3,093 matches
-
propus de John Wheeler 12, susține că omul, prin structura sa genetică, își creează profilul morfologic ("corpuscular"). Corolarul logic este că orice univers (posibil lipsit de conștiință) este eliminat, deoarece, fără conștiință, nu cunoaștem lumea fizică. Această realitate a lumii cuantice impune existența binomului cunoaștere-realitate, deoarece, fără a avea aceste cunoștințe cuantice, nu putem avea conștiința acestei noi realități în care omul intervine ca factor modificator. Moniștii idealiști se întreabă dacă asistăm la apocalipsa științelor exacte. Oare fizica cuantică demonstrează reîntronarea
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
genetică, își creează profilul morfologic ("corpuscular"). Corolarul logic este că orice univers (posibil lipsit de conștiință) este eliminat, deoarece, fără conștiință, nu cunoaștem lumea fizică. Această realitate a lumii cuantice impune existența binomului cunoaștere-realitate, deoarece, fără a avea aceste cunoștințe cuantice, nu putem avea conștiința acestei noi realități în care omul intervine ca factor modificator. Moniștii idealiști se întreabă dacă asistăm la apocalipsa științelor exacte. Oare fizica cuantică demonstrează reîntronarea unui spirit universal preexistent și veșnic? Victor Stenger 13, în cartea
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
a lumii cuantice impune existența binomului cunoaștere-realitate, deoarece, fără a avea aceste cunoștințe cuantice, nu putem avea conștiința acestei noi realități în care omul intervine ca factor modificator. Moniștii idealiști se întreabă dacă asistăm la apocalipsa științelor exacte. Oare fizica cuantică demonstrează reîntronarea unui spirit universal preexistent și veșnic? Victor Stenger 13, în cartea sa În căutarea unei lumi dincolo de simțuri, atrage atenția asupra pericolului de a transforma fizica cuantică într-o fantomă metafizică, prin exagerarea rolului conștiinței. El se referă
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
idealiști se întreabă dacă asistăm la apocalipsa științelor exacte. Oare fizica cuantică demonstrează reîntronarea unui spirit universal preexistent și veșnic? Victor Stenger 13, în cartea sa În căutarea unei lumi dincolo de simțuri, atrage atenția asupra pericolului de a transforma fizica cuantică într-o fantomă metafizică, prin exagerarea rolului conștiinței. El se referă la scrierile lui Maharishi Mahesh Yogi14, care explică meditația prin existența unei conștiințe cosmice. Îl citează pe Robert Lanza 15, care materializează existența unei entități spirituale universale, cu protoni
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
Lanza 15, care materializează existența unei entități spirituale universale, cu protoni și electroni în toate galaxiile, pe care logica o exclude, negând negația. Guru Fritjof Capra 16 și John Hagelin sunt, și ei, adepții spiritului universal, înțeles ca o conștiință cuantică. Lipsa răspunsurilor la o serie de întrebări impuse de descoperirea lumii infinitezimale reînvie misticismul, o himeră identică cu Inchiziția în perioada Evului Mediu. Știința înfruntă această himeră cu speranța că aidoma tabelului periodic al elementelor al lui Dmitri Mendeleev, care
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
infinitezimale reînvie misticismul, o himeră identică cu Inchiziția în perioada Evului Mediu. Știința înfruntă această himeră cu speranța că aidoma tabelului periodic al elementelor al lui Dmitri Mendeleev, care are mai multe locuri vacante decât elemente demonstrate, la întrebările fizicii cuantice se vor primi răspunsuri în viitor. Niels Bohr, în "Interpretarea de la Copenhaga", încearcă să redea credit fizicii cuantice. Totuși este cert faptul că fizica cuantică demonstrează, fără drept de apel, că prezența observatorului participă la crearea realității în care trăim
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
că aidoma tabelului periodic al elementelor al lui Dmitri Mendeleev, care are mai multe locuri vacante decât elemente demonstrate, la întrebările fizicii cuantice se vor primi răspunsuri în viitor. Niels Bohr, în "Interpretarea de la Copenhaga", încearcă să redea credit fizicii cuantice. Totuși este cert faptul că fizica cuantică demonstrează, fără drept de apel, că prezența observatorului participă la crearea realității în care trăim. Noi creăm realitatea prin subiectivitatea conștiinței noastre. Conștiința, însă, neputând exista spiralogic fără cunoașterea realității, nu devine singură
