2,905 matches
-
să atace sediile PCP. Taberele sunt de-acum clar delimitate. La 8 iulie, MFA consacră alianța popor/MFA ca instrumentul înaintării spre socialism dincolo de democrația reprezentativă și partide, sprijinindu-se pe o piramidă de organisme care, de la baza societății*, ar culmina într-o Adunare populară națională. Dar ierarhia militară reacționează. La 30 august 1975, lui Golșalves îi ia locul amiralul Pinheiro de Azevedo, cu idei democrato-creștine. De Carvalho este destituit din postul său de comandant al regiunii militare Lisabona. La 25
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mâine și poimâine sau cum va fi anul 2000?5 În 1979, serviciile secrete și mai ales Central Intelligence Agency (CIA) au fost criticate pentru că nu au reușit să-i informeze la timp pe politicienii americani asupra tulburărilor care au culminat cu detronarea șahului Iranului. Însuși președintele Carter a făcut un gest fără precedent, criticându-i public și sever pe capii acestor servicii pentru lipsa lor de viziune. Ce explicații există pentru eșecul acestor oameni de altfel inteligenți și responsabili? Răspunsul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
evoluția tradițiilor și a instituțiilor capabile să perpetueze conducerea inteligentă a politicii externe germane, dispariția sa de pe scena politică în 1890 a fost semnul unei scăderi profunde și permanente a calității diplomației țării. Deteriorarea poziției internaționale ce a urmat a culminat cu impasul militar cu care s-a confruntat în primul război mondial. În cazul lui Hitler, puterea și slăbiciunile politicii externe se găseau în însăși gândirea Führerului. Victoriile diplomației germane dintre 1933 și 1940 aparțineau unui singur om, iar tulburarea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ca diplomație prin intermediul conferințelor dintre marile puteri, care ar fi răspuns oricărei amenințări la adresa sistemului politic prin acțiuni coordonate, Concertul European a devenit instrumentul prin care urmau să fie realizate principiile inițiale ale Sfintei Alianțe și apoi, după dezintegrarea ei culminând cu revoluțiile din 1848, interesele comune ale Europei. A funcționat în multe ocazii în cursul secolului, de la apariția sa în 1814 până la declanșarea primului război mondial, în 1914. Concepția sa - a unității politice a Europei sau, în cuvintele omului de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în război din motive de boală, răni sau din cauză că au fost făcuți prizonieri sau au dorit să fie făcuți prizonieri nu mai trebuie să fie vătămați. Această înclinație către umanizarea războiului a început în secolul al XVI-lea și a culminat cu mărețele tratate multilaterale din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului XX. Practic, aproape toate națiunile civilizate au aderat la aceste tratate. Între 1581 și 1864, 291 de acorduri internaționale au fost încheiate cu scopul de a proteja
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
politica externă privește noțiunea de responsabilitate pentru încălcările drepturilor omului săvârșite de către alții. Genocidul din Cambodgia, înfăptuit de către Khmerii Roșii la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80, a ridicat această întrebare cu o forță deosebită. Lanțul evenimentelor care au culminat cu distrugerea societății cambodgiene a început cu extinderea americană a războiului din Vietnam în Cambodgia prin bombardarea masivă a teritoriului acestei țări. Politica conducătorului cambodgian, prințul Sihanouk, a fost să mențină Cambodgia în afara conflictului armat dintre Statele Unite și Vietnamul de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
A inspirat națiunilor o sete și o forță de dominare universale necunoscute naționalismului secolului al XIX-lea. Naționalismul caracteristic sfârșitului de secol XX diferă în mod esențial de ceea ce este în mod tradițional cunoscut sub acest nume și care a culminat cu mișcările naționale și crearea statului-națiune în secolul al XIX-lea. Naționalismul tradițional a căutat să elibereze națiunile de sub dominația străină și să le confere un stat propriu. Acest obiectiv a fost considerat legitim nu numai pentru o singură națiune
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
inițiative mai puțin spectaculoase, menite să construiască o lume pașnică, s-au putut realiza datorită a patru factori - spirituali, morali, intelectuali și politici - care au început să tindă spre aceeași finalitate la începutul secolului al XIX-lea și care au culminat în teoria și practica relațiilor internaționale în perioada dintre cele două războaie mondiale. Încă din perioada stoicilor și a primilor creștini, în civilizația occidentală s-a întrupat un sentiment al unității morale a umanității, care s-a străduit să găsească
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
