2,852 matches
-
cugetă o liră Dulci melodii și doruri... O lume, cer și fire {EminescuOpVIII 170} Au cîntecu-i, visarea-i, o lacrim', - o privire? Și-n lumea asta-ntreagă sânt eu și numai eu Ce n-am neci o atomă din tot cugetul său, Și tocmai de-asta mintea îmi seacă de turbare, Căci n-am neci o privire, fie omorâtoare, Căci nu am neci un atom din însu-i diafan, Neci partea nopții palizi, neci partea lui Satan. De-aceea urăsc lumea c-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în mormîntu-ți, taci! Până ce cu mormîntu-ți în groapă ai să zaci. Sudoarea morții este acea aiasmă sântă Ce miruiește fruntea când sufletul s-avîntă Spre-a nu se mai întoarce. Azi mirul ei încet Se strecoră pe frunte-mi ș-un cuget de profet; Răsare un luceafăr de aur și lumină În sufletu-mi ca noaptea, în inima-mi bătrână, Și cartea ce acuma la ochii-mi s-a deschis Mi-arată că în lume fui umbra unui vis. Venit-am eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în mormîntu-ți, taci Până ce cu mormîntu-ți în groapă ai să zaci! Sudoarea morții este acea aiazmă sântă Ce miruiește fruntea când sufletul s-avîntă Spre-a nu se mai întoarce. Azi mirul ei încet Se strecură pe frunte-mi și-un cuget de profet; Răsare un luceafăr de aur și lumină În sufletu-mi ca noaptea, în inima-mi bătrână, Și cartea ce acuma la ochii-mi s-a deschis Mi-arată că în lume fui umbra unui vis. Venit-am eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acest blând și dulce, pe-acest sfânt... O, sfinte... Tu, ce-n viața ta ținuși cuvânt, Tu, un viteaz, bărbat făr' de pereche. Am în mâna mea o carte, chiar domnească... de iertare, Ți-o arunc în față... lume, fără cuget și mustrare. O vedeți-l cum stă.................., parcă râde Acest demon fără frică, aceost tiran, acest gâde. [*** *** ***] îngeri cerești, De ai copii, îndură-te de mine! Cum vrei să-i lași l-așa rușine-adîncă Că muma-avu iubit pe-acela Care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui de mort. Dar nevrednică sunt astăzi chiar și mâna a-i atinge. A-i atinge fața moartă ce lipsită e de sânge. Am în mâna mea o carte, chiar domnească, de iertare,? Ți-o arunc în față, uite, fără cuget și mustrare. O! uitați-vă la dânsul cum se uită... parcă râde Un tiran fără de suflet, un despot cumplit, un gâde. O, copiii mei, sărmanii, ce vor zice ei odată? Muma a trăit cu omul ce-a ucis pe-al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dreptate-universală E-aceea ce-o urăște puterea brută. Peste Tărie nu decide nimic. La bine ne-i putea S-aduni doi oameni; răul l-urmeaz-întregi popoare; Căci răul este colțul vieții. Vecinic răul Întâiul rol îl joacă - e colț în orice cuget, În orcare voințe, în orce faptă mare. Invidia de pildă e mam-egalității, Și îngrădirea contra răutății reciproce Dreptate se numește. Cu cât mai răi sunt civii Cu-atît e mai perfectă dreptatea. {EminescuOpVIII 269} 2257 Fiți răi și veți străbate! De ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
buni Să fie mare? Dacă e rău, e egoist, Vrea toate pentru sine, nimica pentru alții; Dacă trăiește bine, dar fără ca să lase Ca ș-alții să trăiască - e mare. Când un popol Începe a fi nobil și generos în cuget Atunci a lui cădere și moarte sunt aproape, Căci numai răul are puterea de-a trăi. Chiar fapta cea mai bună duce la rău. Ea este Pământ care hrănește sămânța celor rele. Ai milă De-unul, și, cu mâna în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îndreaptă! Trezit din groapa-mi rece, din noaptea [mea] cea mută, Ca binecuvântarea cea sântă și tăcută În aerul de nuntă al țărei adiez Și mă închin la tine, o, stea în care crez. Și, inspirat în taină de-un cuget proroc Eu văd fericea țărei în Tine - și mă rog, Genunchii-n piatra stearpă și cugetul în cer, Ca Dumnezeu să-ți deie aceea ce îi cer! TEXT AFERENT 2254 Este neagra Miazănoapte Ce-n ruinele de gheață Doarme recea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tăcută În aerul de nuntă al țărei adiez Și mă închin la tine, o, stea în care crez. Și, inspirat în taină de-un cuget proroc Eu văd fericea țărei în Tine - și mă rog, Genunchii-n piatra stearpă și cugetul în cer, Ca Dumnezeu să-ți deie aceea ce îi cer! TEXT AFERENT 2254 Este neagra Miazănoapte Ce-n ruinele de gheață Doarme recea ei viață În lungi urlete de vânt REGELE NORD soți REGINA MIAZĂNOAPTE săraci, căci palatele lor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toți nu vor binele, ci numai posturile patriei. c CARACTER DE PROST 2257 Luarea metaforelor ad litteram... Mod d-a se convinge dobitocesc - Stăruința într-o neghiobie - Neluminarea - Ură mică manifestată în lucruri mici de tot - în vorbă, sărirea de la cuget la cuget fără de-a le combina, d. e.: "Trebuia să știu eu... trebuia... a mai rămas un pișcot ș-am să-l mănânc. " d [CARACTER COMIC, NAIV, AFECTAT] 2259 Comic. A-l batjocori pe altul batjocorindu-se pe sine - E