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
lui Dmitri Mendeleev, care are mai multe locuri vacante decât elemente demonstrate, la întrebările fizicii cuantice se vor primi răspunsuri în viitor. Niels Bohr, în "Interpretarea de la Copenhaga", încearcă să redea credit fizicii cuantice. Totuși este cert faptul că fizica cuantică demonstrează, fără drept de apel, că prezența observatorului participă la crearea realității în care trăim. Noi creăm realitatea prin subiectivitatea conștiinței noastre. Conștiința, însă, neputând exista spiralogic fără cunoașterea realității, nu devine singură un fenomen fundamental pentru fizica cuantică (ambele
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
fizica cuantică demonstrează, fără drept de apel, că prezența observatorului participă la crearea realității în care trăim. Noi creăm realitatea prin subiectivitatea conștiinței noastre. Conștiința, însă, neputând exista spiralogic fără cunoașterea realității, nu devine singură un fenomen fundamental pentru fizica cuantică (ambele spirale sunt obligatorii în acest proces). Fizica cuantică demonstrează că prezența observatorului modifică experiența prin crearea unei realități diferite de experiența în lipsa observatorului. Dubla spirală cunoaștere-conștiință a parcurs trei etape: I) Etapa copernicană în care universul nu mai era
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
observatorului participă la crearea realității în care trăim. Noi creăm realitatea prin subiectivitatea conștiinței noastre. Conștiința, însă, neputând exista spiralogic fără cunoașterea realității, nu devine singură un fenomen fundamental pentru fizica cuantică (ambele spirale sunt obligatorii în acest proces). Fizica cuantică demonstrează că prezența observatorului modifică experiența prin crearea unei realități diferite de experiența în lipsa observatorului. Dubla spirală cunoaștere-conștiință a parcurs trei etape: I) Etapa copernicană în care universul nu mai era considerat geocentric. Universul este format din trilioane de sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
cu masa (m) și viteza luminii (coeficientul Planck la pătrat).Viteza de propagare a luminii, de 229.792,458 m/s (sau 1 miliard 79 de milioane de km/oră) este și viteza propagării gravitației. În lumea infinitezimală a fizicii cuantice, descoperirea dihotomiei materiei (particulă-undă) și demonstrarea efectului observatorului demonstrează diferența dintre obiectivitate și subiectivitate vizavi de realitatea înconjurătoare. Incertitudinea percepției începe să fie înțeleasă prin definirea noțiunii de "spațiu-timp": două evenimente sunt similare pentru doi observatori doar dacă sunt privite
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
o fracțiune de milisecundă le face diferite. Când bolnavul AB, privindu-și mâna stângă a întrebat: "A cui este mâna aceasta?" (fenomen numit în neurologie neglect), el pierduse "cunoașterea-conștiință" despre realitatea fizică a existenței mâinii în formă anatomică, histologică și cuantică, în ciuda existenței ei, deoarece dubla spirală își încetase activitatea. Ceea ce neurolgia numește "modificarea schemei corporale" capătă, în fizica cuantică, o altă dimensiune. Neurologul, ca observator al potențialului cuantic, detectează angajarea sa în realitatea nouă a bolnavului. În cazul menționat, accidentul
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
mâna aceasta?" (fenomen numit în neurologie neglect), el pierduse "cunoașterea-conștiință" despre realitatea fizică a existenței mâinii în formă anatomică, histologică și cuantică, în ciuda existenței ei, deoarece dubla spirală își încetase activitatea. Ceea ce neurolgia numește "modificarea schemei corporale" capătă, în fizica cuantică, o altă dimensiune. Neurologul, ca observator al potențialului cuantic, detectează angajarea sa în realitatea nouă a bolnavului. În cazul menționat, accidentul vascular cerebral a eliminat un fragment din infrastructura dublului helix "cunoaștere-conștiință" al creierului bolnavului, eliminând realitatea adevărată a mâinii
