4,763 matches
-
a necredinței femeiești și agravând sfidarea cu sublinierea ei personală. O bucată de vreme Adela completa primirea asta grațioasă cu o altă atenție specială. Cum isprăvea cântecul, alerga în odaia ei și-mi aducea o rochiță nouă, roșie ca o creastă de cocoș, cu aplicații de fir aurit, pe care mi-o punea pe genunchi, trimițîndu-mi din ochii ei albaștri priviri elocvente, care spuneau lămurit: "Admiră! Ai mai văzut așa ceva?" Dar rochița s-a învechit foarte repede... Fericirea ei cea mare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
spiritul pur - aceste creaturi micuțe, cu temperatura normală a corpului de vreo 60 de grade“. Probabil că, asemenea lui John Buchan, păsările ți-au inspirat și ție multe gânduri emoționante; nu mă îndoiesc că ți-ai amintit că „Sitarul cu creastă aurie, care are un stomac cât un bob de fasole, traversează Marea Nordului! Ploierul-fluierar, care se înmulțește în regiunile nordice atât de îndepărtate încât doar vreo trei oameni i-au văzut cuibul, își petrece vacanțele în Tasmania“. Ar fi prea frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de la sine putere, lunecând singur din căruță și ridicându-se pe scări În pod. Increatul se afla și acum În stăpânirea lor. Avea Înălțimea de un cot, era Îmbrăcat În haine vișinii, purta pinteni și vipușcă și, pe creștet, o creastă de cocoș. Umbla În cerc prin podul casei, cu mâinile la spate și ochii ațintiți În gol, consultându-și din vreme În vreme ceasul de buzunar cu lanț de argint, ce indica mereu aceeași oră: 12. Nu refuza borșul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-se apoi În aer. Poleite cu o lumină aurie, frunzele sclipeau orbitor În lumina lunii. Satul părea adormit. Nicăieri nu se auzea nici un zgomot. Câinii Încremeniseră ca niște sfincși, cu urechile ciulite și ochii ațintiți În zare, cocoșii Își Învârtoșară crestele și, plecându-și capul pe o aripă, stăteau și ei În așteptare. Satul părea cufundat Într-o liniște mormântală, de rău augur. Și doar frunzele mesteacănului continuau să fiarbă, cuprinse de o furtună nevăzută. Deodată, toaca bisericii Începu să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la o masă lungă, stătea șobolănița uriașă, Îmbrăcată În rasă de judecător, Înconjurată de cei doisprezece șobolănași ai săi, Înveșmântați În odăjdii de sfinți. Iar În spatele lor, umbla de colo până colo, Încălțat În cizmulițe cu tocuri Înalte, purtând o creastă de cocoș pe cap, tovarășul de afaceri al lui Subotin, Elizei. La vederea acestei adunări, Ippolit fu cuprins de un șoc atât de puternic, Încât căzu și Începu să se zvârcolească, făcând spune la gură și scoțând urlete Îngrozitoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cărțile mele îmi influențează viața. În timp ce scriam acest roman, apele au preluat controlul. După o cercetare completă a tuturor lucrurilor ude, am găsit, în sfârșit, o cabană veche și fără curent electric în Lowman, Idaho, o căsuță așezată pe o creastă, între două râuri. Vreau să le mulțumesc soțului meu, Rob, și copiilor, Claire și Dean, pentru că m-au însoțit acolo cu entuziasm. În ceea ce-i privește pe cei din afara statului, îi sunt recunoscătoare, din nou, uimitoarei mele editoare, Leona Nevler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe braț, alegând cu grijă unul dintre puținele locuri în care nu avea vânătăi. Danny a simțit din nou senzația aia stranie din stomac. Și o căldură neașteptată. Toți suntem posedați de ceva, i-a răspuns Naji. Soarele strălucea pe crestele de piatră ale munților ca un far, ca o lumină fermecată. Fantome, jinn-i, tatăl lui Danny sau cine știe ce. De vreme ce, după Ahmad, și el era deja musulman, Danny s-a decis să fie unul dintre puținii norocoși care credeau în fantome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
atât Danny se simțea mai calm. După încă optzeci de metri, inima a încetat să-i mai bubuie în piept. Danny s-a oprit transpirat în umbra densă a copacilor. După încă o oră de mers, după ce trecuseră de-o creastă, parcurseseră o vale și-apoi încă una, Danny nici nu-și mai punea problema să se întoarcă. BĂIATUL CARE S-A FĂCUT RÂU: Nivelul Trei. Eu nu mai miros nimic, a spus Charlie. Hai, ciudatule. Ar trebui să ne întoarcem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și fiecare rădăcină de copac de pe drumul pe care-l parcurseseră, fiecare detaliu de care se putea să aibă nevoie mai târziu. Era așa de absorbit încât aproape că nici n-a sesizat jinn-ul. Spiritul s-a materializat pe-o creastă, la mai puțin de patruzeci de metri distanță. Avea părul negru, ochii negri și o trenă de flăcări care nu scoteau fum. Jinn-ul și-a ridicat brațele și alte flăcări au izbucnit ca să le urmeze. La naiba ! a exclamat Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
