2,185 matches
-
flutură-n soare, Pletele-n furtună-nflate albe ard ca o ninsoare, Colțuroasa lui coroană e ca fulger împietrit, Împletit cu stele-albastre. Răsturnat în car cu rune, Cu-a lui mîn-arată drumul la oștirile-i bătrâne Și de dor de bătălie crunt e ochiul strălucit. Astfel arcul nalt din ceruri el îl urcă cu grandoare. Munții lungi își clatin codrii cei antici și-n răsunare Prăvălesc de stânci căciule, salutând întunecat; Iar hlamida lui cea albă svîrle falduri de zăpadă, Când el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
văi stă temerar. Ochii-Olimpicului negri ațintesc carul. Cu frica, Spre-a opri acea privire Dacul manta și-o ridică. Caii speriați nechiază, tremurând ei se înnalță; C-o strigare rece Joe fulgerul i-nfige-n coaste Și a zeilor Daciei cruntă și măreață oaste, Orbită aude glasul părintelui lor rănit Și-o întorc la fugă; - caii, carul rupt în nori răstoarnă. Din titanicele arcuri ploaie de săgeți se toarnă, Nimerind în spate goale pe fugarii cei divini; Și răpiți, urlând ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
e pe suflet - ce-ați făcut cu ele? Voi! Nu vedeți că în furtune vă blăstamă oceane? Prin a craterelor gure răsbunare strig vulcane, Lava de evi grămădită o reped adânc în cer, Prin a evului nori negri - de jeratic cruntă rugă Către zei - ca neamul vostru cel căzut, ei să-l distrugă - Moartea voastră: firea-ntreagă și popoarele o cer. Va veni. Stârniți din pace de-a prorocilor cântare, Din păduri eterne, hale verzi, vor curge mari popoare Și gândiri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-au cum că ei guvernă lume, Nesimțind că-s duși ei singuri de un val fără de nume, Că planetul ce îi poartă cugetă adânc și sfânt. {EminescuOpIV 149} Se-nmulțesc semnele vremei, iară cerul de-nserare Roșu-i de războaie crunte, de-arderi mari, de disperare Și idei a zeci de secoli sunt reduse la nimic; Soarele divin ce-apune varsă ultimile-i raze Pe-a istoriei câmpie mult iubită și se lasă În oceanul de-ntuneric, ce s-arată inamic
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
O rază diamantă cu-albeața ei de nea. "Și raza mă iubește, mângâie a mea frunte Cu-a ei lumină blândă - o muzică de vis Din aer și din mare cântului meu răspunde, Cântec născut din ceruri și-al mării crunt abis. "La mijlocul de aer, în sfera de lumină, Din frunte-mi se retrage raza cea de cristal, Ea prinde chip și formă, o formă diafanină, Înger cu aripi albe, ca marmura de pal. "Și se coboară palid pe drumul razei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mare, cine ești? și cine-s eu? "Eu petrec și eu fac curte cui voiesc și ori și unde". "Te-oiu sili să lupți cu mine! " iritat strigă Sultanul. Își sburli penele-n ceafă și cu furie s-aruncă, 175Luptă crunt, pe când deoparte stă nefericita pruncă, Urzitoarea Iliadei, ce își plânge Don Juanul. Se trântesc, se rup cu ciocul și mănâncă tăvăleală - Obosesc. Se naște-acuma pe-o minută armistiț. Dar curând se-ncaer iarăși. Don Juanul cel pestriț 180Cade-n sânge și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nebun cuprins: "Mărire ție Satan, de trei ori ai învins! "Atuncea mă primește prin îngerii peirei, "Mă-nvață și pe mine cuvântul nimicirei "Adînc, demonic, rece. Ți-o jur - astă știință 170" Eu aș striga-o-n lume c-o cruntă ușurință... "Atunci negrește soare... atunci să tremuri cer... "Atuncea saluta-voiu eternul adevăr... "Și liber, mare, mândri prin condamnarea lui, "A cerurilor scară în sbor am să o sui... "Să strig cu răzbunarea pe buze-n lumi deșarte: Te blestăm, căci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 471} O! toată țara asta ai dat altor popoare Încât altar să-ți facă poporul tău loc n-are. Arând un câmp de pietre în crudele-i sudori, El seceră spinișul din lucru-i fără spori, Privirea lui e cruntă și lacrima venin, Blăstăm e vorba-i seacă, sufletul lui suspin. Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine stinge, Doamne, viața națiunei mele, Decât ca soartea oarbă din chin în chin s-o poarte Mai bine-atinge-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
