2,154 matches
-
de lucru, în 1945 poetul, omul fără de odihnă, era îndepărtat de la RadioRomânia. Se retrage din activitatea de la radio, îmblânzesc nedreptatea făcută celui care pusese atâta suflet în ceea ce făcuse la această instituție de cultură și informare la public, autorii cu cronologia întâmplărilor cuprinse în volumul de Poezii din 1983 apărute la editura Minerva. O congestie cerebrală îl va secera în 1945 și pe bunul, statornicul și vechiul său prieten Ion Pillat. Lui îi va scrie o stelă funerară: Peste un an
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Vasile Voiculescu de Delia Pop, 2000, dar și Biobibliografia vastă alcătuită de Aurora Alucăi, tipărită la Imprimeria Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași, în 1988. Integrala prozei literare (1998) și V. Voiculescu, Integrala operei poetice (1999), îngrijite, prefață și cronologie de Roxana Sorescu, ca și ediția în trei volume a poeziilor, prozelor și teatrului, apărute sub sigla Editurii Cartex, 2000-2003, ale aceleași, înseamnă un mare câștig pentru cunoașterea și răspândirea operei marelui Voiculecu. Introducerea operei lui ca texte de studiu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
scriitori... Scriitori medici, Editura medicală, București, 1964 Zaharia—Filipaș, Elena, Introducere în opera lui Vasile Voiculescu, Editura Minerva, București, 1980. Eugen Simion (coordonator), Limba și literatura română, manual, Editura Corint, București. Vasile Voiculescu, Integrala prozei literare. Ediție îngrijită, prefațată și cronologie de Roxana Sorescu, carte apărută cu sprijinul Ministerului Culturii și al Băncii Române pentru Dezvoltare, B.R.D., editura Anastasia, 1998, începea prin a mulțumi Domnului Andrei Voiculescu pentru atenta și eficiența cu care a stat alături de realizatori în toate etapele elaborării
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
a făcut cu excepția povestirii Capul de zimbru (1947), pe cele trei categorii - texte epice propriu zise, alcătuind fondul masiv al volumului, texte lirice sau pseudo lirice în proză și o addenda conținând primele încercări literare în proză - publicate postum. Din cronologia vieții și a operei lui Vasile Voiculescu reținem și redăm ceea ce a făcut el în perioada 1916-1920, 6 ianuarie: 1916 - Numit șeful Spitalului Militar nr.6, cu ordin de plecare în Moldova; 1917 - Șef al Spitalului de răniți, transformat pe
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Bruni, Londra, Brill, 2000. Capitolul III Datarea Principelui: începuturi și încheieri* Să începem prin prezentarea unor documente recent descoperite referitoare la Niccolò Machiavelli. Detaliile biografice pot fi la prima vedere copleșitoare, dar lumină pe care aceste documente o revarsă asupra cronologiei compunerii Principelui de către Machiavelli ne ajută să răspundem unor întrebări vechi cu privire la caracterul micului tratat. Noile documente datează din anul 1515. Ele au fost redactate într-o perioadă de dificultăți financiare și de profundă dezamăgire personală din viața fostului secretar
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în secolul al XIX-lea se considera că acest fapt a avut loc ca urmare a publicării mai multor documente ce păreau să acrediteze această variantă 55. Pentru a exemplifică o inexactitate datorată unei neînțelegeri pe scară largă existența în cronologia popularei și, pentru multe aspecte, riguroasei ediții Einaudi a Îl Principe realizată de Giorgio Inglese, aici apare informația că Machiavelli, după ce a fost eliberat din închisoare în luna martie a anului 1513, a fost "exilat la Albergaccio, situat în Sant
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
deplin reabilitat decât oricând înainte, de acum fostul consilier al diavolului fiind, de fapt, privit ca un apostol al virtuții republicane. Baron, care lucra la bibliotecă Newberry din Chicago în anii '50 și '60, din ce in ce mai absorbit de dezbaterea complicată asupra cronologiilor, a cercetat evoluția gândirii lui Petrarca și Bruni. Acesta a fost momentul în care Gilbert a devenit deosebit de influent în încurajarea istoriografiei republicanismului. Nu a fost de ajuns că Gilbert, la început la Bryn Mawr College, iar apoi la Institutul
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de tip republican, si despre care Baron consideră că își au originea în timpul crizei florentine dintre anii 1400 și 1402, erau deja prezente în Italia pe parcursul perioadei comunale 47. Dar chiar și cu o astfel de revizuire drastică a primei cronologii a republicanismului, nu a fost afectat proiectul major al lui Baron care se referea la constantele limbajului politic republican prin studiul lui Machiavelli și al altora. Demonstrarea unei astfel de continuități a fost într-adevăr scopul volumelor publicate de Skinner
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
