3,198 matches
-
Închide ea. Stă atît de aproape Încît el simte cum căldura ei animală Îi inundă trupul. Parfumul ei Îi e cunoscut și Își imaginează cum ar fi să știe ce senzație dă la pipăit pielea ei. Apoi, ea Îi Înnoadă cravata. Se simte stînjenit. — E-n regulă. O mulțime de bărbați nu știu să facă nod la cravată. — Ce s-a ales de fabrica de anvelope? Și de ferme? Ea se așează din nou pe pat și Își Încrucișează picioarele. Plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ei Îi e cunoscut și Își imaginează cum ar fi să știe ce senzație dă la pipăit pielea ei. Apoi, ea Îi Înnoadă cravata. Se simte stînjenit. — E-n regulă. O mulțime de bărbați nu știu să facă nod la cravată. — Ce s-a ales de fabrica de anvelope? Și de ferme? Ea se așează din nou pe pat și Își Încrucișează picioarele. Plină de forme, observă Wakefield. Șolduri frumos modelate Într-o fustă frumos mulată, cum ar spune Zamyatin. — Fabrica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bărbat, montată pe un soclu sub un clopot de sticlă. În Încăpere domnește o căldură aproape tropicală. CÎțiva din oamenii Companiei au ajuns deja, Îmbrăcați lejer, În haine de safari, kaki. Wakefield se simte ciudat, excesiv de elegant În costum și cravată. Strînge cîteva mîini și se ciucește pe pernuța indiană. Maggie se așează lîngă el, sprijinindu-și genunchiul de glezna lui. Pe măsură ce vin noi personaje, Maggie Îi șoptește În ureche povestea fiecăruia, versiunea abreviată. — Dl. Farkas. Născut În Ungaria. Miliardar. Dl.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mînă pocalul la prima Împărtășanie și vede stropi mari de vin roșu stînd În relief pe pantofii ei de lac alb. Un inginer rus vede o clătită Încet rulată de un băiat rău de la el de la școală și iubita lui cravată de pionier dispărînd Înlăuntrul acesteia. În același timp, analistul În marketing simte o mîncărime de nedescris Între două degete de la piciorul stîng și e convins că ori se scarpină, ori moare. Își scoate pantoful și se scarpină. Specialistul În IA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pragul camerei. — Era subțire ca paiu’, dar Îi plăcea cum gătesc. N-am reușit să pun cărniță pe el. GÎndea prea mult, Îți zic io. Așa Înalt, cu ochi așa frumoși, și mereu se Îmbrăca așa curat și elegant, cu cravată, cu servietă frumoasă. Un adevărat domn. Mamă și fiică Își șterg lacrimile de pe gene. Lui Wakefield Îi vine greu să creadă că un profesor ar putea fi ucis din cauza unor basme esoterice. Doar dacă băieții răi foloseau și ei basmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și Îi abate atenția de la Diavol. Le Întreabă pe Însoțitoarele sale care le este parfumul favorit. Milena spune că este mirosul creozotului și al traverselor de cale ferată În august și Wakefield poate să și-o imagineze, tînără pionieră, cu cravata strîmbă la gît, alergînd pe lîngă șinele de tren, un cor de insecte bîzÎind În juru-i. Aceleași șine au văzut trecînd trenurile a două războaie mondiale, dar acum nu e nici un tren, numai o tristețe dulce, ușoară În acest ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lor se deschise. — Despre ce decizie e vorba, Phyllis? Ce e atât de important, încât n-ai simțit nevoia să-mi pomenești și mie despre asta? Phyllis înghiți în sec. Soțul ei, îmbrăcat într-un costum gri elegant, cu o cravată bleumarin cu un nod impecabil, tocmai intra în încăpere condus de Janice. — Îmi cer scuze, domnule Jones, dar a insistat. Când i-am spus că nu poate intra, a vrut să discute cu partenerul principal. Ei bine, dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
posibilități prea mari ca să-și îmbunătățească hrana. Și-atunci, dacă din porția deținutului respectiv eu îi iau pentru mine, nu știu, deja cred că nu mă mai respect pe mine.