DOMNEASCĂ (cca 187O ) Sus în curtea cea domnească, La domnia din Bârlad, Șade tânăr Domnul Vlad - Sub căciula-i țărănească Pe-a lui umeri plete cad. Astfel șade trist și rece La ospățul luminat Din domnescul lui palat, Cu priviri crunte și rece Cu-ochiul negru înfundat. Fața palidă și tristă, Manta-i neagră pe-umeri tari, Fața spână, ochii mari - Astfel trece în revistă Pe boierii lui cei mari. {EminescuOpIV 477} Ici bătrâni ca iarna, albă, Munți cu fruntea de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zorile. Mai putem mișca și noi pământul spre ele. Suntem molecule de drum. Inadaptabilul are numai două posibilități : să cadă, ori să târască specia după el. Când târâtoarele nu-ți dau pace, nu ai încotro. Trebuie să zbori. Cele mai crunte datorii le am față de pozele mele din copilărie. Se pare că scopul suprem al viitorului va fi confortul. Prea multe potăi ridică piciorul pe idealurile noastre. Sunt și idealuri care se țin cu degetul de nas. Colivia vulturului e cerul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ia de la început de fiecare dată și se consideră fericită scriind: „Dacă aș putea, aș scrie câte o carte în fiecare zi,/ Și nimeni și nimic nu m-ar putea opri.” În ultima perioadă, Ioana a fost lovită de o cruntă durere pricinuită de moartea tatălui ei drag și a avut efectiv puterea să descrie momentele chinuitoare prin care a trecut: „Mă privești ultima oară, mă privești.../ Știu ce vrei să îmi spui, mă iubeștiă/ Dar nu închide ochii, nu, nu
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
-mi că mă iubești! Ridică-te și arată-mi cât de puternic ești! Iar închizi ochii, doar inima îți mai bate, Ai rămas fără o urmă de luciditate, Nu pot să cred, tăticul meu se apropie de moarte, Ce zi cruntă, Dumnezeu! Cât ești de departe! Ascultă ruga mea și lasă-l pe tata în viață, Îți promit că am să îl ascult mereu, orice povață, Dar e prea tânăr, nu vreau să îl pierd acumă E cu ochii închiși și
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
există și nu îl putem schimba, știm sau nu, nu are importanță, dar totuși este bine să-l aflăm! Prin vremuri grele treceau oamenii acestor meleaguri, așa a fost întotdeauna, așa este și astăzi. Locuitorii acestui pământ erau oameni drepți, crunți, viteji, iuți în fapte, isteți, își dădeau seama că timpul le rezolvă pe toate, lăsau multe de la ei și între două năvăliri de-ale dușmanilor o așteptau pe a treia... a prietenilor! Aveau în ei o dorință de libertate care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de toamnă, habar n-ai tu ce-i asta, tocmai în comuna Dropia. Aveam dormitorul direct în CAP și sortam cartofi toată ziua. Ar fi fost bine dacă nu aș fi suferit atât. Era ca o tabără golănească, cu beții crunte de vin crud, care încă fermenta, pe care îl cumpăram cu doi lei de la țărani. După prima săptămână, primim vestea că ne întoarcem acasă pentru o zi sau două să ne spălăm atât pe noi, cât și lucrușoarele pline de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
primul accident de mașină. Nu pot să-ți spun ce a făcut pentru mine, doar află că aveam ambele mâini în gips. Și nu i-a fost nici jenă, nici frică, nici rușine, deși soțul ei era de o gelozie cruntă. Junior, săracul. Am plâns mult când am pîerdut-o pe Regu. Nu-mi părea rău, că doar făcea exact ceea ce o împinsesem să facă, să-și ia zborul. Am pierdut-o undeva prin Germania și ruptura a fost cruntă, aproape că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o gelozie cruntă. Junior, săracul. Am plâns mult când am pîerdut-o pe Regu. Nu-mi părea rău, că doar făcea exact ceea ce o împinsesem să facă, să-și ia zborul. Am pierdut-o undeva prin Germania și ruptura a fost cruntă, aproape că ne-am spus lucruri ireconciliabile. Am răsuflat ușurat a nu știu câta oară, oară. Sânt din nou singur, asta la vedere, că sub carapace sângeram tot. Nu am rezistat nici eu, nici ea, unul fără altul, mai mult
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
inițial, ci să mă întorc și să păstrez legătura cu ea măcar până ajunge și Piti la Paris ca să o vadă și să nu mai creadă că m-am lăudat. într-o seară când ne desfăceam velele, după o zi cruntă, cu un vânt năprasnic, văd pe terasa de la Pinguin o siluetă care mi-a atras atenția. Eram de aproape cinci, șase zile în România, după fuga mea din Grecia. Mă uit mai bine și îi fac semn și Piticului să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mână la Stalingrad, în al doilea război mondial. Dar generalul Stan Poetaș a căzut în 1919, într-un război ciudat, interzis de istoriografia comunistă și ignorat cu desăvârșire de către istoricii noștri de după 1990. Fiindcă a fost un război, un război crunt, pe viață și pe moarte, în care cele mai elementare reguli ale umanității au fost aruncate deoparte, un război în care nu se luau prizonieri, totuși, dacă existau, aceștia erau torturați până la moarte în disprețul oricărei convenții umanitare ca și