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
cunoașterea-conștiință" despre realitatea fizică a existenței mâinii în formă anatomică, histologică și cuantică, în ciuda existenței ei, deoarece dubla spirală își încetase activitatea. Ceea ce neurolgia numește "modificarea schemei corporale" capătă, în fizica cuantică, o altă dimensiune. Neurologul, ca observator al potențialului cuantic, detectează angajarea sa în realitatea nouă a bolnavului. În cazul menționat, accidentul vascular cerebral a eliminat un fragment din infrastructura dublului helix "cunoaștere-conștiință" al creierului bolnavului, eliminând realitatea adevărată a mâinii. Progresele realizate în fizica cuantică obligă la recunoașterea prezenței
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
ca observator al potențialului cuantic, detectează angajarea sa în realitatea nouă a bolnavului. În cazul menționat, accidentul vascular cerebral a eliminat un fragment din infrastructura dublului helix "cunoaștere-conștiință" al creierului bolnavului, eliminând realitatea adevărată a mâinii. Progresele realizate în fizica cuantică obligă la recunoașterea prezenței acestei realități în toate domeniile existenței, deci și în domeniul creierului, al neurologiei. A vorbi de creierul cuantic poate părea curios, dar este o realitate cu care trebuie să ne obișnuim. Atâta timp cât suntem conștienți că, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
fragment din infrastructura dublului helix "cunoaștere-conștiință" al creierului bolnavului, eliminând realitatea adevărată a mâinii. Progresele realizate în fizica cuantică obligă la recunoașterea prezenței acestei realități în toate domeniile existenței, deci și în domeniul creierului, al neurologiei. A vorbi de creierul cuantic poate părea curios, dar este o realitate cu care trebuie să ne obișnuim. Atâta timp cât suntem conștienți că, pentru a exista, elementele structurale de bază ale creierului viu sunt carbonul (C), hidrogenul (H) și restul elementelor, nu putem nega existența nucleului
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
elementele structurale de bază ale creierului viu sunt carbonul (C), hidrogenul (H) și restul elementelor, nu putem nega existența nucleului protonic și a orbitelor sale electronice. Nu putem nega existența protonilor cu mișcări "spin" permanente și nici a celorlalte componente cuantice, inclusive particula Higgs. După ce am căpătat cunoașterea-conștiință a existenței anatomice, histologice și biochimice a creierului, nu putem nega existența sa infinitezimală, deci existența sa cuantică sau, simplu zis, a "creierului cuantic". Caracteristicile "creierului cuantic", spre deosebire de creierul "biochimic", impun: a) modificarea
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
electronice. Nu putem nega existența protonilor cu mișcări "spin" permanente și nici a celorlalte componente cuantice, inclusive particula Higgs. După ce am căpătat cunoașterea-conștiință a existenței anatomice, histologice și biochimice a creierului, nu putem nega existența sa infinitezimală, deci existența sa cuantică sau, simplu zis, a "creierului cuantic". Caracteristicile "creierului cuantic", spre deosebire de creierul "biochimic", impun: a) modificarea scalei de gândire și coborârea scării de măsurare spațială de la 10-2 la 10-12; b) modificarea relației certitudine-incertitudine în favoarea celei din urmă; c) modificarea relației spațiu-timp
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
cu mișcări "spin" permanente și nici a celorlalte componente cuantice, inclusive particula Higgs. După ce am căpătat cunoașterea-conștiință a existenței anatomice, histologice și biochimice a creierului, nu putem nega existența sa infinitezimală, deci existența sa cuantică sau, simplu zis, a "creierului cuantic". Caracteristicile "creierului cuantic", spre deosebire de creierul "biochimic", impun: a) modificarea scalei de gândire și coborârea scării de măsurare spațială de la 10-2 la 10-12; b) modificarea relației certitudine-incertitudine în favoarea celei din urmă; c) modificarea relației spațiu-timp în favoarea celei din urmă; d) conștientizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