“ Pe albastru, negru. Îmi plac costumele clasice, pantofii clasici. La cravată. Foarte des. Seara umblam în costum, dimineața într-o ținută sport și la prânz, în general, blugi, ciocate. Mă îmbrăcam ceva asemănător cu rockerii, cum era dispoziția de moment, și depinde cu cine intram în contact, unde mergeam. Preferam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să fie de bumbac și albi. Și aveam cele mai bune treninguri care apăreau, ultimul răcnet. Pantofii tot la comandă îi făceam. La treninguri mergeau adidași, la țol festiv mergeam cu pantofi. N -am purtat decât de vreo două ori cravată, unde-a fost necesar. În rest, nu. Ca să zic așa, la botezul fiului meu, atunci am purtat cravată și a fost odată de-am fost naș. În rest, nu. Purtam cămașă deschisă aicea, pantalonii de-un fel, sacoul de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la comandă îi făceam. La treninguri mergeau adidași, la țol festiv mergeam cu pantofi. N -am purtat decât de vreo două ori cravată, unde-a fost necesar. În rest, nu. Ca să zic așa, la botezul fiului meu, atunci am purtat cravată și a fost odată de-am fost naș. În rest, nu. Purtam cămașă deschisă aicea, pantalonii de-un fel, sacoul de-un fel, altă culoare. Nu purtam costum întreg, nu mi-a plăcut costum întreg - eram obsedat d-ăla de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ei, puțin datoare avangardei: cîteva poeme în proză, cîteva secvențe mai radicale - „urmuziene” sau ba - incluse în volumul de debut din 1925, Descîntecul. Flori de lampă, („Un căscat în amurg“, „Chronique villageoise“, „Danțul pe frînghie“, „Zvonuri“, „Ev“ dar mai ales „Cravata de cînepă“), extravagant-antiliterara „Aliluia...“, o oarecare amprentă suprarealistă în nuvelele din Paradisul suspinelor nu atenuează, în ochii majorității comentatorilor, senzația generală de postsimbolism heterodox, incapabil să „facă pasul” decisiv către forme cu adevărat radicale de modernitate. S-a vorbit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu e decît o poveste de aventuri și tot deodată cel mai complect roman care s’a scris vreodată. Neagă stilul, stiletul și stilograful ca amănunte ale unei epoci perimate”. Apărută pentru prima dată în nr. 12 (1922) al Contimporanului, „Cravata de cîrpă“ este, de departe, cel mai „urmuzian” text al lui Vinea, părînd a fi - ca și „Aliluia...“ - o concesie amuzantă față de radicalismul comilitonilor. Faptul nu a prea fost remarcat de critică. Dedicată „lui Jacques” (Costin), proza e un scenariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Logica). Rațiunea și atitudinile înalte sînt din nou personificate și demistificate în cadrul unei teatralizări grotești, absurdist-deconstructive. Și aici întîlnim obsedantul topos al spînzuratului (simbolul „vechii lumi”/„vechii arte” care se sinucide): printr-o confuzie, Silvia Logica se spînzură cu o cravată de cîrpă, nu cu fularul de mătase. Într-o notă la volumul Opere II, Elena Zaharia-Filipaș consideră că textul i-ar aparține scriitorului englez Logan Pearshall Smith, fiind „probabil tradus de Vinea”; de fapt, avem de-a face cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a pus o pălărie albă. — Ce drăguță ești! Takamori se dădea bine pe lângă Tomoe ca să plătească ea drumul până la Yokohama. — La soare te poți uita, dar la sora mea, ba... Tomoe i-a scos o cămașă, i-a dat o cravată, costumul, și l-a împins pe ușă afară. Trecuse de ora opt și jumătate. Au luat un autobuz de la Kyōdō la Shibuya, unde s-au urcat în trenul de pe linia Tōyoko, care ajunge la Yokohama în patruzeci de minute. Tomoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-i dea o explicație, se bâlbâi: — A, acela... e un șervet japonez. De fapt era o oarecare asemănare între un fundoshi japonez și un șervet european. Dorind o amintire de pe Akashiromaru, Gaston i-a propus să îi dea lui Tanaka cravata în schimbul șervetului. Luat repede, Tanaka a fost de acord, deși se simțea, probabil, puțin vinovat. În gând se ruga să fie iertat pentru înșelăciune. Când au aflat toată povestea, le-a fost clar că nu Gaston era vinovatul. El a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaston nu era pentru ea decât un nătăfleț, mai exact, un prost. — Scuză-mă că am întârziat, Tomoe, spuse Ōkuma cu vocea lui pițigăiată. Era îmbrăcat elegant, cu o jachetă neagră peste care scosese gulerul cămășii, de un alb imaculat. Cravata era de bun-gust, cu nod Windsor. Era atât de elegant, încât chelnerițele nu-și mai luau ochii de la el. — Te-am făcut să aștepți cam mult, zise el pocnind din degete. Iartă-mă. — Nu face nimic, răspunse Tomoe cu ironie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Când s-au întors la mașină, șoferul îi aștepta încă. Mesteca gumă. — În ordine. Să ne pregătim. — OK. Șoferul a deschis portbagajul și a scos o valiză maro. Endō a intrat în mașină și și-a scos pelerina, haina și cravata. În valiza pe care i-a adus-o șoferul se afla o cămașă nou-nouță, un costum bleu-pal și pantofi crem. — Gas, ține-le! Endō