2,381 matches
-
noastre Stăpâne Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, cu cheltuiala și prin osteneala robului lui Dumnezeu Jupan Toader, mare logofăt, și a soției sale Anastasia, în anul 7038 august 15 și când era egumen Chir Paisie"" (1530). În 1535, ctitorul a adus o echipă de meșteri zugravi care să asigure pictarea noii biserici. Așa cum arată analiza stilistică a picturii, echipa era formată din patru zugravi, fiecare având o personalitate artistică formată. Printre ei, există indicii că a participat și Toma
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
formată. Printre ei, există indicii că a participat și Toma din Suceava, care se intitula "„zugrav de biserici și curtean al Măriei sale Petru, voevodul Moldovei”". Echipa aceasta a realizat unul din cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii. Potrivit obiceiului, ctitorul a clădit odată cu biserica și chilii pentru călugări și ziduri înconjurătoare. În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) a încojurat ctitoria logofătului Toader Bubuiog cu ziduri durabile de piatră și a construit un turn masiv cu parter și trei etaje
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
pe pereți se află scena Cinei cea de Taină, precum și chipuri de ierarhi. Biserica Mănăstirii Humor se remarcă prin faptul că are mai multe tablouri votive. Pe peretele vestic al naosului este zugrăvit domnitorul Petru Rareș și familia sa în calitate de ctitori ai bisericii. Domnitorul are fața rotundă, barba scurtă, părul lung, iar pe cap poartă o coroană de aur cu mici ramuri. Lângă el se află Doamna Elena îmbrăcată în haine de brocart de aur pe fond verde și având pe
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
de aur pe fond verde și având pe cap aceeași coroană, iar între domnitor și soția sa se află unul dintre fiii domnești. În colțul sud-estic al încăperii mormintelor, deasupra nișei unde a fost înmormântat logofătul Toader Bubuiog, este reprezentat ctitorul bisericii oferind biserica Mântuitorului, prin mijlocirea Maicii Domnului. Bubuiog este îmbrăcat într-o haină galbenă cu brandemburguri albastre. Pe peretele nordic al aceleiași încăperi este pictată Anastasia, soția ctitorului, îmbrăcată în haine boierești de epocă, îngenuncheată în fața Maicii Domnului. În
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
deasupra nișei unde a fost înmormântat logofătul Toader Bubuiog, este reprezentat ctitorul bisericii oferind biserica Mântuitorului, prin mijlocirea Maicii Domnului. Bubuiog este îmbrăcat într-o haină galbenă cu brandemburguri albastre. Pe peretele nordic al aceleiași încăperi este pictată Anastasia, soția ctitorului, îmbrăcată în haine boierești de epocă, îngenuncheată în fața Maicii Domnului. În colțul de sud-est al pronaosului se află un alt tablou în care sunt reprezentați hatmanul și pârcălabul Daniil de Suceava și soția sa Teodosia în fața tronului domnesc pe care
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
trăiau în Moldova (lupul, ursul, veverița ș.a.), diferite arme (sulița, arcul și sabia) sau țesături moldovenești (lavița, ștergare, ii). În biserica Mănăstirii Humor au fost înmormântați ctitorii și mai mulți demnitari ai Moldovei medievale. În încăperea mormintelor se află mormintele ctitorilor: marele logofăt Toader Bubuiog și soția sa, Anastasia. Cele două morminte se află în nișe boltite amplasate în pereții sudic și respectiv nordic ai încăperii. Pe pereții de deasupra nișelor se află pictați cei doi soți (separat și nu împreună
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
pentru dânsul și în timpul vieții sale Jupân Toader mare logofăt ca să fie pe mormântul său, în zilele Domnului Petru Voievod, unde singur și-a pregătit mormântul și a trecut în lăcașul de veci în anul 7047 luna ianuarie"" (1539). Soția ctitorului, Anastasia, a fost înmormântată într-o nișă din peretele nordic al aceleiași încăperi. Pe piatra sa funerară se află următoarea inscripție: ""Acest mormânt l-a împodobit domnul Toader, mare logofăt, cneaghinei sale Nastasia care a trecut în veșnicul locaș în
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
Suceava ("Sf. Ioan cel Nou") și Voroneț), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul "Bisericile pictate din nordul Moldovei". Biserica veche din Arbore se află de-a lungul drumului național DN2K, care leagă orașele Milișăuți și Solca din județul Suceava. Ctitorul bisericii este boierul Luca Arbore, fiul bătrânului Arbore, pârcălabul de Neamț. El a îndeplinit o lungă perioadă (din 1486) rangul de portar al Sucevei, fiind unul dintre marii boieri ai lui Ștefan cel Mare (1457-1504), sfetnicul de seamă al lui
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
de soția sa, Iuliana, și de doi copii, pare a fi pictat după construirea bisericii. Se remarcă vestimentația somptuoasă a cneaghinei Iuliana, având pe mânecile tunicii motive populare asemănătoare celor de pe cămășile populare de astăzi. În tabloul votiv din naos ctitorul apare alături de soție și de cinci copii, acest lucru dovedind că a fost zugrăvit în ultima parte a vieții sale. Pictura exterioară a bisericii este de o rară valoare artistică. O parte a frescelor s-au deteriorat ca urmare a