loc. Ciudatule. Când adulții s-au întors cu ochi roși, Danny și Charlie s-au prefăcut că stătuseră tot timpul pe plajă. Ellis și John au cărat generatorul în casă; Drew a luat telefonul prin satelit ca să anunțe că, dincolo de creastă, incendiul de pădure părea să se extindă. Charlie și Danny s-au uitat amândoi către munte, acolo unde văzuseră jinn-ul. N-am visat, a spus Charlie. Danny a clătinat din cap. Nici eu. O clipă, amândoi au zâmbit. Ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un adult. Mike ? a spus Danny. După ce Mike a sărit în barca lui Ellis, s-a petrecut ceva ciudat. Prima vâltoare l-a băgat în sperieți, dar, de la a doua încolo, a început să-și închipuiască fața lui Danny înfruntând creasta valurilor și coborând, în viteză, de partea cealaltă. Râul era ca un șir de firimituri pe care Danny le lăsase în urmă pentru el. Mike s-a imaginat pe el ca bărbatul din visele puștiului. Da, Dan, a răspuns Mike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sunet. Câinele nu s-a aplecat peste provă, ci a rămas pe fundul bărcii, cu capul pe labe. Irene și-a dat seama că mai era o oră până la răsărit. Lumina era, de fapt, un zid de flăcări, la două creste de munte depărtare. Prieteni, le-a zis unul dintre ghizi. Trebuie să plecați. Au închis râul în spatele nostru. E rău de tot. Tot canionu’ e în flăcări. Irene s-a întors către Naji. I se strânsese stomacul. Jina nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bazezi. Bunătatea care vine ca răspuns la cruzime. Optimismul băieților. Dragostea. Unele lucruri rezistă chiar și la foc. Mary și cei doi puști construiau castele de nisip, când un elicopter de pompieri a apărut deasupra lor. Incendiul e chiar dincolo de creastă, a tunat prin megafon o voce din înalt. Două sute de mii de acri. Trebuie să plecați acum. Mary i-a luat pe băieți pe după umeri. S-a aplecat către urechile lor, dar tot a fost nevoită să strige ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vrei. Lui Andy i-ar plăcea. Și mie ... mi-ar plăcea. Sigur că Zach n-a pomenit nimic de Pearl. Jina a văzut o străfulgerare roz printre copaci și-a auzit cântecul lui Andy venind de undeva din sus, dinspre creastă. Danny, a intervenit ea. Abia am aflat și eu. Nu știu ce să ... Dar Jina și-a înghițit cuvintele când Danny a făcut un pas înainte și-a atins oasele încheieturii lui Zach ca să-i testeze duritatea pielii. Știam, a zis el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
luni nu ți-am spus niciodată că ți-am acoperit cerul cu o pătură de păsări mici că a prins rod fiecare pom din livadă și am îmbrăcat merele în fustele tale nici că am aruncat de pe cea mai înaltă creastă toți viermii din lume cândva or să-ți cadă în palme toți fluturi ai fi un copil să crezi că dilara e moartă mărturii din livada cu meri 2 marți ce rost are să-ți mai vorbesc despre existența ființelor vii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Cei tineri, cei sălbatici, războinici și vioi Și iată că acum, din nou mi te arăți Nu doar în vis, ci-n viața mea ca-n alte dăți Învingător și plin de caldul tău avânt Violoncel gemând durerea pe pământ. Creste ascuțite de valuri Creste ascuțite de valuri Cu spumă ursuză se sparg Mii de scoici negre la maluri Și cochilii aduse din larg Sunt aruncate spre moarte Doamne, câtă nedreptate! Devin fire de nisip Grosier, apoi mai fin Este crudul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
