13,465 matches
-
grabă. Eram acum umezi și lipicioși și nu le mai ardea de dansuri năstrușnice. Pe gard, pe crengile copacilor, pe sîrmele dintre stîlpii cu becuri se formau odgoane ca acelea de pe corăbii. Cînd se oprește ninsoarea va trebui să scutur crengile copacilor ca să nu se rupă... Moș Robilă se pregătea să închidă portița și să lase slobod cîinele, cînd zărește o mogîldeață intrînd în fugă. Nanu, nanu, tata o omoară pe mama, strigă fetița speriată. Cum? întreabă el prostește, zăpăcit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care te învăluiau nemilos și un robot de bucătărie nervos tare. Nicușor are fruntea creață și deloc eminesciană, dar acolo, sub carcasa aceea enormă, se coceau gînduri cu iz de materie cenușie, nu glumă. Așa cred că stăteau Eminescu și Creangă, gustînd lăsarea serii și a păcii peste Șorogari. Deși îmi convenea comparația, convins că eu sînt în rolul lui Eminescu, totuși el să joace rolul lui Creangă nu-mi venea prea la îndemînă. Prefer să tac și să-mi umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu iz de materie cenușie, nu glumă. Așa cred că stăteau Eminescu și Creangă, gustînd lăsarea serii și a păcii peste Șorogari. Deși îmi convenea comparația, convins că eu sînt în rolul lui Eminescu, totuși el să joace rolul lui Creangă nu-mi venea prea la îndemînă. Prefer să tac și să-mi umplu paharul. Tu aduci cu bătrînul Creangă, ai un pic din harul lui de povestitor... Remarca mă face să nu mai pun sticla de vin pe locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
păcii peste Șorogari. Deși îmi convenea comparația, convins că eu sînt în rolul lui Eminescu, totuși el să joace rolul lui Creangă nu-mi venea prea la îndemînă. Prefer să tac și să-mi umplu paharul. Tu aduci cu bătrînul Creangă, ai un pic din harul lui de povestitor... Remarca mă face să nu mai pun sticla de vin pe locul unde a fost și unde ajungeam lejer amîndoi. Ca din neatenție, o las la dreapta mea. Nicușor remarcă și întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vedem altădată. Și nu vrei să cobori în beci? Nu! Bine, Costică. Lasă, cobor tot eu. Așa mai vii de acasă. Nicușor revine cu sticle multe în brațe, este doar un zîmbet. Știi ce, bătrîne, tu ești Eminescu, eu sînt Creangă. Ironia mă ațîtă la scandal, dar vinul mă mai domolește. Știi, Nicușor? Asta îmi place la tine, știi să cedezi. Nu ai și tu calitatea asta, dar ai altele... Care anume? Nicușor mimează că se gîndește și dă un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și lipsa lui Dobrilă producea îngrijorare și la colegii săi. Într-un tîrziu au renunțat la căutări. Dobrilă a lipsit azi și inginerul Talabă a intrat în panică. Spre seară l-au găsit. Cu un cablu se spînzurase de o creangă de copac din marginea pădurii. Apa de pe cap se scurgea pe gîtul subțire , vînăt-negriu și Talabă avea senzația că strîngea de ceafă acel gît. N-am știut, nu crezusem că... De fapt, eram cam rătăcit la minte. În spitalul Socola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îmi amintesc de faptul că omul are cheag, nu glumă. Așa mai merge, concluzionez răutăcios. Bobocul acela de fetiță trebuie să aibă o motivație, alta decît "berbantul Mitică". Pe timpul zborului cei doi "lugu-lugu, mucu-mucu", "cip-cirip", ca doi porumbei pe o creangă. La coborîre stau liniștit ca să coboare cei din față întîi. Atunci Mitică m-a văzut, a tresărit, a abandonat fata și rîde prostește: Vai, erai în avion? Și încă mai sînt. Nu te-am văzut. Am fi putut sta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pasta dracului. Nu mă îndoiesc deloc că malaxorul românesc nu a început să omogenizeze rău mirositoarea pastă doar de la '89 încoace. Istoria demonstrează că acolo a fost introdus N. Iorga, Al. I. Cuza, Nicolae Bălcescu, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă și cam tot ce, de rău, de bine, mai respectăm astăzi dintre înaintași. După război era suficient să strige cineva la tine "legionarule" și se ducea naibii bucuria de a trăi în libertate. Cu alte cuvinte, erai aruncat în malaxor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fără nici o țintă Cozmin, un flăcău handicapat și al nimănui. Este mereu flămînd și ochii săi caută obsesiv ceva de mîncare. Handicapul lui Cozmin este mintal, nu însă foarte pronunțat. Cineva l-a pus să care