8,716 matches
-
a sfârșit, / Feciorii iar s-au răspândit La treaba lor și-n acel ceas, / Nurorile doar au rămas Acasă, lângă soacra lor. / Atunci, baba, nurorilor, Le-a dat de lucru de îndat’ / Iar ea s-a dus de s-a culcat, Așa precum obișnuia. Mai înainte însă ea Nurorilor le-a povestit / De ochiul ei neadormit Cu care veșnic le veghează / Ca să le vadă cum lucrează. Nora cea mare a-ntărit / Ceea ce baba a vorbit Și amândouă se-ndemnau / În lucrul care
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
a sfârșit, / Feciorii iar s-au răspândit La treaba lor și-n acel ceas, / Nurorile doar au rămas Acasă, lângă soacra lor. / Atunci, baba, nurorilor, Le-a dat de lucru de îndat’ / Iar ea s-a dus de s-a culcat Așa precum obișnuia. Când au văzut că se codea Nora cea tânără la treabă, / Femeile i-au zis în grabă: „Da’ nu te mai codi surată. / Mămuca, chiar dacă-i culcată, Să știi că vede tot ce faci / Iar de nu
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
de îndat’ / Iar ea s-a dus de s-a culcat Așa precum obișnuia. Când au văzut că se codea Nora cea tânără la treabă, / Femeile i-au zis în grabă: „Da’ nu te mai codi surată. / Mămuca, chiar dacă-i culcată, Să știi că vede tot ce faci / Iar de nu lucri, n-ai să-i placi!” „Păi cum așa?” - tânăra zise. / Voi nu vedeți că printre vise Umblă bătrâna? Doarme dusă!” / Când auziră a ei spusă, Femeile i-au zis
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
Iar de nu lucri, n-ai să-i placi!” „Păi cum așa?” - tânăra zise. / Voi nu vedeți că printre vise Umblă bătrâna? Doarme dusă!” / Când auziră a ei spusă, Femeile i-au zis de-ndată: „Nu te gândi că e culcată, Căci chiar dacă ea horcăiește, / Nu doarme, ci ne urmărește Cu-n ochi neadormit pe care / Află că pus în ceafă-l are. Necontenit ea a văzut / Tot ceea ce noi am făcut. Mămuca, nu știi tu cine-i / Și n-ai
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
se pregătească pentru anul următor, dar...era gravidă. L-a căutat acasă la părinții lui. I-a spus maică-sii care este situația, însă doamna Zamfirescu a făcut-o curvă ordinară. Ai venit să-mi șantajezi băiatul, după ce te-ai culcat cu toți derbedeii din București; stricat-o?! A rugat-o, măcar să-i transmită lui Dan starea în care se află însă mama lui a dat-o pe ușă afară. N-a spus părinților și n-a încercat să scape de
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
mai întâlnit să-i spună că are un copil cu el. Însă, acum trei ani , a întâlnit-o Buhăianu, care i-a propus afacerea cu restaurantul. L-a refuzat vreo șase luni, fiindu-i scârbă de el. Refuzase să se culce cu atâția patroni, bărbați relativ bine și acum, cu Umflatul? Simțea că va vomita, dacă va fi silită să urce în patul lui. A-ncercat să-l descurajeze, dar Buhăianu nu era omul care să renunțe așa de ușor. A
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
apună o parte din mine. Minunat că dansăm pe același trotuar, În lună, sub lună, pe luna din chip... M-arunci în neant ca-ntr-un estuar; Dezbracă-mi obrajii ca de nisip... O buză pe-a mea să se culce-n păcat. Mai bine de mine, de tine, de noi... Nu te mai cred, cu bine, eu am plecat! Nu te mai cert pentru totul in doi. Aș vrea să mă strigi, cu forță, din goarnă, ... Citește mai mult Mor
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
apună o parte din mine.Minunat că dansăm pe același trotuar,În lună, sub lună, pe luna din chip...M-arunci în neant ca-ntr-un estuar;Dezbracă-mi obrajii ca de nisip...O buză pe-a mea să se culce-n păcat.Mai bine de mine, de tine, de noi...Nu te mai cred, cu bine, eu am plecat!Nu te mai cert pentru totul in doi.Aș vrea să mă strigi, cu forță, din goarnă,... VII. LEBĂDA NEAGRĂ, de
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
a zvântat, În lipsa mângâierilor puține; Tu, dragă mamă, nu-ntreba de mine, Iubirea din iubiri m-a-nveșmântat! Eu mă-ncălzesc la piept străin și dulce, Cu inima în basorelief; Tu, dragă mamă, timpul să oprești Și seara, lasă luna să se culce Pe chipul tău - lumină și sidef. Să nu tresari când pleci, doar să zâmbești... 3 noiembrie 2016, Constanța #Mama - din #arhiva personală #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii #sonet ... Citește mai mult De ce n-au scris poeții despre tine? De ce Chopin nici
