abia Începea să-și deseneze conturul de realitate posibilă Într-un viitor născut sub ochii lor: putea fi așezată acum Întâia bornă a celor o mie de ani de pace, belșug și fericire despre care vorbește Cartea Sfântă. Or, așa ceva nu trebuia să se Întâmple! Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu mine ne strângeam unul În altul, se auzea ca și cum cineva s-ar fi jucat cu sonorul unui aparat de radio, răsucind foarte lent butonul de volum: mai Întâi un murmur difuz, care treptat se spărgea În bucățele și dobândea conturul vorbelor care Îl alcătuiau. - Le putem găsi și după, nu Înțeleg graba asta... - E mult mai bine să ai toate atuurile În mână... Oricum, treaba ta se sfârșește În această noapte; În rest, totul e pus la punct. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Însă. În fine, grupa a treia se constituie dintre aleși, cei cărora Înzestrarea nativă le dă dreptul să privească de sus obiectul de studiu, să-l domine și să-l controleze. Ei văd ceea ce alții se chinuie să descopere: contextul, conturul, dimensiunea, dinamica... Le pot scăpa nuanțe, dar le este evident sensul. Dacă mai au și o sensibilitate aparte, un simț deosebit al strategiei, al desfășurărilor largi, al marilor deveniri - cazul dumneavoastră - ,atunci cel mai bun lucru este să Încerci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
confiscarea parțială a averii și câte și mai câte, povestitorul simte din când în când nevoia să se retragă, să tragă binișor un glasvand dincolo de care eroii săi să nu mai fie decât niște siluete fumegoase, niște umbre subțiri, niște contururi. Bunul povestitor știe că eroul său e și el om și câteodată are nevoie de liniște, de singurătate, de-un colț al lui în care să se poată ascunde în voie. Cât oare din măreția binemeritată a atâtor și atâtor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
norul de praf, se duse de îndată să-l caute pe cel mai mare dintre frați. Vine cineva, spuse. Gacel ieși din jaima și observă tulburat cum norul de praf creștea și se întindea vertiginos, până când, în sfârșit, putu distinge contururile vehiculului roșu care se apropia cu o viteză amețitoare. — Cheamă-l pe Suleiman, spuse, apoi intră în casă și reveni cu două puști; când fratele său i se alătură, îi dădu o pușcă, indicându-i cu un gest să ocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tovarăș de drum, nici măcar nu-ți alina cât de cât groaznica senzație de singurătate care te copleșea în acel loc blestemat de zei. Începea să apună soarele, iar lumina ce cădea pieziș lăsa să se distingă cu mai multă claritate contururile sălbaticului peisaj înconjurător. În fața ochilor săi, munții se transformaseră în insulițe de forme și mărimi foarte diferite, ca niște semețe fortărețe împrăștiate ici și colo de-a lungul și de-a latul unei întinderi ondulate de nisip, formând un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ochelarii la ochi simți nevoia să ți-i scoți, cînd nu, să ți-i pui. Pentru o clipă, ai impresia că trebuie să reglezi imaginea televizorului. Iar ai uitat că te afli În fața propriei tale ferestre Închise prin care vezi conturele prea albe ale obiectelor de afară, de un alb suspect, aproape cadaveric. O pulbere fină burnițează fără oprire albind băncile pensionarilor, tablele de șah, geamurile crăpate ale felinarelor cu neon, relicva unei cabine telefonice. Retrăiesc tulburarea mea din copilărie. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de marginile ferestrei mele Închise e betoniera. Din spatele blocurilor de patru etaje, acolo unde șina face un cot ocolind vechea cărămidărie, noaptea Îi aud scîrșnetul dinților mușcînd cu Înverșunare pietrișul. CÎnd se sting zgomotele zilei și Întunericul Înghite pe Îndelete contururile severe ale realității, mi se cuibărește o frică mică În măruntaie ca un copil care are nevoie de căldură; frica asta a mea seamănă mai degrabă cu o milă, Îmi stîrnește vorbe drăgăstoase de alint, un fel de șmecherie magică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
depunînd jurămînt pe dreptate și pe onoare și pe virtute - e și normal să apară mese rotunde Într-o epocă În care colțurile nu au ce căuta, cu atît mai mult acum, cînd mulțimea decide, iar chipul mulțimii are Întotdeauna contururi curbe, rotunjite, ca pîntecul femeii gravide, ca pîinea, ca pămîntul, ca țara Însăși. Totdeauna se discută probleme majore: artă estetizantă sau artă reprezentativă, critică estetizantă sau critică reprezentativă, bucătărie estetizantă sau bucătărie reprezentativă, vestimentație estetizantă sau vestimentație reprezentativă. Cutare model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
roșie o floare neagră Wanda Anna viață moarte particule mici de agat de onix foc și cărbune un vierme minuscul o larvă o nimfă se coace acolo În uterul fiecărei pietre Întind un deget face ochi vede locul prielnic vede conturul bucuriei povîrnișul abrupt accidentul) — Damentango. Primul dans Îl are amfitrioana! țești odios căpitane mă cutremur de această diloghie, fiecare mișcare are două acțiuni distincte dinăuntru dinafară diode pentru redresarea curentului) — Așa, așa, lipește-te bine nebunateco! țo punte În mijlocul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vrea pur și simplu să-mi privesc chipul cu ochii lor, pentru că ceea ce văd eu În oglindă este etalonul meu de măsură pentru tot antropomorfismul cu care mă Înconjur. Nu oglinda minte, ochiul exclusivist, reglat numai la impulsurile luminoase ale contururilor mele. Dar altui ochi, reglat la alte coordonate estetice, cum mă arăt eu? Ce urîta