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
uite pe loc. Altfel tratăm noi un cadavru uman. Nu mai este o ființă vie, dar nici nu este un lucru. Este o prezență/absență; eu însumi ca lucru, ființa mea încă, dar în starea de obiect. "Priveliște cumplită, hîdă, cruntă"*. Ne e îngăduit să credem că prima experiență metafizică a animalului uman, indisolubil estetică și religioasă, a fost această bulversantă enigmă: spectacolul unui individ ce trece la starea de anonimă gelatină 8. Poate adevăratul stadiul al oglinzii antropice: să se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
stârnind uimire / La prova, înăuntru, în cabine, / Pe punte; uneori mă dumicam / Și-ardeam și ici, și colo, pe catarg, / Pe vergi și pe bompres, apoi din flăcări / Mă-ntorlocam; mai iute și năprasnic / Ca fulgerul lui Zeus, vestitor / Al trăsnetului crunt; jurai că focul / Și trosnetul și fumul de pucioasă / L-înfruntă pe Neptun și, marea-nvolburând, / Îi scutură tridentul.“ Virtuozitatea execuției se răsfață în virtuozitate verbală. Curios, deși adesea improvizează cu o ingeniozitate și cu o inventivitate care vin de la el
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
stârnind uimire / La prova, înăuntru, în cabine, / Pe punte; uneori mă dumicam / Și-ardeam și ici, și colo, pe catarg, / Pe vergi și pe bompres, apoi din flăcări / Mă-ntorlocam; mai iute și năprasnic / Ca fulgerul lui Zeus, vestitor / Al trăsnetului crunt; jurai că focul / Și trosnetul și fumul de pucioasă / L-înfruntă pe Neptun și, marea-nvolburând, / Îi scutură tridentul.“ Virtuozitatea execuției se răsfață în virtuozitate verbală. Curios, deși adesea improvizează cu o ingeniozitate și cu o inventivitate care vin de la el
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în acest caz, o semirelaxare, exteriorizată prin ricanare sau grimasă. Această formă de umor care și-a găsit în atributul cromatic dat de André Breton expresia cea mai cuprinzătoare a sintagmelor sinonimice de tipul "umor de spânzurătoare" (germ. Galgenhumor, "veselie cruntă și în situații penibile"), "umor de eșafod", "umor macabru", umor sângeros, atroce, feroce etc. este o modalitate estetică reprezentată literar din cele mai vechi perioade, de la Petronius, la Rabelais, Shakespeare, Swift, Marchizul de Sade, E. A. Poe, Baudelaire, A. Jarry și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dar nu l-am îndeplinit"80, "Trecut? N-am trecut. Dacă aveam trecut, n-aveam prezent"81 (Mobilă și durere) se transformă într-un instrument de demascare a regimului politic, întrucât nu face apel la fantezie, ci reflectă cea mai cruntă realitate. În acest sens putem vorbi de apropierea scrierilor lui Teodor Mazilu de satira prin intermediul absurdului practicată de Caragiale, observând în acealași timp și delimitarea acestora de maniera ionesciană de abstractizare și extremă generalizare, de minimă ancorare în realitatea concret-istorică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un secol al științei înrobitoare, al bombei atomice și al seismelor din edificiile credinței în religie sau în rațiune, ci sunt impuse prin mecanismele terorii. Primejdia deportării, magistral redată în piesă prin amara ironie din parabola "gunoierilor", înfometarea, esențializată în cruntul paradox aparent dintr-o replică de tipul "Poate ar trebui nici să nu mâncăm în timpul mesei"88, încarcerarea în propriile case, sugerată prin străvezia aluzie la gratiile vizibile noaptea de la fereastră, supravegherea permanentă etc. minimalizează, prin contrast, orice absurditate și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
piesei, interesate nu de priveghi, ci de "mama mortului" lăuza -, pune în lumină aceeași inversiune absurdă. Acesta umbrește decisiv optimismul piesei, ca să nu mai vorbim de lipsa de fundament a speranței în salvarea pruncului, și transpune finalul în cel mai crunt registru al absurdului. Aceasta pentru că protagonista însăși, deși dintr-un reflex, înrădăcinat, cum am văzut, prin educație străbună, se sacrifică pentru a permite vieții să triumfe, este în același timp conștientă de inutilitatea sau, mai degrabă, de agonia care urmează
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]