scopul volumelor publicate de Skinner The foundations of modern political thought. Istoricii florentini, după ani de polemici, uneori amare, la care a participat uneori și Baron, ne-au învățat multe despre Florența renascentista. Dar observăm că în afara unor modificări de cronologie, în amplă tema a republicanismului nu s-au schimbat prea multe. Într-adevăr, cele mai importante provocări pentru teza republicanismului au provenit din alte domenii, cu precădere din istoria americană,studiul antichității clasice, din studiile asupra lui Machiavelli sau a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
reprezintă propria să înțelegere a dovezilor. Eternalismul antic și medieval În cea mai mare parte a istoriei sale, ideea de eternitate a lumii a fost tratată mai curând că o propunere legată de materie și fizica, decât de timp și cronologie. Afirmația că lumea este eternă a fost, de obicei, legată de Aristotel și școala peripatetica (Sorabji, 1983, pp. 193-318 ). Daniel Graham (Aristotel, 1999, 166) în comentariul său la Cartea 8 a Physics Book VIII, concluzionează: "Aristotel are o neîncredere profundă
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
care i-a citit cu aviditate pe istoricii greci. Muncă să i-a încurajat pe alții să citească istoricii greci și a creat impresia de admirație a trecutului în moduri care erau compatibile cu eternalismul, în special când se împotrivea cronologiei creștine acceptate. Istoricii români cum ar fi Iustin, care s-au ocupat de timpurile străvechi, și-au început istoriile lor cu Ninus, fiul lui Belus, primul rege al Asiriei. Identificarea lui Ninus cu Nimrod din Biblie însemna că evenimentele descrise
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
evenimentele descrise de istoricii care au folosit limba latină au început mult după primul an al Creației, 5200 î.Cr., care a fost stabilit de către Eusebiu și Ieronim. Pe scurt, evenimentele descrise de istoricii români ar putea fi cuprinse într-o cronologie creștină de durată mai lungă. Dar istoricii greci ale căror lucrări au ajuns în Florența după 1397 odată cu învățăturile lui Emmanuel Chrysoloras au oferit motive de a pune în chestiune faptul dacă lumea nu a fost, într-adevăr, creată mult
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
2003, 1.1). Tucidide speră că munca lui va deveni o ktēma eis aiei, "o comoară pentru eternitate" (1.22). În prezentarea Egiptului, Herodot a oferit o descriere a trecutului care a prelungit de patru ori aproape timpul cuprins de cronologia biblică tradițională. Cei mai recenți 10.000 de ani din cronologia lui Herodot au fost susținuți nu doar de înregistrările umane care au fost ținute în permanență, dar, de asemenea, si de dovezi geologice, din moment ce el a descris colmatarea deltei
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ktēma eis aiei, "o comoară pentru eternitate" (1.22). În prezentarea Egiptului, Herodot a oferit o descriere a trecutului care a prelungit de patru ori aproape timpul cuprins de cronologia biblică tradițională. Cei mai recenți 10.000 de ani din cronologia lui Herodot au fost susținuți nu doar de înregistrările umane care au fost ținute în permanență, dar, de asemenea, si de dovezi geologice, din moment ce el a descris colmatarea deltei Nilului ce a avut loc cu mult "înainte de a mă fi
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
2.8) și atacul asupra acelor istorici care scriind despre Hannibal au încercat să-i includă în istoriile lor pe zei și fiii acestora (3.47.8)26. Diodor Siculus a fost cel mai interesant dintre istoricii greci eternaliști, totuși cronologia să a prezentat unele dificultăți imediate. Descrierea să se întinde pe mai mult de 20.000 ani în trecut, iar lucrarea Bibliotecă de Istorie include o discuție despre eternalism în paginile sale de început (Ambaglio, 2008). Istoria lui Diodor este
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
aceasta, insă gândul respectiv trebuie să le fi trecut prin minte cititorilor săi renascentiști. Odată cu lecturile lui Diodorus scurte și distractive, cititorul s-a întâlnit cu posibilitatea ca lumea să fie eternă, cu un număr mare de descrieri diferite și cronologii ale începuturilor diferitelor civilizații și cu sugestia că primele înregistrări ale istoriei umane, inclusiv narațiunea biblică, au fost inventate pentru a servi intereselor umane. Într-adevăr, Diodor lasă deschisă posibilitatea că toate mărturiile istoriei timpurii a omului să fi fost
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Oxford University Press, Oxford, 2001, pp. 198-210. Thorndike, Lynn, A History of Magic and Experimental Science, vol. 8, Columbia University Press, New York, 1923-1958. Thucydides, History of the Peloponnesian War, trans. Rex Warner, Penguin, Harmondsworth, 1954. Tortarolo, Edoardo, "L'eutanasia della cronologia biblică", în Restauri storiografici. Studi în onore di R. H. Popki, Camilla Hermanin and Luisa Simonutti (eds), Olschki, Florența, 2011, pp. 339-359. Toynbee, Paget, "Dante's Obligations to the Ormista", în Dante Studies and Researches, Methuen, Londra, 1902, pp. 121-136