un cărucior, plin cu crengi uscate, luate din pădure. Cozmin tîra căruciorul și crengile zgîrîiau toate mașinile parcate. Bietul băiat nu se sinchisea, rîdea satisfăcut că producea o pagubă barosanilor cu mașini. Oamenii de pe strada Florilor îl foloseau la diverse treburi și-l compensau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nimănui. Este mereu flămînd și ochii săi caută obsesiv ceva de mîncare. Handicapul lui Cozmin este mintal, nu însă foarte pronunțat. Cineva l-a pus să care un cărucior, plin cu crengi uscate, luate din pădure. Cozmin tîra căruciorul și crengile zgîrîiau toate mașinile parcate. Bietul băiat nu se sinchisea, rîdea satisfăcut că producea o pagubă barosanilor cu mașini. Oamenii de pe strada Florilor îl foloseau la diverse treburi și-l compensau cu puțină mîncare. Harpagon a simțit imediat afacerea. Nevasta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
efort, încît să spun "bietul băiat!" Mentalități ale vremurilor noastre Învățămîntul în România s-a schimbat radical și definitiv. Modelul vehiculat în țările UE s-a instalat și la noi, în pofida unor murmure din partea cîtorva părinți și dascăli. Chiar dacă Ion Creangă a fost corectat la timp cu Sfîntul Nicolae, tot s-a ales ceva de capul lui, fiind răspopit, dar ajungînd unul dintre marii titani ai literaturii romane. Europenii s-au lămurit însă că "pielea rea și răpănoasă/ori o bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este; corpul împrumutat, fie și pentru o noapte, se leapădă ca o cămașă putredă. Dumnezeu' mă-ti, dacă-ți aud gura, îți iau gâtul, ți-e clar, mă? Firul de păianjen cobora ușor ca un leagăn legănel legănat de-o creangă de nuc în grădina bunicilor: "Huța, huța, puiul mamei, huța!" La capătul firului, o muscă abia se mai mișca, aripile-i erau cusute cu o rază de lună, picioarele, încleiate în joc. (Șotronul, mai ușor de sărit în aer decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Părinte, rogu-te, lasă-mă să o îngrop sub clopote. O să-i ție de urât și de cântec, o să-i ție de furtună, părinte. Era copilă și alunga norii, lovind cu o lingură de lemn într-un ceaun atârnat de creanga nucului, chema ploile în pletele păpușii de păpușoi ascunsă sub pragul casei. Le-a îngropat pe amândouă: una lângă cărare, sub felinar, alta lângă biserică. Au murit de tuberculoză, deși pe certificate doctorii au consemnat alte diagnoze. Dragele tatei, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prin două războaie, foamete, ciumă, holeră, tifos... când a murit tătuța, a plâns. "Despre morți numai de bine." Despre moș Iacov (un fel de taica Goriot) a bârfit tot satul. În urma căruței, prin noroiul până la gleznă, pe sub norii scămoșați de crengile salcâmilor, pe lângă pârâul ce scuipa spumă peste podețe, lângă bădia Ilie, dădea bice cailor să nu se umple groapa cu apă și plângea. "Săracul, a murit de inimă rea", spuneau unii. Alții, mai ironici, râdeau că "i-a pocnit nebuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
locul nuanțelor de argintiu și cenușiu), culcat la pămînt, cu fața În sus și cu o cruce Înfiptă În pîntecele umflat. Poze am Întîlnit și-n alte cărți, ba chiar și-n unele revis te. Pe cele din poveștile lui Creangă le-am redesenat cu mi gală, căutînd să redau cît mai exact castaniul prietenos al ursului din grădina faimoasei salate, albastrul și vișiniul din straiele lui Harap-Alb, galbenul-muștar al blănii cerbului și razele nestematei din fruntea lui. Dar culori mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bucuros că are cine să-l ajute la săpat. Am trecut cele două poduri, iar sub dealul Cerhatului, am luat-o la stînga, apoi la dreapta, suind pe la marginea pădurii. Zoli ne-a atras aten ția asupra unei colibe din crengi Împletite Într un desiș de arbuști. Era mai mult un adăpost deschis pe latura dinspre noi, cu cîteva ramuri căzute din acoperiș, semn că nu mai fusese folosit În ultimul timp. Ce ascunzătoare minunată, ne gîndeam, am putea să ne
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dînsul, eu și sora mea, să ne arate prunii Înfloriți. A fost cea dintîi și cea din urmă oară cînd am văzut o asemenea sărbătoare. — Uite cîte fructe vor fi, a spus baciu’ Geiger arătîndu-ne nourii de spumă din brațele crengilor. Unii nourași erau roz. Lia fluiera ușor melodiile ei nedefinite, ca În fața ghip sului lui Zoli, iar mie nenea Matthias mi-a dat o cîrpă moale să mă șterg la ochi: te supără lumina, e prea tare? Nu-i ni
