1,864 matches
-
domnilor. Nu citiți cărțile aici. Nu le citiți aici. Luați-le acasă. Cumpărați-le. Iată-mă deci în magazinul de pornografie, încercând să descopăr soluția. Răsfoiesc o broșură cu caste tipărită pe hârtie de calitate cu miros de ceară. Bunicuțe, copilași, excremente, închisori, porci și câini. O, lume, o bani. Bănuiesc că există oameni care doresc așa ceva. Bănuiesc că există oameni cărora le place așa ceva. Cererea și oferta, forțele pieței. Noi, cei de pe Pământ, suntem un echipaj foarte pestriț, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spus ceva pe care n-am mai reușit să-l înțeleg, cel puțin deocamdată. Mă scufundam rapid, înecat în minciună, candoare și întuneric. Selina închiriase o cameră unde m-a luat ca o mamă care avea în grija ei un copilaș. Probabil că am încercat s-o atrag într-o acțiune care să-mi aducă alinare sau răzbunare - sex, lovire, biciuire, viol: nu-mi amintesc exact ce-a fost și, oricum, n-are nici o importanță. După care am intrat în muierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-ntre bam uneori cât de relevant era dacă un copil alegea „vân tul iubirii“ în loc de „inima zorilor“, dar presti giul maestrului ne-ntuneca până la urmă dreapta judecată... În fine, pierdeam ore-n șir înregistrân du-i la microfon pe aceiași copilași martiri care tre buiau să recite, la prima vedere, o poezie, de obicei tot pe cea cu mamița mare și pisica. Dacă se potic neau, trebuiau s-o ia de la-nceput. Mai erau și alte teste, pe care le aplicam
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
se constitui în avertisment. Cimitirul “des Innocents” este locul în care “moartea hidoasă (...), rânjind, îi târăște după ea, invitându-i, cu pașii unui bătrân și țeapăn profesor de dans, pe popă, pe împărat, pe nobil, pe muncitor, pe călugăr, pe copilaș, pe bufon și pe toate celelalte meserii și stări”. Este un dans “des morts” și nu “de la Mort”. Protagonistul macabrului dans nu este încă un schelet, ci un trup, incomplet descărnat, cu burta goală spintecată. În dansul macabru mai vechi
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
și nu. De ce, da? Pentru că, acel șef de țară, s-a dat în spectacol, cu acea rară frumusețe de femee cu românca Lăcrămioara, venită în Ioio la muncă, spre a-și câștiga bucățica zilnică de pâine, pentru ea, și pentru copilașul ei, nimerind,însă,în plasa unor mari traficanți de droguri, a și devenit, pentru scurtă vreme, cotraficantă, dar,întreaga rețea căzând, tribunalul a condamnat o la opt luni de detenție, pe care, acum, și-i ispășește, alături de celelalte condamnate. Și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să primească în locul lui onorurile militare și huiduielile civile, inerente într-o țară ajunsă pe marginea prăpastiei, dacă nu cumva și mai rău, fără ca noi s-o știm încă. Am văzut la televizor imagini cu Băsescu, cum dormea ca un copilaș, foarte puțin protocolar, în scaunul său la conferința ceea din Kazahstan. Într-un moment de reverie, a tresărit și din patriotism, a trimis chiar o telegramă în țara sa dar cum era somnoros și lejer chehui, după coniacul de aseară
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
felul cum arăți, așa, palidă. - Încă nu am rămas însărcinată. Noi ne dorim copii, dar când o să vrea bunul Dumnezeu, spuse Frusina, lăsând capul în jos.Frusina nu rămăsese însărcinată de când se căsătorise. Își dorea cu ardoare să aibă un copilaș, să-i dăruiască toată iubirea pe care o avea în suflet. Era foarte credincioasă și respecta toate canoanele bisericești; la sărbătorile religioase, de peste an, nu rămânea nespovedită sau neîmpărtășită. Sărbătorile erau pentru ea tabu. Petre nu era așa; nu se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
făcut să suferiți și îmi pare rău pentru că ați fost bună cu mine și cu copilul meu. Vă rog să mă iertați! Îi luă mâna Frusinei și o sărută. - Eu te iert, că îmi este milă de tine și de copilașul care nu are nicio vină. Poate că ai făcut asta fiindcă ești prea tânără și credulă, dar nu știu dacă Dumnezeu te va ierta. Am să te rog să nu mai vii pe aici, iar pentru copil o să am grijă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