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
Ioan T. Marcea, Director al Spitalului de Psihiatrie din Zülpich (Germania). Biserica "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul" din Arbore a fost destinată de la început a servi ca necropolă a familiei Arbore. În pronaosul bisericii se află mai multe morminte. Mormântul ctitorului se află în dreapta ușii de intrare, sub un baldachin de piatră sculptată, realizat în stil gotic. Acest baldachin a fost realizat după modelul baldachinului din Catedrala Wawel din Cracovia, unde se află mormântul regelui Cazimir al IV-lea al Poloniei
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
Arbore. Între scuturi este o inscripție în limba slavonă cu următorul text: ""Acest chivot și l-a făcut pan Luca Arbure, pârcălab de Suceava, fiul lui Arbure cel bătrân, pârcălab de Neamț, în anul 7011 (1503) aprilie 29"". Lângă mormântul ctitorului, la nivelul pardoselii, se află mormântul soției sale, Iuliana. Inscripția de pe piatra funerară este ștearsă, la începutul secolului al XX-lea putându-se descifra doar: ""... roaba lui Dumnezeu, Iuliana, care s-a și strămutat la locașurile de veci"". O altă
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
șterse. Hatmanul Luca Arbore și-a înzestrat biserica cu obiectele de cult necesare, dar și cu cărți religioase. O icoană pe lemn cu "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul", retușată în secolul al XIX-lea, pare a fi o donație a ctitorului. Pe lângă aceasta s-a mai păstrat un manuscris al ""Faptelor Apostolilor"" cu o însemnare în limba slavonă: "Cu bunăvoia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, s-a făcut acest Praxiu apostolesc în zilele binecredinciosului și de Hristos
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
la 20 aprilie, în prezența delegatului mitropolitan Ioan Hannia. Revista "Federațiunea" a descris momentul instalării: Cu simțul său practic și realist, ca episcop, a pus bazele unei solide vieți bisericești, culturale și școlare în întreaga eparhie, fiind considerat al treilea ctitor al ei, după întemeietorul Isaia Diacovici și restauratorul Sinesie Jivanovici. Și-a început activitatea cu un lung șir de vizite canonice, desfășurate pe parcursul a mai multor ani, în parohiile diecezei. Până în anul 1878 a înmulțit numărul protopopiatelor și a propus
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
Gheorghe Lazăr 17-19), cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", este o biserică ridicată prin efortul protopopului greco-catolic Basiliu Rațiu în anul 1839. Lucrările au fost finanțate de familia Rațiu, una din familiile românești de vază din Turda. Numele bisericii evocă familia ctitorilor "Rațiu". În prezent este biserica parohiei ortodoxe Turda Veche. Până în anul 1839 în Turda existau doar două biserici românești, una greco-catolică în cartierul Turda Nouă (Biserica Șovagăilor) și una ortodoxă în Turda Veche (Biserica Între Români). Greco-catolicii, inclusiv membrii familiei
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
în anul 1839. Lucrările au fost finanțate în întregime de către Basiliu Rațiu, de către frații săi, împreună cu ceilalți membri ai familiei Rațiu de Noșlac, una din familiile nobile românești de vază din Turda. Numele bisericii păstrat până în anul 1948 evocă familia ctitorilor. În cimitirul din curtea bisericii sunt înmormântați o parte din membrii familiei Rațiu de Nagylak principali contributori la edificarea bisericii. Mormintele din stânga și dreapta bisericii au fost desființate după anul 1948. Pe o parte a terenului din spatele bisericii, care a
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
ger pătrunzător. Din 1948, anul preluării bisericii de către cultul ortodox, trei tablouri de valoare ale unor membri de frunte ai familiei Rațiu au fost depozitate necorespunzător într-o magazie a bisericii (tablourile îi înfățișează pe prepozitul capitular greco-catolic Basiliu Rațiu, ctitorul bisericii, pe memorandistul Dr. Ioan Rațiu, primul președinte al Eforiei și pe protopopul greco-catolic Nicolae Rațiu). Abia de curând, tablourile au fost mutate în biblioteca bisericii. În data de 28 iulie 2011, cu aprobarea mitropolitului Andrei Andreicuț, a fost sfințită
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
mutate în biblioteca bisericii. În data de 28 iulie 2011, cu aprobarea mitropolitului Andrei Andreicuț, a fost sfințită Pisania Bisericii Rățeștilor, reconstituită după pisania originală, care a disparut în condiții necunoscute după anul 1948. De asemenea au fost sfințite monumentele ctitorilor și principalilor contributori, monumente aflate în curtea bisericii. Reașezarea pisaniei a constituit un gest de recuperare istorică. Biserica a fost renovată în mai multe rânduri. Actuala pictură a fost făcută între anii 1965-1966, de către Cornel Cenan din Cluj. De o