războinici și vioi Și iată că acum, din nou mi te arăți Nu doar în vis, ci-n viața mea ca-n alte dăți Învingător și plin de caldul tău avânt Violoncel gemând durerea pe pământ. Creste ascuțite de valuri Creste ascuțite de valuri Cu spumă ursuză se sparg Mii de scoici negre la maluri Și cochilii aduse din larg Sunt aruncate spre moarte Doamne, câtă nedreptate! Devin fire de nisip Grosier, apoi mai fin Este crudul lor destin. Cerul s-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a pierdut în tumultul timpului, rămâne gravată în imensitatea infinitului albastru, păstrează neatinsă... amintirea. Acolo în drumul de dincoace în lumina slabă de candelă ce străjuiește căi neumblate atât de pustii. Acolo, unde vuietul vântului își șuieră apriga furie, printre crestele de granit ale munților, printre florile sale de colț. Acolo, printre astrele nopții un punct dintre infinit și nimic, în ungherele ascunse ale inimii. Acolo, în lumea de dincolo de realitatea existenței trăite în nisipul timpului scurs din a vremii clepsidră
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fi privit printr-o oglindă defectă. — Vrei să spui că ești pregătită pentru orice ? — Ești vrednic de tot disprețul! I-am trîntit brutal ușa În nas. Am demarat brusc și mașina țîșni Înainte, cu botul ridicat, ca o barcă pe creasta unii val, măcinînd parcă pietrișul sub roți. Fata abandonată rămase pe loc trăsnită, fără pic de expresie În priviri - ca un pește congelat. Mă simțeam epuizat. Cu senzația că am ieșit din timp, stăteam În fața telefonului din colțul tejghelei localului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
zurgălăi argintii se auziră de la coșerele din deal sunând dulce cătră vale. Și-ndată, ca fulgerul, se răspândi zvon că sosește boierul Avrămeanu. Bordeienii izvorâră ca furnicile din toate părțile. Ieșeau și femeile și copiii desculți își întindeau capetele pe după creasta mușuroaielor lor. Într-adevăr, sosea stăpânul într-o sanie cu patru cai, și cu zurgălăi care sunau felurit. Faliboga și cu Iana lui ieșiră din bordeiul lor în cojoace curate și coborâră spre curte întru întâmpinare. —Vai! Sandule! strigă muierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trezește, asupra serii, la depărtare de cel puțin trei ceasuri de casă. Și din această mlaștină a mistreților se ridică în juru-i o pâclă umedă. Înserarea cade repede, ca și cum ar ninge asupra zăpezii funingine. Și din râpi urcă neguri cătră creste. Îl ajung neguri din râpa din dreapta, îl ajung neguri din pârăul din stânga. Dar n-ar fi Nicula Ursake un om cu mintea întreagă, s-ar putea îndupleca spre amăgirile care-l cearcă, de care sunt atât de pline capetele proștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era în picioare; a întors capul și a făcut: Hn-hn! A tras ușa după el și a strâns-o în clanță; s-a aplecat la geamul de alături: —Bezarbarză! Numaidecât s-a auzit frământare dincolo și Bezarbarză și-a vârât creasta de păr în fereastră. —Onule, a poruncit Culi; când s-a face ziuă, să fie Murgu înhămat și sania plină de fân. Auzit-ai? — Auzit; se face întocmai! a răspuns sluga. S-a ferit de la geam și s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Candy Grrrl, și am defilat în costumele mele negre, ca să mă vadă toți. Capitolul 11tc " Capitolul 11" —Uită-te la ele. Sigur sunt Fete Vesele, a mormăit Jacqui. —Doar pentru că au părul scurt? Nu poți să le judeci. Dar au creste, identice! Era prima noastră seară la cursul pentru Nașterea Perfectă și, din cele opt cupluri, doar cinci erau mixte. Dar Jacqui își făcea griji că ea era singura femeie care fusese părăsită de tatăl copilului. Ce-i drept, Joey o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în felul ăsta, dar cam asta era ceea ce îmi stârnea nedumerirea. — Ia aminte, tinere oaspete, că cel mai mare dar pe care Cel-de-Sus l-ar putea oferi unui om este de a-l face să vină pe lume pe o creastă de munte străbătută de drumul caravanelor. Drumul aduce cunoaștere și bogăție, muntele oferă ocrotire și libertate. Voi, oamenii orașelor, aveți la îndemână tot aurul și toate cărțile, dar mai aveți și principi, în fața cărora vă plecați capul... Zise apoi, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
adio manipul. Fără mine e un mare haos - signifer-ul ridică mai mult bățul signum-ului, ca să fie văzut și de soldații din ultimele rânduri. Antonius lăsă oamenii să treacă prin fața sa și studie cu atenție toate detaliile. Vântul făcea să unduie crestele de păr roșu de pe coifurile centurionilor și ale așa-numiților optiones, transversale la centurioni - de la o ureche la cealaltă - și longitudinale la optiones - de la ceafă până pe frunte. Nu întâmplător crestele acelea aveau o culoare vie; ele trebuiau să fie văzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]