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
privată. Cf. Ț. G. Wright, Literary culture în early New England, 1620-1730, Yale University Press, New Haven,1920, p. 27; G. Spini, Autobiografia della giovane America. La storiografia americană dai Padri Pellegrini all'Indipendenza, Einaudi, Torino, 1968, p. 17. 53 Cronologia lui Baron este folosită substanțial de Pocock, The Machiavellian Moment, pp. 185-186; Q. Skinner, Machiavelli, New York, Hill and Wang, 1981, p. 50; și J. M. Najemy, Between friends: discourses of power în the Machiavelli-Vettori letters of 1513-1515, Princeton, Princeton University
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Beast că lumea este "infinit de bătrână", vezi Rowland (2008, p. 165), si Blum (1999). Despre conceptul conex de infinitate, vezi Zellini (2004, pp. 77-88) și Schettino (2002) despre conceptul lui Bruno de "minimă". 24 Herodotus, 2.11 (2003). Despre cronologia lui Herodot și istoria să naturală, a se vedea Vannicelli (2001), Thomas (2001, esp. 207-209) și Sergueenkova (2009, esp. 109-112). Despre receptarea lui Herodot la începutul anilor 1400, vezi Fryde (1983, pp. 26-27). 25 Momigliano (1966) a argumentat că angajamentul
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
fond. Altfel beneficiind de premize neîndoielnice (scriitura, mai ales, are alura discursurilor epice de elită) pentru a marca o cotă de (altă, nouă) altitudine nu doar în privința elaborării unui roman eminescian (postmodern) ci, în general, în peisajul romanului românesc actual. CRONOLOGIA VIEȚII ȘI A OPEREI (Săluc Horvat) De obicei, istoricii literari tratează viața lui Eminescu în studii biografice însoțitoare ale diverselor monografii dedicate poetului sau, pur și simplu, în volume de sine stătătoare, în care se povestesc cu mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
datorită reticențelor cu care critica literară le întâmpină, socotindu-le nu doar schematice, cât mai ales puțin originale. Așa s-a întâmplat cu Eminescu. Roman cronologic al lui Petru Vintilă (1974), care n-a fost nici roman și nici simplă cronologie, ci o recapitulare de date, cu destule hiatusuri factologice, între ele. Insuccesul acestuia a tăiat, probabil, elanul altora și timp de două decenii nimeni nu s-a mai gândit la o asemenea posibilă sistematizare, de tip dicționar, până în 1994, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
evoluției cercetărilor și manifestărilor legate de opera și persoana (personalitatea) lui Mihai Eminescu, reflectând interesul (pro sau contra) al preopinenților de azi în a-l certifica (sau nu), ca poet național. Substanțiala sinteză pe care o realizează Săluc Horvat, privind cronologia vieții și operei, a receptării critice a lui Mihai Eminescu, de-a lungul vremii, se dovedește a fi un instrument de lucru extrem de util, necesar chiar, pe masa celor interesați de subiectul în sine, realizat după criteriile științifice, frecvente în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
moderne a operei eminesciene" care, oricum, "trebuie să aibă parte de o nouă interpretare" (Am citat din cuvântul de introducere în lucrare al autoarei). Avem, așadar, o cercetare efectuată pe patru paliere de observație analitică, în funcție nu doar de cronologia evoluției discuțiilor critice aplicate operei eminesciene ci și în funcție de câteva obiective avute în vedere pentru elucidarea diverselor probleme cu care s-a confruntat eminescologia încă din primele clipe ale constituirii sale. Un prim capitol se ocupă de Receptarea lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și de acelea obligatorii chiar pentru o ediție de vulgarizare [...] nedumerește absența unui procedeu editorial elementar", cum ar fi, între altele, "corelarea scrisorilor publicate acum cu acelea deja cunoscute, publicate mai demult, cel puțin din punctul de vedere al succesiunii cronologie". Apoi, în privința stabilirii și înțelegerii contextului în care au fost scrise epistolele, "notele sunt, aici, absolut nesatisfăcătoare". Cât privește transcrierea textelor ea este făcută "curat", ceea ce este, desigur un demers meritoriu, "umbrit însă de faptul că, în foarte mare măsură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
învățat pe de rost?" Acestora se vede îndreptățit a le răspunde tranșant Eugen Simion într-o Introducere, nu atât de amplă pe cât de consistentă, la noua ediție din operele lui Eminescu, girată de Academia Română (Mihai Eminescu, Opere. Poezii. Ediție critică, cronologie, note și variante de Perpessicius. Introducere de Eugen Simion. Diferențe textuale și un comentariu asupra ediției Perpessicius de Nicolae Georgescu. Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă. București, 2013), reprezentând cel de al o sută cincizecilea volum (jubiliar) din seria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]