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
orașului. Terenul pe care a fost construită Catedrală, a fost cumpărat de la Primăria Orașului Turda reprezentată de primarul Iuliu Gențiu, conform actului de vânzare-cumpărare atașat mai jos (vezi "Legături externe: Actul de vânzare - cumpărare teren). În istoricul Catedralei intra numele ctitorului protopop Iovian Mureșan care a păstorit-o în decurs de 38 de ani, sub conducerea căruia s-a zidit, s-a pictat și s-a sființit acest lăcaș de cult. Osemintele lui sunt așezate la loc de cinste sub altar
Catedrala Ortodoxă din Turda () [Corola-website/Science/306971_a_308300]
-
Moaștele au fost aduse în Biserică Sfanțul Silvestru la data de 3 noiembrie 2002. Slujitorii sfanțului lăcaș în perioada 1732-1963 sunt menționați în pomelnicul bisericii: Lungimea bisericii reconstruite la 1907 depășește 25 de metri, pronaosul fiind extins peste mormintele primilor ctitori. Peste pronaos se află două turnuri cu tambur răsucit, după modelul turlelor mănăstirii Curtea de Argeș. Deasupra naosului se înalță turla principala. Pictură este realizată în stil neo-bizantin cu multe ornamente și decorații florale de către maestrul Costin Petrescu. Catapeteasma, desi făcută în
Biserica Sfântul Silvestru din București () [Corola-website/Science/307804_a_309133]
-
Nicolina. Ansamblul Mănăstirii Hlincea a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-II-a-A-04180 și fiind alcătuit din următoarele 4 obiective: Mănăstirea Hlincea a fost înălțată pe hotarul orașului Iași, având drept ctitori pe domnița Maria, fiica lui Petru Șchiopul, domnitorul Moldovei (1574-1579 și 1582-1591) și pe soțul ei, Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic, de origine grecească, din orașul Ianina. În anul 1574, mănăstirea a fost închinată de către ctitori ca metoc
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
având drept ctitori pe domnița Maria, fiica lui Petru Șchiopul, domnitorul Moldovei (1574-1579 și 1582-1591) și pe soțul ei, Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic, de origine grecească, din orașul Ianina. În anul 1574, mănăstirea a fost închinată de către ctitori ca metoc al Mănăstirii Dionisiu de la Muntele Athos. Până în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), această mănăstire era menționată în documente ca ""mănăstirea Zotei de la Hlincea"" sau mănăstirea ""numită Zota, la Hlincea"". La 8 septembrie 1591, domnitorul Petru Șchiopul a
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
Nichifor, arhiereu, 1659”". În jurul anului 1660, Din acea perioadă datează și pisania în limba greacă pictată pe peretele vestic al pronaosului, care a fost tradusă de episcopul Melchisedec Ștefănescu astfel: Pisania pictată în 1660 uită să-i pomenească pe vechii ctitori ai Bisericii Hlincea, ducându-i în eroare pe cititori cu privire la data construcției. Documentul din 26 noiembrie 1662, menționat mai sus, precizează însă că mănăstirea Hlincea, situată ""aproape de târgul Iași, sub făget"", a fost ctitorită de vistiernicul Zota Tzigara. Domnitorul Gheorghe
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
viitorul episcop Melchisedec Ștefănescu găsea mănăstirea într-o stare deplorabilă, cu acoperișul spart și chiliile ruinate. După propriile cuvinte, ""biserica dela Chlincea este zugrăvită, dar zugrăveala în multe locuri este stricată. Pe părete în partea dreaptă sunt portretele a trei ctitori, îmbrăcați în costume domnești. Cei d'întăi ține în mână o biserică, iar în alta o hârtie scrisă grecește, dar nediscifrabilă, fiind scrisoarea ștearsă de timp. Biserica este în stare decăzută; acoperemântul spart, și plouă prin turlă; păreții crăpați în
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
Pictura Mănăstirii Hlincea a fost lucrată în frescă între anii 1659-1661, în timpul domniei lui Ștefăniță Lupu, de către pictorul Ioan Matei. Ea are o deosebită valoare istorică și artistică. În tabloul votiv de pe peretele de sud al naosului sunt pictați noii ctitori: Vasile Lupu, Ștefăniță Lupu și Doamna Ecaterina, îmbrăcați în costumele de ceremonie. Domnitorul ține în mână un pergament și o biserică în miniatură, Ștefăniță are în mâna dreaptă o fâșie de pergament cu o inscripție în limba greacă, iar în stânga
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
și Doamna Ecaterina, îmbrăcați în costumele de ceremonie. Domnitorul ține în mână un pergament și o biserică în miniatură, Ștefăniță are în mâna dreaptă o fâșie de pergament cu o inscripție în limba greacă, iar în stânga o pungă, semn al ctitorului, ca și Doamna Ecaterina. Din pictura interioară se remarcă în mod deosebit figura arhanghelului Gavriil, precum și seria de sfinți militari: Mercurie, Nichita, Gheorghe, Dimitrie și Teodor, care indică realele calități portretistice ale pictorului. De asemenea, este de remarcat prezența emblemei
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]