trebuie să fiu. Mi se face rușine de momentele În care mă mișc ca o femeie frumoasă, nesesizîndu-mi ridicolul. Cred că În clipa asta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de materie neidentificabilă În prima clipă - marea? munții? Noi - o femeie, un bărbat și un copil - pe un drum de nisip. În spațiul acela nu există timp. Totul a Încremenit În fericirea de atunci. Cu cît privesc mai mult imaginea, contururile Încep să se Însuflețească, apar culorile care se insinuează În omogenitatea materiei și creează separații, surprize, curiozități. Fiecare obiect contrariază și este la rîndul lui contrariat de ceea ce descoperă În preajma sa - de aici Începe fascinația. Ficțiunea Își arborează seducția ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Detectiv-inspector Fincham avea o față trandafirie, netedă și un păr roșcat, spălăcit. Părul și ochii se aflau într-o alăturare nefericită. Iar genele și sprâncenele aveau o culoare atât de ștearsă încât se pierdeau în piele, lipsind trăsăturile feței de contur, de parcă s-ar fi refăcut după niște arsuri grave. Purta o cravată legată strâns, într-un nod perfect, exact deasupra nasturelui de la guler. Clar nu era vorba de un rebel înnăscut. S-a uitat fix la mine și eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
știrbite ajungeau până la ușa de la intrare, care își păstra vopseaua căcănie de când m-am mutat. Nu voiam să fiu acuzată că înfrumusețez zona, așa că nu m-am atins de ea. Trântite pe scări păreau a fi niște zdrențe albastre fără contur. Pe măsură ce înaintam, cârpele s-au rearanjat, devenind mai întâi o formă umană și apoi, când mă apropiasem îndeajuns, s-au transformat în Tom Connelly. Ochiul meu deprins mi-a spus că era încă mahmur. Artiștii sunt niște observatori excelenți. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
decât dorința. Mâinile lui se mișcau în sus pe corpul meu, cu degetele lungi și sigure, atingându-mi gâtul, cu mișcări circulare. Și-a trecut un deget sub bucata de catifea. Apoi și-a aplecat capul și i-a urmărit conturul cu limba. Asta poate să rămână pe tine. * * * M-am trezit imediat, cu capul greu. Pe moment, dezorientată, am crezut că sunt mahmură. Apoi mi-am adus aminte ce mi se întâmplase sau, mai degrabă, din cauza cui. Nat se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a instalat pe neașteptate. Cavaleri, cai și câini de vânătoare începuseră să alerge în imaginara mea pădure plină de mister. Mi se părea că văd sufletele animalelor ucise rătăcind pe aici și pe acolo, în drum spre lumea cealaltă, cu contururi albastre în jurul corpurilor supte parcă de o nouă stare. Cavalerii care își exersaseră arta războiului o viață întreagă sfârșiseră prin a cădea în somnul de veci pe spatele cailor, ca într-un mormânt vertical. Era pace în lume, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nu mă mai interesa nimic, totul era plin de vanitate și ridicol în comparație cu suferința mea fără nume. Am încercat să scriu și am întâlnit deodată rezistența stiloului care se aliase cu demoni necunoscuți, vărsând din el pete de cerneală cu conturul Africii și Australiei. În spatele petelor de cerneală care altădată mă inspirau să scriu și să desenez, m-am văzut deodată pe mine însămi ca un prizonier care nu se putea elibera de închisoarea lui de aer. Pentru că eu însămi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Kaly nu este? întrebă el, încet. Tăcerea care urmă îi dădu însă o senzație neplăcută, care se accentua pe măsură ce observa că persoanele prezente refuză să-i vorbească. Conștiința faptului că se întâmplase ceva rău începea să prindă din nefericire un contur din ce în ce mai clar în sufletul său, făcându-l să amețească, cu tâmplele pulsându-i nebunește de teamă. Îngrijorat cum nu mai fusese de multă vreme, înaintă spre biroul soției sale. Ceea ce văzu, însă, avu darul să-l neliniștească și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
invidiind și urând la fel și în ziua de azi. Nu mai avem în față trecutul închipuit de Stein, un trecut de mucava, micșorat de locomotiva și de electricitatea prezentului. Trecutul pe care Burkeviț ni-l evoca cu forță dobândea contururile materiale ale zilei prezente. Și, invocând din nou întâmplări istorice, îmbrăcându-le în haina cotidianului și asociindu-le cu caractere și acțiuni particulare, Burkeviț ne purta pe toți, convingător și cu forță, în direcția dorită de el. Această acoladă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ea în pădurile din jur. Prin fața ochilor îi treceau imagini ca niște flash-uri cu starostele țiga nilor zlătari peste care se suprapuneau figurile lui Pop și ale olteanului Pohoață. Încet, gândurile lui începeau să se adune și să prindă contur. Dacă până acum îl considera pe bătrân un fel de călăuză pe care trebuia să o urmeze și să-i asculte sfaturile, dintr-o dată își dădea seama că moșul îi spune povești. Iarăși vorbea despre vâlve și ființe fantastice în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cat cu mâinile ridicate și privirile pierdute în gol. Avea gura întredeschisă, ca și cum ar fi vrut să spună ceva dar se oprise la jumătatea cuvântului. Trupul îi era înconjurat de o irizație cafeniu-gălbuie, ca o aură ușoară. Numai în jurul capului, conturul luminos căpăta nuanțe roșietice. Îngrijorat și puțin speriat de ce se întâmplă, Toma se aplecă și lăsă toiagul din mână rezemat de lavița pe care stătuse la început. Totul redeveni normal, semiîntunericul domnea iarăși în încăpere, iar Calistrat își lăsă mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]