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se Întorsese din nou acasă cu bani noi. În 1953, știa de undeva din cer ori din adîn cul mării că pămîntul pentru care se chinuise atîta i-l vor lua roșiii cu mînă netremurătoare, cum iei un măr de pe creangă. Fiica ei, Maria, spunea că nu o văzuse pe Vergura cea Sfîntă. Nici de la mama Floare nu-mi amintesc vreo Întîmplare cu Minunea. Numai milițianului din Rătești, ca să-l mai pună un pic la fiert, i-o Întorsese că o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
convențional arată cam așa: un tip duplicitar (ori slab de înger), unealtă a diavolului, infiltrat în rândul apostolilor, arghirofil, care pentru un pumnișor de bani Îl vinde pe Isus și care, culmea grozăviei, își ia singur viața, spânzurându-se de creanga unui copac. În realitate, am văzut din dosarul analizat mai sus, lucrurile sunt ceva mai colorate. Fiecare evanghelist propune versiunea lui asupra lui Iuda și istoricul trebuie să discearnă atent grăuntele de adevăr istoric (probabil niciodată pur sută la sută
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un copac vânjos de care să se spânzure. Dar nu găsește decât un cedru multisecular „sub care David își cântase psalmii, la umbra căruia judecase Solomon și proorocise Isaia”. Acesta, înduplecat de a mia rugăminte a ucenicului pierdut, pleacă o creangă, iar sinucigașul găsește „alinarea în moarte”. A doua zi, soldații lui Pilat intră în grădină ca să taie un lemn pentru crucea lui Isus. Dar topoarele nu reușesc să se înfigă în nici un copac. Doar cedrul multisecular primește să-i ajute
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
moarte”. A doua zi, soldații lui Pilat intră în grădină ca să taie un lemn pentru crucea lui Isus. Dar topoarele nu reușesc să se înfigă în nici un copac. Doar cedrul multisecular primește să-i ajute, scuturându-și la pământ tocmai creanga de care se spânzurase în ajun Iuda. Când ceilalți arbori încep să-l blesteme și să-i reproșeze „trădarea”, el dă următorul răspuns: Tăceți și domoliți-vă, că nu pricepeți adâncul tainelor. Trebuia ca cel mai vinovat cu cel mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
împreună, când se născuse copilul. Și în fiecare an îl împodobeau împreună, de Crăciun. Acum erau amândoi plecați. Dimineața se uitase la brad. Crescuse înalt, frumos și drept. Ceața care se răsucea în jurul lui părea că-i taie ori o creangă, ori tulpina de la jumătate, o dată sau de două ori părea că i-a luat vârful. Își făcea singură curaj : e ceața, doar ceața... Apoi îngrijise animalele, calul necheză ușurel când îl țesălă și întorcea capul spre ușa grajdului... Așteaptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
e oleacă "dus". Așa era de când "i-au dat drumul...", se șoptea prin sat. Dar noi nu înțelegeam mare lucru și nici nu ne băteam capul. Ne suiam pe zid și luam câte mere pofteam. La nuci era mai ușor : crengile treceau peste zid și, cum nucul era bătrân, cu crengi multe, toată lumea mânca de acolo. Am ajuns acasă, ca și cum nimic nu se întâmplase. Ne-am așezat la masă și... atât ne-a fost ! Mama nu știu cum s-a uitat, așa, o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se șoptea prin sat. Dar noi nu înțelegeam mare lucru și nici nu ne băteam capul. Ne suiam pe zid și luam câte mere pofteam. La nuci era mai ușor : crengile treceau peste zid și, cum nucul era bătrân, cu crengi multe, toată lumea mânca de acolo. Am ajuns acasă, ca și cum nimic nu se întâmplase. Ne-am așezat la masă și... atât ne-a fost ! Mama nu știu cum s-a uitat, așa, o dată la noi, pe urmă încă o dată, s-a ridicat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tot mă uitam și mi se părea ba că e prea multă liniște, ba ploaia strălucește nu-știu-cum, ba că n-aveau ce căuta ghiocei la vremea fragilor și în iarbă erau și ghiocei, și lăcrămioare, și fragi, ba, uite, pe crengi erau mere coapte, dar și flori... ploaia trezise mirosul de salcâm înflorit, dar și de tei... iar la picioare... zmeura coaptă se răsfăța pe rugii cu frunze verzi și ruginii... Deodată, un fulger mă orbi, tunetul se rostogoli aproape, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]