securitate al Ligii Națiunilor, cât și propriul prestigiu de protectori ai statu-quoului. Această pierdere a prestigiului ocupă un loc important între cauzele care au dus, la sfârșitul anilor 1930, la creșterea cutezanței națiunilor care se opuneau statu-quoului, situație ce a culminat cu un război de agresiune. Dezastrul sistemului de securitate colectivă, rezultat din lipsa de reacție în fața agresiunii Italiei asupra Etiopiei, conține două lecții importante. Arată contradicția dintre un mecanism ideal de reformă și o realitate politică căreia îi lipsesc toate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
era suveranitatea asupra regiunilor sudete, ci dominația politică și militară în Europa Centrală. Disputa asupra regiunilor sudete era numai un simptom din alte câteva ale acestei probleme. Dintre aceste simptome, cele mai importante au fost disputa cu Austria, care a culminat cu anexarea sa de către Germania în martie 1938, și disputa cu Cehoslovacia din martie 1939, al cărei rezultat a fost impunerea unui protectorat german asupra întregii țări. Elementul principal, comun tuturor acestor simptome, era un conflict a cărui miză nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
conflictul dintre Marea Britanie și Rusia distrusese Sfânta Alianță. El a dus mai degrabă la instaurarea unei paralizii la nivelul acțiunilor politice ale Ligii și la o incapacitate de a acționa hotărât împotriva amenințărilor la adresa păcii și ordinii internaționale. Conflictul a culminat cu triumful concepției britanice asupra celei franceze. Principala responsabilitate pentru acest rezultat o poartă distribuția puterii între Marea Britanie și Franța. Avantajul Franței a început să se micșoreze la mijlocul anilor 1920 direct proporțional cu creșterea puterii Germaniei, mai întâi încet și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
6. În general, obiectivul noii diplomații a Națiunilor Unite nu este rezolvarea unei probleme care divizează membrii, ci formarea unei majorități de două treimi pentru a învinge prin vot tabăra adversă. Spre acest vot țintesc procesele sale și cu el culminează. Tendința către procedurile parlamentare publice, deliberările Adunării Generale a Națiunilor Unite fiind un exemplu tipic, în locul negocierilor diplomatice tradiționale, a afectat și conferințele internaționale organizate după război, care, prin componență, teme și obiective, trebuiau să amintească de adunările diplomatice ale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
urmat Războiului Crimeii, deși ostilitățile dintre Marea Britanie și Rusia au amenințat din când în când să ducă la un conflict deschis, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. Principalul merit pentru menținerea păcii aparține tehnicilor unei diplomații flexibile care au culminat cu Congresul de la Berlin. Atunci când prim-ministrul britanic Disraeli s-a întors de la congres la Londra, a declarat cu mândrie că aducea acasă „o pace... onorabilă”. În fapt, el a adus pacea și pentru generațiile următoare; timp de un secol
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lumea sa posedă o claritate, o consecvență a argumentării și explicații cuprinzătoare cu care nici Tucidide, nici Morgenthau nu pot rivaliza. În ciuda limitelor acestuia din urmă, este însă important să recunoaștem faptul că toți trei admit că rivalitatea pentru securitate culminează cu lupta pentru dominație, iar această afirmație esențială unifică, mai mult decât altele, învățăturile realismului tradițional. La nivelul unității de analiză și al logicii cauzale, toți trei teoreticieni împărtășesc, din nou, importante aspecte similare. În ciuda folosirii premiselor sistemului de state
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
În schimbarea mentalităților, cu cronicile lor „medicale” despre viața sexuală (erotism, contracepție, avort) sau despre problemele legate de diferite droguri, de consumul acestora și de efectelelor. În Europa, activismul tineresc și studențesc de mare amploarenăscut În anii ’60 avea să culmineze În 1968, În special În Franța. Identificat rapid ca stângism, acesta avea să furnizeze mișcării ecologice una dintre componentele sale cele mai virulente și mai eficiente, care Îi va aduce În plus gustul pentru marginalitate, inspirat de tradiția americană a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
gândim puțin la multiplele coordonări necesare pentru ca noi să putem asculta un banal CD. ν Asupra acestei esențe colective se cuvine să ne aplecăm. Ea presupune o conivență care trece dincolo de convențiile tehnologice, financiare, etnice, simbolice sau organizaționale, pentru a culmina În Împărtășirea unei estetici. Acest miracol, adesea reînnoit, al accesuluimasiv la plăcerea artistică este un fenomen unic, care trebuie aprofundat În specificitatea sa de fapt social și reprezentațional. Acesta este principalul motiv pentru care muzica suscită În așa măsură atenția
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sintu vremile supt cârma omului, ce bietul om supt vremi" (Letopisețul Țării Moldovei de la Aron Vodă încoace, XVIII, 12). În iconomia divină a mântuirii, omul este actorul fără de care spectacolul istoriei nu se poate înfăptui. Dacă, în tragedia greacă, dramatismul culminează cu sancționarea hybris-ului eroului de către nemesis-ul zeilor, în istoria mântuirii dinamica raportului om-Dumnezeu este cea care definește și jalonează istoria. Analizând acest raport, Berdiaev conchide că "istoria nu este numai planul Revelației divine, este de asemenea și reciproca revelare