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
lucrat nimic, de ce? -Am avut câteva idei, chiar bune zic eu, dar Eugen nu le-a luat în seamă, a zis că, să nu ne batem capul : ”Olga îmi va mânca din palmă, știu multe despre ea”. -Voi v-ați culcat pe urechea aia. Măi băieți v-am spus din prima zi lucrăm într-o societate privată, patronul ne plătește, să-i aducem profit, altfel nu are de unde plăti, toate cheltuielile pe care le are. Văd că nu am fost înțeleasă
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
a fi o grasă, umbla tot timpul îngrijită, chiar elegantă. Acasă nu avea nici o grijă, mama ei, femeie la aproape 60 de ani, făcea toate treburile. Marina, era o femeie cu frica lui Dumnezeu, în fiecare seară, până a se culca își spunea rugăciunea și odată cu ea se rugau și nepoții. Fusese o femeie frumoasă, încă se mai păstrau urme ale frumuseții , deși 35 de ani cât fusese măritată, până s-a îndurat Dumnezeu de ea și l-a luat pe
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
spital, așa este? -Da, s-a hotărât să nu mai bea și a intrat în sevraj. L-am internat la psihiatrie. Sper să fie bine, era hotărât, acum voi vedea, cum va fi. -Trec pe la copii, apoi merg, să mă culc. Strângi tu, da? -Da, stai liniștită spuse mama în timp ce o pupa pe frunte. Două zile mai târziu era în apartamentul Soniei, pe jos ca de fiecare dată, foi de hârtie mototolite, aruncate peste tot în jurul biroului. Mereu se întrebase de ce
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
pe țintași. Părea că petrece grozav. Era ca o vrabie care ar ciuguli vânătorii. Răspundea cu un cuplet fiecărei descărcări de armă. Îl ocheau întruna și dădeau greș de fiecare dată. Gărzile naționale și soldații râdeau ochindu-l. El se culca la pământ, apoi se ridica, se ascundea în dosul unei porți, țâșnea, pierea, se ivea iar, fugea, se întorcea, răspundea mitraliei cu tifla și fără încetare, prăda cartușe, golea cartușiere și-și umplea coșul. Răsculații, gâfâind de frică, îl urmăreau
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
scrie nu 700, ci exact o mie și unul de sonete’’ -, Theodor Răpan și-a conceput cartea având, dacă nu pe masă, cel puțin în subconștient, antologicul Credo al lui Eftimiu, care începe cu acest catren: ,, Sonetul este-un leu culcat pe labe,/ E uraganul ce pândește valul,/ Nu-i flutur grațios, ca madrigalul,/ Ci forță-ncătușată în silabe...’’. Altfel, nu credem că, la distanță de aproape 90 de ani, Theodor Răpan ar fi avut temeritatea să se ia la trântă cu
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
ședeam cu fratele și sora în casă morți de foame, căci nu luaserăm nimic în gură toată ziulica. Când s-a întors mama de la rudele sale din Doljoc, ne-a adus trei colțunași mari și am mâncat, apoi ne-am culcat. Veneau din toate părțile în sat cu cerșitul pe timpul foametei. O femeie umbla cu doi băieței micuți de mână și cerșea, însă nimeni nu avea ce-i da și i-au găsit apoi morți pe toloacă. Aveam un unchi, pe
„SUNTEM ROMÂNI, NU „MOLDOVENI” ( II ) [Corola-blog/BlogPost/92935_a_94227]
-
un unchi, pe care-l chema Gheorghe. Și cum nu avea ce mânca, a luat de pe câmp din spice câteva boabe de grâu, le-a copt și le-a mâncat, apoi, cum era sleit de puteri din cauza foamei, s-a culcat pe prispa casei. Când l-am întrebat ce face, mi-a răspuns că a mâncat să moară sătul. Acolo, pe prispă, și-a găsit liniștea veșnică. Altă dată, pășteam oile pe toloaca satului, iar un băiat - vaca. Și de flămând
„SUNTEM ROMÂNI, NU „MOLDOVENI” ( II ) [Corola-blog/BlogPost/92935_a_94227]
-
Ești culcat la pământ. Ai o mină sub tine. Dacă te miști, mori! Deci, ce faci, ce simți? Cam acesta este exercițiul de imaginație la care meditează fiecare dintre spectatorii piesei „No Man’s Land”, cea mai recentă premieră a Teatrului Național
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
