1,815 matches
-
carenată pentru a face reparații la cocă. Au fost înlocuite velele rupte și materialele din arboradă care fuseseră deteriorate, iar coca a fost curățată de animalele marine atașate de ea. După examinarea cocăi s-a constatat că o bucată de coral cât un pumn tăiase scândurile și se desprinsese. Înconjurat de câlți din vela folosită pentru a astupa gaura, fragmentul de coral contribuise la astuparea găurii din cocă și împiedicase scufundarea navei lângă recif. După ce a așteptat schimbarea direcției vântului, "Endeavour
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
a fost curățată de animalele marine atașate de ea. După examinarea cocăi s-a constatat că o bucată de coral cât un pumn tăiase scândurile și se desprinsese. Înconjurat de câlți din vela folosită pentru a astupa gaura, fragmentul de coral contribuise la astuparea găurii din cocă și împiedicase scufundarea navei lângă recif. După ce a așteptat schimbarea direcției vântului, "Endeavour" și-a reluat călătoria în după-amiaza zilei de 5 august 1770, ajungând în cel mai nordic punct al Peninsulei Cape York
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
trăsnet în timpul unei furtuni tropicale, dar avariile au fost evitate datorită paratrăsnetului rudimentar denumit „lanț electric” care Cook ordonase să fie montat pe catargul lui "Endeavour". Nava a rămas într-o stare foarte proastă după naufragiul de la Marea Barieră de Corali din iunie. Tâmplarul John Seetterly a observat că „se scurge foarte mult - face între doisprezece și șase țoli pe oră, fiindcă chila principală este rănită în multe locuri, chila falsă nu mai era de la mijlocul navei încolo. Lovită la babord
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
privind localizarea unor relicve ale călătoriei efectuate de ea în Pacificul de Sud. În 1886, Working Men's Progress Association din Cooktown a încercat să recupereze cele șase tunuri aruncate peste bord atunci când "Endeavour" a naufragiat la Marea Barieră de Corali. S-a oferit o recompensă de 300 de lire oricui putea localiza și recupera tunurile, dar căutările din acel an și din cei care au urmat nu au avut niciun succes, iar premiul nu a fost acordat. Resturi ale echipamentului
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
sosească la 3 mai. A doua zi însă, o forță condusă de un portavion american aflat în drum spre o misiune de a opune rezistență forțelor japoneze care înaintau spre Port Moresby (ce a avut ca rezultat Bătălia din Marea Coralilor) a lansat un atac aerian asupra forței de debarcare japoneze din Tulagi, distrugând și avariind mai multe vase și avioane japoneze implicate în operațiunea de debarcare. Cu toate acestea, soldații japonezi au reușit să ocupe Tulagi și au demarat construcția
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
operațiunea "Mo" în urma interceptării comunicațiilor radio de către centrele de informații radio de la Melbourne, Australia și de la Pearl Harbor, Hawaii. Pe baza acestor informații, la 22 aprilie, amiralul american Chester Nimitz, aflat la Pearl Harbor, a îndreptat forțele aliate către Marea Coralilor pentru a opri operațiunea japoneză "Mo". La 27 aprilie, Task Force 17 de pe portavionul american , sub comanda viceamiralului Frank Jack Fletcher, a plecat de pe Tonga și i s-a alăturat Task Force 11 (TF11) de pe portavionul , la nord-vest de Noua Caledonie
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
Force 11 (TF11) de pe portavionul , la nord-vest de Noua Caledonie la 1 mai. În aceeași zi, Fletcher a detașat TF11 pentru realimentare, așteptându-se să se alăture lui "Lexington" și escortei sale la 4 mai într-o poziție predeterminată din Marea Coralilor. La 2 mai, paznicul de coastă Jack Read de la Bougainville a raportat că o mare forță de vase japoneze, presupusă a fi o parte a forței de invazie a insulei Tulagi, plecase din zona Buka. În aceeași zi, paznicul de
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
de acolo ei s-au realăturat forțelor americane. După ce a atacat Tulagi, "Yorktown" s-a reîntâlnit cu "Lexington", și cele două portavioane au luptat cu restul forțelor japoneze implicate în operațiunea Mo în perioada 6-8 mai în bătălia din Marea Coralilor. În această bătălie, "Lexington" a fost scufundat, iar "Yorktown" avariat. Japonezii au suferit pierderea lui "Shōhō", scufundatm a unui portavion grav avariat și mari pierderi de avioane și membri ai echipajelor. Temându-se de alte eventuale atacuri ale avioanelor aliate
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