i-a întins costumul și pelerina pe care le purtase până atunci și care erau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și a intrat. Tomoe, care nu știa nimic despre locuri ca acestea, l-a întrebat pe Takamori: — „Infirmerie“ înseamnă de fapt „celulă“? — Nu. Infirmeria e locul unde au grijă de bețivi peste noapte. Prizonierii din celule trebuie să predea curelele, cravatele și orice alt obiect cu care și-ar putea face vreun rău. Dar nu și cei de la infirmerie. — Se pare că ești bine documentat. — Normal. — Bănuiesc că nu după o singură experiență... nu doar după o noapte de beție, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Idee, pe când lipeam manifeste ca un câine. Sunt de acord cu asta. Înțelegi? AM AVUT UN VIS. — Prietene, nu știu despre ce vorbești, se bâlbâi Elio, surprins să descopere În debandada acelui local chipul secretarului său. Necunoscutul Îl prinse de cravată. Și chiar dacă Elio ar fi Încercat să se sustragă acelei tentative neașteptate de strangulare, celălalt Îl privea În ochi. Adânc. Până În străfunduri. Cu o privire arzătoare ca a unui Îndrăgostit sau a unui judecător. Elio avu senzația Înspăimântătoare că barbarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pantaloni de pânză simpli și un pulovăr albastru, În deschizătura căruia se vedea o cămașă azurie, descheiată. Astăzi avea de mers la marginile circumscripției sale electorale, turneul prevăzând colectarea voturilor de la periferie: la ultima Întâlnire cu strategii hotărâse să abandoneze cravata, considerată prea formală. Onorabilul trebuia să dea impresia că este unul dintre ei: oamenilor care trăiesc dincolo de șoseaua de centură nu le place să voteze un avocat de pe bulevardul Parioli, un manechin ale cărui haine costă de trei ori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-și pierde răbdarea. Acesta este respectul pe care dumneavoastră Îl aveți În fața legii? — Legea suntem noi, răspunse Zero calm. Totul se schimbă. Se gândea că Într-o zi părul lui violet putea să devină un semn de respect, așa cum era cravata, burta mare sau un Rollex. Cu o sută de ani În urmă, dacă i s-ar fi spus unui profesor de drept penal că ar fi trebuit să examineze și studenți de sex feminin, libere să intre În aulă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe care elevele i le scriau pe ascuns și i le puneau În cutia poștală, brățări din fir de ață, pe care i le dăruiau la Întoarcerea din vacanțe, fotocopii dintr-un tratat de sociologie despre crizele familiale și o cravată urâtă cu dungi, care după părerea Valentinei ar fi trebuit să-i placă, pentru că proful era singurul bărbat pe care ea Îl știa capabil să-și pună o cravată fără să pară bătrân sau demodat. Și un semn de carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fotocopii dintr-un tratat de sociologie despre crizele familiale și o cravată urâtă cu dungi, care după părerea Valentinei ar fi trebuit să-i placă, pentru că proful era singurul bărbat pe care ea Îl știa capabil să-și pună o cravată fără să pară bătrân sau demodat. Și un semn de carte făcut din piele - În felul acesta, de fiecare dată când va citi o carte, proful Își va aminti de Valentina Buonocore dintr-a treia B. Îi părea că acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu un superior stând În picioare. Persoanele așezate pe scaun sunt Întotdeauna Într-o poziție avantajată. Stau În picioare acuzații, școlarii, soldații. Așezați - profesorii, judecătorii, generalii. Șeful era tânăr. Nici măcar treizeci de ani. Ochi inexpresivi de culoarea apei, costum albastru, cravată de mătase și cămașă azurie de Fellini. Nici o manifestare de activitate cerebrală. Ce pot să fac pentru dumneavoastră? o Întrebă În același fel În care fusese ea instruită să-i Întrebe pe clienți. — E vorba de contract, spuse Emma hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
catedralei San Pietro. Nu-și mai aducea aminte de ce, dar locul acela era numit buricul Romei. În timp ce aranja sistemul de blocare a volanului, atinse cu cotul din nou plicul alb. Maja coborâse. Mergea În Întâmpinarea unui tip cu haină și cravată, cu o burtă umflată, care părea să aibă mare nevoie de un transplant de păr și care o aștepta pe trotuar cu o mapă În mână. Aris nu putu să-și stăpânească nerăbdarea de a citi adresa de pe plic. DEPARTAMENTUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]