sentimentul de „vină” că, din când în când, tu te foiești pe scaun, în timp ce personajul de pe scenă este „condamnat” la nemișcare. Mihai Călin, în rolul Cera reușește, prin talentul său, să umple scena, chiar dacă, toată piesa, stă în aceeași poziție - culcat pe spate, cu teama că orice mișcare greșită poate declanșa mina - fatală personajului pe care îl interpretează. Că Richard Bovnoczki - rolul Ciki - este talentat, știam deja, după atâtea titluri în care l-am văzut. O surpiză plăcută a fost tânărul
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
mai multe generații fără un studiu aprofundat. Perioada franceză este cuprinsă între anii 1891-1893. Tabloul „Femeie lucrând la malul unei ape” este semnat și datat S. LUCHIAN / PARIS 92 , „Ultima cursa de toamnă” este semnat S. LUCHIAN / PARIS (1892), „Nud culcat” este semnat S. LUCHIAN / PARIS (1891-1892), „La Auteuil” este semnat S. LUCHIAN / PARIS (1891-1892). Din anul 1893, când Luchian se întoarce în țară, și până în anul 1902, un număr important de lucrări în tehnica ulei precum „Roșiorul” sau în tehnica
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
buzele arse de vânt îi deveniseră rubinii. Nu-mi spunea nimic, rămăsese multă vreme cu privirea pierdută pe fereastră, până începuse să se lase întunericul. Apoi i se făcuse somn și fără nicio reținere mă luase de braț și își culcase capul pe umărul meu. Atât de aproape n-o avusesem niciodată. Îi simțeam căldura pătrunzându-mi în trup și inima începuse să-mi pulseze sălbatic. Părul ei blond, mătăsos, mirosind a aer proaspăt, îmi atingea obrazul. Poate lui Hodoșan i
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
Îmi venea s-o înjur, dar avea dreptate. Mama nu mă învățase. Tot mergând din poartă în poartă, nici nu știu cum am ajuns în dreptul casei noastre. M-am uitat spre fereastră și am văzut o lumină. Îmi spusei :: nu s-au culcat! Dacă ar ști mama câți bolindeți ama primit!...Am alergat să intru repede în casă, să-i fac bucuria. Îmi spuneam : ce-o să mă mai pupe!... Dar la poartă ma-am oprit. Cum o să intru dacă nu s-a umplut
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
ei, nebuna. Noroc că au sărit băieții : -L-am găsit pe drum, mamă! S-a rătăcit! Dar a făcut pe el și pute. Dă-l afară, mamă! -Ba să nu-l dai, mamă! A țipat Lisandra. E băiețelul meu. Eu mă culc cu el. -Aoleu! A început iar nebuna. Tu strângi plozii de pe drum și eu să-l spăl la fund! Să pleci imediat cu el din casa mea! Am început și eu să urlu, amplificând hărmălaia. Omul și-a pus mâinile
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Mi-e foame, albastru și silă,Tu - cel mai cumplit compromis.O taină mi-ești încă,, iubire,... XVI. VEAC AFON, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2300 din 18 aprilie 2017. La ora cînd flașneta se duce să se culce și Foișorul focuri mai stinge doar în vis, cînd porumbeii sorții pe cronici de Neculce vor să-și ridice cuibul cel din vechimi prezis, mai drag îmi pare-atuncea, prin lanuri calde, grîul, și-ncep să-înot prin spice și greieri de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
pe obraz, mângâindu-i abdomenul. — Vin, iubitule, voi avea ocazia să stau de vorbă cu tine, Remarc că nu prea ai timp pentru casa, iar ai venit târziu. Te-am așteptat, dar nu mi-a fost bine și m-am culcat. — Draga mea, ți-am vorbit despre lucrarea pe care o pregătesc pentru Congresul Medicilor Ginecologi! — Bine, bine, sper să te ierte micuța noastră, o să-i povestesc ce tătic ocupat ești. — O, draga mea, nici nu știi cu câtă nerăbdare o
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383291_a_384620]
-
rol nu e pe măsura lui. Nimeni nu mai e sănătos aici! Doar simulez că mă supun mesajului. Nu pot fi personaj în cartea nimănui! MAGISTRATUL. Aș putea să-l înfund definitiv pe Romancier. Și el, și Eremitul s-au culcat cu Caravella. Iapa asta cred că are o supraglandă care stârnește și atrage de la distanță. Un miros, o undă; poate să distrugă toată Stațiunea. Pe aici nu a mai existat o asemenea femeie. Romancierul a fost văzut umblând noaptea. Eremitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]