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vor binele, ci numai posturile patriei. c CARACTER DE PROST 2257 Luarea metaforelor ad litteram... Mod d-a se convinge dobitocesc - Stăruința într-o neghiobie - Neluminarea - Ură mică manifestată în lucruri mici de tot - în vorbă, sărirea de la cuget la cuget fără de-a le combina, d. e.: "Trebuia să știu eu... trebuia... a mai rămas un pișcot ș-am să-l mănânc. " d [CARACTER COMIC, NAIV, AFECTAT] 2259 Comic. A-l batjocori pe altul batjocorindu-se pe sine - E vorba să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
iertare. Voi sunteți încă aici? BOMILKAR Ba ne ducem. (încet) Însă cearcă două vorbe ca să-i zici Tânărului acestuia care vrea să se omoare. LAIS Se omoară? Dar se poate? BOMILKAR Nu vorbi așa de tare. Deși aprig, are însă cuget mândru și măreț, De-al robiei jug voiește a scăpa cu orice preț, Deci a vrut să ia otravă. LAIS O, sărmanul! BOMILKAR Fii cu bine. Deie cerul ca să aflu veste bună de la tine. LAIS Să ne mai vedem cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
morții ca altar mântuitor. CHALKIDIAS Ție-ți pare foarte lesne. A vorbi este ușor. LAIS Însă cum e cu putință să te schimbi așa, deodată? Care zeu, cuprins în suflet de-o invidie ciudată, A putut să amorțească al tău cuget de er u?... O, ascultă-mă pe mine și deșteaptă-te din nou, O, pătrunde-te-n adâncul unei inimi turburate Cumcă cel ce nu e liber este mort pe jumătate. Deci arunc-a ta viață pîn' ce nu e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și cari cu toate acestea sperează de la ceri o mântuire pentru care ei sau nici nu mișcă mâna sau o mișcă cu aversiune; pretendenți la coroană cari, împingînd fățiș la o parte credința ce au jurat-o și violând fără de cuget tratate încheiate solemn și întărite prin jurământ, întind mâna făr-a alege la orice mijloc, numai să-i ducă la scop; oameni în rangurile cele mai înalte și cu influența cea mai mare arătîndu-se ca modele de nevrednică slugărnicie cătră cei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu Bosforul și neputând întreține o proprie biserică neatârnată, ar fi fost și ele răpite de curentul unionist. Adevărat că Scaunul roman nu se prea încredea în grecii bizantini și știa prea bine că tendința uniunii bisericești nu izvora din cuget curat și din voință sinceră, ci numai și numai de nevoie și de frică despre un inamic cu precovârșire puternic, iar daca unirea bisericească va fi repede urmată de oștiri venite în ajutor, se știa că rezervația secretă a bizantinilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui șesurile de primprejur, țiind morțiș și fără curmare a se ridica din nou. Suleiman care, ca învingător, a stătut iar în scaun la Adrianopol, orânduind acolo mijlocul împărăției, era de altmintrelea o pildă de iubire de dreptate și de cuget drept, de făcător de bine și blând, tare trupește și viteaz la război, dar era dat totodată la beție fără măsură și la moleșită desfrânare și atât de împătimit întru aceste încît, în urma viețuirii cu lenevire, o urmare a desfrânării
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acord cu treptele ideei Productiunile literarii sânt la cei* [... ] Poezia dramatică - în care se dezvolta ideea morală dinainte-ne prin organul unor individualități libere, prin cari se formează dinaintea ochilor noștri o lume de caractere (condiționîndu-se) condiționate reciproc prin simț, cuget și voință și (dezvoltîndu-se) dezvoltate unul prin altul - poezia dramatică (lasă a se întrevede) dă a înțelege (hinweisen) o ultimă a sa realizare la care contribuie așa să zic toate artele, adică la (producțiunea) reprezentarea dramatică. Tot ce (propune) poezia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