foametei, a secetei, a radiației solare, a războaielor, a tuturor lucrurilor care ne așteaptă. Deci este dispus să se omoare și s-o omoare și pe Mona? întreb. Și pe părinții lui? O să-i omoare și pe ei? Și pe copilașii care nu au apucat să trăiască sau nici n-au deschis ochii încă? Și pe toți oamenii buni și muncitori care respectă natura și reciclează deșeurile? Pe vegetarieni? Ei nu sunt nevinovați, după mintea lui? — Aici nu e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de la Helen și mi-l vâr în buzunarul de la spate. Fac un pas spre Mona. Mă uit la Helen, și dă din cap. Tot cu spatele la noi, Mona zice: — O să-l aduc înapoi pe Patrick. O să-i aduc înapoi pe toți copilașii, zice. O apuc de talie pe la spate și-o ridic în sus. Mona țipă, mă lovește cu călcâiele peste fluierele picioarelor și se zvârcolește într-o parte și-ntr-alta, ținând cartea strâns, iar eu îmi ridic mâinile pe sub brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și Patrick în brațe, morți, ușa se deschide; e bătrânul polițist irlandez cu părul sur. Dom’ sergent. Și eu zic vă rog. Vă rog, băgați-mă la pușcărie. O să pledez vinovat pentru toate. Mi-am omorât soția. Mi-am omorât copilașul. Eu sunt Waltraud Wagner, Îngerul Morții. Omorâți-mă, ca să pot fi cu Helen din nou. Si dom’ sergent zice: — Trebuie să ne grăbim. Se duce la dulăpiorul de oțel. Scrie ceva cu pixul pe un carnețel. Rupe foaia și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sii!... Adică de ce să nu-mi ridic și eu nivelul de trai acolo, ca tot omul?... De ce să râm pământul ca ăi bătrâni toată viața?... De ce să dorm eu pe rogojină cu bătături în palme și de ce să-mi moară copilașii de foame?... De ce, domn șef??... Nu sunt și eu om?.... Domnu Stelică!!... Domn șeeef!!... Aici îți dau dreptate, admise Stelian, oprindu-se câteva clipe din scris și măsurându-l pe gestionar cu privirea. Dar cu gestiunea ce-i facem?... Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
au unit. Un compliment frumos O micuță istorioară Și acum două priviri S-au întâlnit întâia oară. A fost de-ajuns doar un cuvânt Un simplu te iubesc! Și acum două inimi Pe viață se unesc. Un cuplu fericit Un copilaș iubit Andrei numit! Prietenia Prietenia-i sfântă Oricând de vrei ceva Prietenii-s cu tine La greu nu te-or uita. Soarele și luna Nu-s frați, dar se-nțeleg Prietenii întotdeauna Tu trebuie să îi alegi. De-s negri
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Iar copacii au înflorit. Fluturașii cei vioi Au venit iar pe la noi Păsărelele se adună Să vestească vremea bună. Totu-n jur e viu și-ntinerit Căci afară-i cald și bine Totul pare diferit Primăvara a venit. Au ieșit iar copilașii Se joacă de-a cercetașii Iarna a plecat Primăvara s-a arătat Călător la țărmul mării Pe malul mării mă plimbam Zărind în depărtare, Soarele ce apunea Încet se tot stingea. Iar cerul pare-a se crăpa Fiind tăiat de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
așa Că ne-ndeamnă și ne-învață Cum să trecem noi prin viață. Primăvara Primăvara iată vine! Iată vine și la mine. Toată iarna eu am stat, Am stat și te-am așteptat. Cu umbra păsărilor în zbor, Cu jocul albinelor. Copilași și copilițe, Băiețași și voi fetițe Hai cu toții să strigăm: „Primăvară cu alai Vino și la noi pe plai”. Vara Cu călduri dogoritoare Și cu ploi răcoritoare, Care se succed deodată, Vara a sosit îndată. Păsările ciripesc, Greierii toți lenevesc
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să-i tăvălească. Căci milă n-are, dar are tupeu Chiar dacă minte, nu îi pare rău Și-aceasta, dragii mei, în țara noastră Să știți că e “prostia omenească”. Orfanul Se scurg pe-obraz ca două mărgărite Lacrimi fierbinți de copilaș plăpând, Căci bietul a rămas orfan pe ulițe Și-n pieptul lui se zbate-un dor arzând. Dorea să-și mai revadă înc-odată Părinții lui, dar nu îi mai avea. Căci soarta cu el fusese nemiloasă Rămase singur și tot
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
el fusese nemiloasă Rămase singur și tot suspina. Bietul de el, era orfan pe lume Neprotejat, sărman și ofilit Și-acum obrajii îi erau necontenit Scăldați în lacrimi de mărgărit. Nu mai fusese mângâiat de nimeni De multă vreme bietul copilaș Nu mai era copilul de-altă dată Cu ochii negrii, blânzi și drăgălași. În ochii lui vedeai numai durere Pe chipul lui, un dor neîmplinit. Nu mai avea în lume mângâiere De când părinții lui l-au părăsit, Așa-ți trăise