permanente și nici a celorlalte componente cuantice, inclusive particula Higgs. După ce am căpătat cunoașterea-conștiință a existenței anatomice, histologice și biochimice a creierului, nu putem nega existența sa infinitezimală, deci existența sa cuantică sau, simplu zis, a "creierului cuantic". Caracteristicile "creierului cuantic", spre deosebire de creierul "biochimic", impun: a) modificarea scalei de gândire și coborârea scării de măsurare spațială de la 10-2 la 10-12; b) modificarea relației certitudine-incertitudine în favoarea celei din urmă; c) modificarea relației spațiu-timp în favoarea celei din urmă; d) conștientizarea importanței "efectului observatorului
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
este ca ți cum ai detașa lumina de Soare, ca și cum ai vorbi despre lumina zilei și de Soare ca despre două entități diferite sau ai dihotomiza un fenomen care există numai prin unicitatea sa. Apariția în spiralogie a spiralei fizicii cuantice a conferit (atât componentei "cunoaștere", cât și celei "conștiință", efecte constructive și distructive. Efecte constructive: a) Introducerea scării infinitezimale în spiralogia biomedicală impune un nou sistem de gândire, care implică existența neuroștiinței cuantice. b) Posibilitatea de a cerceta bolile creierului
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
sa. Apariția în spiralogie a spiralei fizicii cuantice a conferit (atât componentei "cunoaștere", cât și celei "conștiință", efecte constructive și distructive. Efecte constructive: a) Introducerea scării infinitezimale în spiralogia biomedicală impune un nou sistem de gândire, care implică existența neuroștiinței cuantice. b) Posibilitatea de a cerceta bolile creierului prin "manipulări" cuantice, ca rezonanța magnetică nucleară funcțională și tomografia cu emiterea unui singur foton. Ca efecte distructive, fizica cuantică a creat bomba atomică. Aici componenta "conștiință" a dublei spirale înregistrează fenomenul Hiroshima-Nagasaki
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
atât componentei "cunoaștere", cât și celei "conștiință", efecte constructive și distructive. Efecte constructive: a) Introducerea scării infinitezimale în spiralogia biomedicală impune un nou sistem de gândire, care implică existența neuroștiinței cuantice. b) Posibilitatea de a cerceta bolile creierului prin "manipulări" cuantice, ca rezonanța magnetică nucleară funcțională și tomografia cu emiterea unui singur foton. Ca efecte distructive, fizica cuantică a creat bomba atomică. Aici componenta "conștiință" a dublei spirale înregistrează fenomenul Hiroshima-Nagasaki, pe care Oppenheimer nu l-a putut evita. Robert Oppenheimer
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
în spiralogia biomedicală impune un nou sistem de gândire, care implică existența neuroștiinței cuantice. b) Posibilitatea de a cerceta bolile creierului prin "manipulări" cuantice, ca rezonanța magnetică nucleară funcțională și tomografia cu emiterea unui singur foton. Ca efecte distructive, fizica cuantică a creat bomba atomică. Aici componenta "conștiință" a dublei spirale înregistrează fenomenul Hiroshima-Nagasaki, pe care Oppenheimer nu l-a putut evita. Robert Oppenheimer, profesor de fizică la Universitățile Harvard, Cambridge și Göttingen, eminență în mecanica cuantică, inițiază grupul Luminaries ("Iluminații
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
Ca efecte distructive, fizica cuantică a creat bomba atomică. Aici componenta "conștiință" a dublei spirale înregistrează fenomenul Hiroshima-Nagasaki, pe care Oppenheimer nu l-a putut evita. Robert Oppenheimer, profesor de fizică la Universitățile Harvard, Cambridge și Göttingen, eminență în mecanica cuantică, inițiază grupul Luminaries ("Iluminații") al Codului Trinity, împreună cu Hans Bethe 22 și Edward Teller 23. Oppenheimer, considerat tatăl bombei atomice și realizatorul primei arme atomice, experimentează, la 16 iulie 1945, prima explozie atomică în New Mexico. La 6 august 1945
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]