din cauza construcției aerodromului japonez de pe Guadalcanal deoarece, la terminarea sa, avioanele ce aveau să-l folosească urmau să reprezinte o amenințare gravă la adresa operațiunilor aliate dintre Australia, Noua Zeelandă și Statele Unite. Cele două victorii strategice ale aliaților în bătăliile din Marea Coralilor și de la Midway au reprezentat o ocazie de a prelua inițiativa și de a lansa o ofensivă contra japonezilor undeva în Pacific. Planul aliaților de a ataca Solomonul de sud a fost conceput de amiralul american Ernest King, comandant al
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
6.000 de ani. Comerțul și schimburile spirituale dintre cele două ținuturi acum separate a continuat peste nou-formata Strâmtoare Torres al cărui canal de 150 de km a rămas navigabil printr-o serie de 274 de insule și recifuri de corali permițând astfel opriri intermediare. Insulele au fost colonizate de diverse populații oceanice melaneziene precum Insularii Strîmtorii Torres în urmă cu peste 2.500 de anio, iar interacțiunile culturale au continuat prin intermediul acestei rute cu populațiile aborigene din nord-estul Australiei. Pescarii
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
invadat și ocupat Tulagi, deși câteva din navele de război de sprijin au fost surprinse și scufundate sau doar avariate de avioanele de pe portavionul . Fiind avertizate de acum de prezența portavioanelor americane în zonă, portavioanele japoneze au intrat în Marea Coralilor cu intenția de a găsi și de a distruge forțele navale aliate. Începând cu data de 7 mai, portavioanele ambelor părți au executat atacuri aeriene în două zile consecutive. În prima zi, Statele Unite au scufundat portavionul japonez "Shōhō", iar japonezii
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
raiduri ale portavioanelor asupra bazelor aliate din "Samoa" și Suva. După ce s-a consultat cu amiralul Ernest King, comandantul Flotei Statelor Unite, Nimitz a hotărât să răspundă operațiunii japoneze prin trimiterea tuturor celor patru portavioane disponibile din oceanul Pacific în Marea Coralilor. Până la 27 aprilie, alte informații au confirmat mai multe detalii și ținte ale planurilor "MO" și "RY". Pe 29 aprilie, Nimitz a dat ordinul ca toate cele patru portavioane și navele de însoțire să se îndrepte către Marea Coralilor. "Task
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Marea Coralilor. Până la 27 aprilie, alte informații au confirmat mai multe detalii și ținte ale planurilor "MO" și "RY". Pe 29 aprilie, Nimitz a dat ordinul ca toate cele patru portavioane și navele de însoțire să se îndrepte către Marea Coralilor. "Task Force 17", care consta din portavionul escortat de trei crucișătoare și de patru distrugătoare, sprijinit de trei petroliere și două distrugătoare, comandat de contraamiralul Fletcher, a plecat pe 27 aprilie din spre Marea Coralilor. "Task Force 11", care consta
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
să se îndrepte către Marea Coralilor. "Task Force 17", care consta din portavionul escortat de trei crucișătoare și de patru distrugătoare, sprijinit de trei petroliere și două distrugătoare, comandat de contraamiralul Fletcher, a plecat pe 27 aprilie din spre Marea Coralilor. "Task Force 11", care consta din portavionul cu două crucișătoare și cinci distrugătoare, comandat de contraamiralul se afla între Fiji și Noua Caledonie. "Task Force 16", care includea portavioanele "Enterprise" și "Hornet", comandat de viceamiralul William F. Halsey, doar se întorsese
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
nu putea să mai ajungă în sudul Pacificului la timp pentru a participa la bătălie. Nimitz l-a numit pe Fletcher la comanda forțelor navale aliate din sudul Pacificului până la sosirea lui Halsey cu Task Force 16. Deși regiunea Mării Coralilor se afla sub comanda lui Douglas MacArthur, lui Fletcher și lui Halsey li s-a ordonat să continue să îndeplinească ordinele lui Nimitz în zonă și nu pe ale lui MacArthur. Bazându-se pe interceptarea traficului radio al "Task Force
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
comandat de viceamiralul , nava amiral fiind crucișătorul "Myōkō" avându-l pe contraamiralul de pe "Zuikaku" la comanda tactică a forțelor aeriene de pe portavioane. Convoiul s-a deplasat spre sud spre partea de est a Insulelor Solomon și a intrat în Marea Coralilor la sud de Guadalcanal. O dată ce au ajuns în Marea Coralilor, portavioanele au fost apte să asigure apărarea aeriană pentru forțele invadatoare, să anihileze apărarea aeriană a aliaților din Port Moresby și să intercepteze și să distrugă orice forță navală aliată
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