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și figurae 73. Prin investigarea evenimentelor de la sfârșitul mileniului, el a căutat semne ale intervenției divine și ale sfârșitului istoriei. Făcând legături și interpretând, a căutat structuri figurae. Istoria este până la el istoria punerii în aplicare pe pământ a dreptății, culminând cu Imperiul carolingian. Secolul al XII-lea aduce o revigorare a exegezei scripturale, nu doar față de istoria biblică, ci și în raport cu cea recentă. Pentru a prezice mersul evenimentelor, exegetul nu mai avea nevoie de profeții sau semne vizibile, el descoperind
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Dostoievski și Nietzsche. În loc să fie guvernată de providență și rațiune, istoria sfârșitului de secol XIX pare să fie la cheremul șansei și sorții 122. În Nietzsche, care este considerat de Berdiaev atât încarnarea umanismului, cât și victima păcatelor sale, umanismul culminează în individual. Cu el, umanismul atinge sfârșitul istoriei sale tragice și furtunoase, după cum grăiește Zarathustra: Omul este o rușine și o dizgrație". Umanismul se dizolvă în ideea Supraomului, care este respingerea omului, a valorii sale și a semnificației personalității umane
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
celulele mezenchimale, cum sunt fibroblastele. Factorii de creștere polipeptidici induc proliferarea celulelor țintă în cultură. Se înțelege de la sine că producția anormală a unui factor de creștere, realizată ca urmare a unei dereglări celulare induce stimularea continuă a proliferării celulare, culminând cu transformarea malignă. Multe celule Imunogenetică și Oncogenetică 333 transformate produc factori de creștere, susținând ipoteza lui G. Todaro, enunțată în anul 1977, potrivit căreia stimularea autocrină a creșterii celulare poate conduce la transformare malignă a celulei. Celulele infectate cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
puma. La om, această genă codifică o proteină cu două domenii BH3 desemnate PUMA-a și PUMA-b) (Nakano și Vousden, 2001; Yu și colab., 2001). Inhibarea expresiei genei puma blochează apoptoza. Expresia acestei gene promovează translocarea mitocondrială și multimerizarea BAX, culminând cu inducerea apoptozei. BAX este astfel absolut necesar pentru apoptoza indusă de PUMA, fiind o țintă indirectă a P53, prin intermediul PUMA (Yu și colab., 2003). Gena Noxa conține în promotor un singur element de răspuns la P53. Noxa codifică pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
declanșează starea lui Pnin este subliniată de faptul că noi, cititorii, nici nu căutăm răspunsuri, nici nu cerem amănunte. Cealaltă atracție majoră a acestui tur de forță stilistic este folosirea imperfectului iterativ. Etapele decăderii fizice ale lui Pnin, care au culminat cu ivirea neașteptată a dinților falși, apar într-atît de detaliate și specifice, încît fac repetiția și mai amuzantă. Avînd în vedere și frivolitatea celor spuse, o astfel de narație cu frecvență iterativă - a spune o dată ce s-a întîmplat de mai
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a puterii ei slăbite, a preferințelor ei vestimentare, a altor amănunte care distrag atenția și care generează suspans. Tot așa, se creează un efect dramatic cu acumulare de tensiune în paragraful lung care o situează pe Stephanie în camera ei, culminînd cu încercarea tatălui de a o trezi. Faptul că ea nu răspunde, că-i moale, este, prin presupunere - "Eram bucuros că pare să doarmă adînc” - un somn relaxat; dar cititorul este înclinat să-i interpreteze comportamentul ca fiind comă, fapt
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
fi cumva ascunsă în reacția tatălui, ni se oferă reflecții despre "viziunea” lui asupra stelelor văzute cîndva în copilărie, înainte ca textul să se deruleze înapoi și să se concentreze pe copil, ca steluță- micăîn-universul-necuprins. Avînd în vedere această acumulare, culminînd cu plînsetele tatălui cînd telefonează la spital, și pregătirile sale febrile pentru a o duce pe Stephanie la urgențe, efectul acestui mini-episod este cu atît mai puternic și acut: Și știam că în acea dimineață, cînd febra Stephaniei coborîse, mă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și cauze secundare, numeroase și agravante; neputința partidelor "istorice" de a constitui o opoziție coerentă și credibilă, precaritatea organizării politice social-democrate, numărul mare de oameni politici "burghezii" dispuși să accepte "tovarășul de drum", ralierea din ce în ce mai masivă a intelectualilor (care a culminat în 1948), incapacitatea de reacție (dacă nu chiar indiferența) maselor față de miza politică a epocii 15. La acestea se adaugă atitudinea oscilantă și uneori ambiguă a palatului regal și oportunismul Bisericii Ortodoxe. Cum a fost așadar posibilă, dincolo de elanul inițial
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]