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe altul îl puneau Și jocul din nou porneau. Amintiri Gândurile nu mă lasă Și umerii greu m-apasă, Căci copilăria mea A apus precum o stea. A trecut și pe la tară Și-a lăsat pe ulicioară Glasul meu de copilaș Și surâsul pe imaș. Prin lanuri ne alergam Și pe jos mai și cădeam Și râdeam, ne ridicam, Niciodată nu plângeam. Iată că timpul a trecut Și niciodată aceste clipe Nu am să le uit. Copilăria Când inima mă doare
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
petrecută acum când își pierduse orice speranță. Acesta primi vestea cu același entuziasm de nestăpânit, fără a ști de virtuțile celor doi micuți care vor veni pe lume din sângele său. Peste câteva luni în familia imperială au apărut doi copilași adorabili, așteptați cu atâta nerăbdare și de atâta timp, dar împărăteasa râdea cu un ochi și cu celălalt plângea, amintindu-și mereu de ceea ce-i spusese zâna. Știa că avea dreptate, mai ales că primul venit pe lume plânsese intens
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
După cît spune PM, un copil s-a dus după ajutoare... Poate că el a fost. - Care, el? - Christian Bréhat. Ryan Îi interogase pe toți jefuitorii de atunci, În afară de Christian. Poate că bătrînul avea dreptate. Și dacă micul Bréhat găsise copilașul nou-născut? De la postul de pilotaj, PM Își interpelă fratele. - Ei, ce se aude? A mărturisit? Unde a ascuns lingourile? Ryan-Erwan se Întoarse spre fratele lui. Bietul netot, ar fi de ajuns să-i dai ghes un pic și ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dovedi un om eficace, fericit să descopere că era capabil de performanță. CÎt despre Marie și Lucas, aceștia doi trăiau ca Închiși Într-un cocon, petrecîndu-și zilele la postul de jandarmi unde continuau să facă cercetări complementare, În special În legătură cu copilașul abandonat la Brest În mai 1968. Trăgeau perdelele peste nopțile lor și Învățau să se cunoască unul pe celălalt. Nu-și făgăduiau nimic, nu vorbeau niciodată despre viitor, trăiau acel moment În suspensie, Încercînd să nu savureze decît clipa prezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pierduse memoria... - Bebelușul acela avea doar cîteva ore de viață, Christian, continuă ea cu voce sugrumată. Alergai pe faleză cînd te-a strigat Pierric. Era ascuns după tumulus, te-a rugat să-i duci de acolo, pe el și pe copilaș, dar tu l-ai lăsat de unul singur. - El ți-a spus asta? - Nu. O știu pentru că eram acolo. Îl văzu tresărind și Înghiți În sec Înainte de a adăuga: - Bebelușul acela eram eu, Christian. O privi neîncrezător. Dar privirea verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Albanese se ruga cu fervoare. — A sosit timpul să-l întâlnești pe Creator, măi câine, spuse Lee. Femeia izbucni: — Nu, nu, nu, nu, nu! Bruno se ocupă de un bar din Silverlake! Buena Vista, pe Vendome! Vă rog, lăsați-mi copilașul în pace! În drum spre mașină, însoțiți de lătrăturile fericite ale lui Hacksaw, Lee îmi arătă butoiașul gol al revolverului. Am râs tot drumul până Silverlake. • • • Buena Vista era un grill-bar în forma unui rancho spaniol - avea pereți văruiți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la autopsie. — Continuă, Joe, îl îndemnă Russ. Dulange rânji satisfăcut. — Apoi Dalia începe să facă pe nebuna. Mă întreabă: „Cum de ești numai caporal dacă ai atâtea medalii?“ Începe să îmi zică Matt și Gordon și începe să vorbească de copilașul nostru, deși nu ne-am pus-o decât o dată, iar eu am mi-am pus prezervativ. Johnnie se sperie ca naiba și începe să cânte împreună cu gândacii „Nu, domnule, fata asta nu-i a mea“. Mai vreau fofoloancă, așa că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În sănătatea dumneavoastră, domnule... șovăi Felix S 23. — Herbert mă cheamă, zise bărbosul. Herbert Star. — Să trăiți, domnule Herbert! făcu și Dromiket 4, turnându-și din canistră. — Toshiro dragă - zise bărbosul -, du-te și mai adă ceva pentru băieți și copilașul ăsta, vezi și tu în sacul ăla maro... Toshiro reveni cu sacul și-l puse înaintea bărbosului. Ia luați, băieți, de-aici. Ia și tu, copilaș! zise bărbosul către micul Benga și începu să scoată cu amândouă mâinile pixuri, gume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]