natură trebuie formată, cultivată (Gebilde), făcută capabilă spre sensualizarea imaginelor poetului. Docamdată ea ni se arată așadar ca material când pe care omul trebuie a și-l supune și a-l face (semn) mediu (Zeichen) al ideei. Cât de puțin cuget într-adevăr, adică cuprinde natura lucrurilor în cugete omul, întru cât e ființă cugetătoare, ci îi sânt necesarii spre aceea lunga e ostenitoarea laboare a cugetărei și educațiunea culturei ștințifice, tot așa de puțin e în stare și o individualitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
născute de fantazia poetului dramatic. Ea e supusă așadar, despre partea înfățisărei sensibili, legei frumosului; asta o are comun cu sculptura și pictura. moment (? ) Însă ea dezvăluie caracterul omenesc în toată movibilitatea devenirei sale (Beweglichkeit seines Werdens), în toată plinătatea cugetului și voinței sale. Reprezentatorul trebuie să sensibilize aceste microcosm cu o claritate atât de diafană încît să vedem totodată dinainte-ne izvoarele simțirei și a acțiunei și flucțiunile felurite (mannigfaltig) în cari degeneră izvoarele, și să simțim împreună cu el toate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rădăcinele din cari-și trage el nutrimentul pentru esistența sa în parte (particulară), corpul eteric e prea ușure și liber și nu ne ascunde neci o trăsură mai precisă, neci o comembrare mai solidă. În caractere cu o idealitate a cugetului atât de predomnitoare, care n-au reușit de-a deveni oameni (... ), apare așadar personalitatea ce-a devenit purtătorul lui mai mult un vas în care e prins acest patos de gândire, ca un corp propriu aparținând din necesse acestor gânduri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Portretul ce ni-l creionează Tieck despre el în Foile sale dramaturgice îl așează cu totul în categoria acelora cari sacrifică individualul idealităței abstracte. "Kemble generaliză individualul și, după ce a tras în jos singularitatea imaginei sale și minunata varietate a cugetelor, espresiunilor și a simțirei într-un element general a unui gest nobil totdeuna demn și a unui ton monoton, încet, plângător, jumătate cântând, îl vezi că și-a ales unele momente mari pe care le ridică în sus la individualitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ale talentului său. ARTISTUL REPREZINTATOR ÎN RAPORT CU CRITICA Esercițiului fiecărei arte îi urmează activitatea critică, care compară cele produse cu ideea și ține cele date lângă pretențiunea absolută. În epoce de o mare activitate artistică productivă și de o unitate în cuget și ființă, în reflecțiune și simțire nerupte încă, se-nțelege că activitatea critică se retrage; ea se ridică abia atuncea când viața artei, ce se dezvoltă organice ca o operă a naturei, și-a pierdut cea mai naltă putere productivă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asemeni antiteze, ca acelea a simțitului și-a cugetatului, îi pare eterogenă naturei femeiești în genere, o natură în care însuși supremul cugetărei sale are mai mult caracterul unei inspirațiuni și-a unei intuițiuni decât a unei productivități conștiute de cugete. Efectele cele mai puternice cari le-au produs și le produc încă damele, Bethman, Sophia Schroder, A. Crelinger, Schroder-Devrient, Mars și Rachel, se bazează pe aceea că în ele momentele simțirei și a reflexiunei se pătrund reciproc într-adevăr, căci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în forma produsă de cătră particularitatea originală a spiritului națiunei; căci pronunția nu e alta nimica decât feliul și chipul cu care bate la ureche sunetul articulat pe care și l-a format o limbă din necesitate internă pentru esprimarea cugetului. n noțiune: Ce-i pronunția? Ceea ce a fost creat de puterea individuală a spiritului națiunei ca element observabil al graiului, sunetul articulat în rămuririle lui varii, trebuie să se facă auzit într-un mod care să ne lase a înțelege
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
celei mai nalte pe acest teren, ne aflăm pe pământul artei. E impulsul spiritului care sforțează organele vorbirei de-a da sunetul articulat; așadar elementele limbei dintru începutul lor sânt îndreptate spre însemnătatea lor și capabile de-a deveni corpurile cugetelor. La aceasta inspiciune vine mai întîi la [prin] cultura sunetului articulat înainte de toate. O tehnică adevărată are așadar de-a (merge înapoi) recurge la (acest fundament) temeiul acesta și de-a ne face să (înțelegem) pricepem din el sistemul sunetelor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]