pe contraamiralul de pe "Zuikaku" la comanda tactică a forțelor aeriene de pe portavioane. Convoiul s-a deplasat spre sud spre partea de est a Insulelor Solomon și a intrat în Marea Coralilor la sud de Guadalcanal. O dată ce au ajuns în Marea Coralilor, portavioanele au fost apte să asigure apărarea aeriană pentru forțele invadatoare, să anihileze apărarea aeriană a aliaților din Port Moresby și să intercepteze și să distrugă orice forță navală aliată care ar fi intrat în Marea Coralilor pentru a riposta
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
ajuns în Marea Coralilor, portavioanele au fost apte să asigure apărarea aeriană pentru forțele invadatoare, să anihileze apărarea aeriană a aliaților din Port Moresby și să intercepteze și să distrugă orice forță navală aliată care ar fi intrat în Marea Coralilor pentru a riposta. Pe drumul către Marea Coralilor, portavioanele lui Takagi trebuia să trimită nouă avioane de vânătoare Zero la Rabaul. Din cauza vremii nefavorabile, după două încercări efectuate în zilele de 2 și 3 mai, avioanele s-au întors la
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
să asigure apărarea aeriană pentru forțele invadatoare, să anihileze apărarea aeriană a aliaților din Port Moresby și să intercepteze și să distrugă orice forță navală aliată care ar fi intrat în Marea Coralilor pentru a riposta. Pe drumul către Marea Coralilor, portavioanele lui Takagi trebuia să trimită nouă avioane de vânătoare Zero la Rabaul. Din cauza vremii nefavorabile, după două încercări efectuate în zilele de 2 și 3 mai, avioanele s-au întors la portavioanele ancorate la 444 km de Rabaul, iar
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
era compusă din nave de război americane și australiene aflate sub comanda lui MacArthur și era comandată de contraamiralul , fiind formată din crucișătoarele , , și trei distrugătoare. După ce a terminat alimentarea pentru „Task Force 11”, petrolierul "Tippecanoe" a plecat din Marea Coralilor pentru a livra combustibilul care îi mai rămăsese navelor aliate staționate la Efate. Pe 3 mai dis-de-dimineață, flota condusă de Shima a ajuns la Tulagi și a început debarcarea trupelor necesare pentru ocuparea insulei. Tulagi nu era apărat pentru că mica
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
atace pe 7 mai. În același timp, portavioanele lui Takagi au ocolit prin estul Insulelor Solomon în ziua de 5 mai, s-au întors spre vest pentru a trece pe la sudul Insulei San Cristobal (Makira) și au intrat în Marea Coralilor după ce au trecut printre Guadalcanal și Insula Rennell în dimineața zilei de 6 mai. Takagi a început să-și realimenteze navele la 333 km vest de Tulagi pregătindu-se pentru bătălia portavioanelor pe care se aștepta să o poarte a
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
aerian pentru bătălia așteptată, în timp ce ehipajele avioanelor, obosite, nu încercau decât să doarmă câteva ore. În 1972, viceamiralul H. S. Duckworth, după ce a citit rapoartele japoneze despre bătălie, a comentat: „Fără îndoială, la 7 mai 1942, în apropiere de Marea Coralilor, a fost cea mai confuză zonă de bătălie din istorie.” Hara i-a spus șefului Statului major al lui Yamamoto, amiralul Matome Ugaki, că a fost atât de frustrat de ghinionul pe care l-au avut japonezii pe 7 mai
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
motor pentru a pleca spre Townsville. Crace a auzit o mulțime de rapoarte radio care anunțau că inamicul s-a întors, dar, neștiind că Fletcher s-a retras, a rămas să patruleze cu restul "Task Group 17.3" în Marea Coralilor pentru cazul în care forța de invazie se îndreaptă din nou către Port Moresby. Pe 9 mai, Task Force 17 și-a schimbat cursul și s-a îndreptat către est plecând din Marea Coralilor prin sudul Insulei Noua Caledonie. Nimitz a
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Task Group 17.3" în Marea Coralilor pentru cazul în care forța de invazie se îndreaptă din nou către Port Moresby. Pe 9 mai, Task Force 17 și-a schimbat cursul și s-a îndreptat către est plecând din Marea Coralilor prin sudul Insulei Noua Caledonie. Nimitz a ordonat ca Fletcher să se îndrepte cu "Yorktown" la Pearl Harbor cât mai curând posibil după ce realimentează la Tongatabu. În cursul aceleiași zile, bombardierele americane au bombardat Deboyne și "Kamikawa Maru" producând pagube care
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
să distrugă navele aliate care au mai rămas și să ocupe Port Moresby. Inoue nu a anulat rechemarea convoiului de invazie, dar le-a ordonat lui Takagi și lui Gotō să urmărească navele aliate care au mai rămas în Marea Coralilor. Pentru că nu mai aveau combustibil, navele lui Takagi au petrecut ziua de 9 mai alimentându-se de la petrolierul "Tōhō Maru". Târziu în seara de 9 mai, TaKagi și Gotō s-au îndreptat spre sud-est, apoi spre sud-vest în Marea Coralilor
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]