3,589 matches
-
servise la nimic. Ultimul lucru pe care l-am mângâiat din ea a fost o gleznă. Apoi au pus capacul. Am plecat. Nu aveam nici puterea, nici cheful să șofez, urma să călătoresc lângă bărbatul acela tăcut, care avea o curea cu catarama aurită strânsă peste stomac. Am închis mașina și m-am îndreptat către mașina funerară. Înainte de a se urca, omul și-a scos haina și a agățăt-o în spate, de un cârlig fixat pe țapițerie, lângă geamul care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lui de păr blond, ca o ceapă dezgropată și abandonată pe un strat. Fraternul om de la pompe funebre parea să se simtă în pace cu sine însuși, își terminase treaba până la apus. Pe burtă, împreună cu respirația, vibra catarama aurită a curelei sale. Fusese o zi lungă. Aruncă o privire în sus, precisă ca o tăietură de cuțit, transversală ca un zbor: da, întunericul l-ar fi despăgubit. Italia era în pământ, și pământul trecuse prin mâinile mele, îmi alunecase printre degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu autoironie: Norocul tău că s-a răzgândit. Te-a scutit de Încă o rușine. Tânărul colonist se ridică și din doi pași mari ajunse la masa lui Fima, care se sperie, văzând că băiatul purta un revolver prins de cureaua pantalonilor. —Iertați-mă, sunteți cumva avocatul Prag? Fima se gândi puțin și pentru o clipă fu tentat să răspundă afirmativ, Întrucât avea o slăbiciune pentru Prag, dar zise: Nu cred. Tânărul spuse: —Avem o Întâlnire cu cineva pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
până când a reușit să-i deschidă pântecul. Tot colectivul clinicii a fost invitat la circumcizia fiului ei. Când tatăl a anunțat pe neașteptate că numele nou-născutului va fi Gad, Fima a observat că doctorul Eitan și-a mușcat cu putere cureaua de piele a ceasului și Într-o clipă i s-au umplut și lui ochii de lacrimi; au trebuit deci să se declare satisfăcuți privindu-l pe Wahrhaftig, care era Încântat să joace rolul nașului. Fima sări de la locul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mitralieră montată pe capotă să-l convoace la o Întâlnire cu președintele țării. Biroul președintelui se afla Într-o sinagogă mică, la subsol, la marginea cartierului rusesc, În spatele poliției. Lângă masa de scris stătea un ofițer britanic arogant, cu o curea de piele peste uniforma neagră. Îi oferi lui Fima posibilitatea de-a semna de bunăvoie declarația prin care recunoștea asasinarea câinelui care În vis se tranformase Într-o femeie al cărei cadavru zăcea la picioarele Sfântului Chivot, Înfășurat Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
diferite lungimi. Am întins mâna în sus, schiurile trebuiau să ajungă sub încheietura mâinii, erau scânduri de frasin, legătura urma să fie montată în șuruburi, cu două „buci“ metalice, care țineau pantoful pe părțile laterale și erau legate printr-o curea de piele. — Nu are voie să fie prea lejer, trebuie să forțezi un pic pantoful când îl vâri sub curea, ca să se fixeze. Și în timp ce-l ascultam pe bătrân spunându-mi ce aveam de făcut, ceea ce mai târziu mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să fie montată în șuruburi, cu două „buci“ metalice, care țineau pantoful pe părțile laterale și erau legate printr-o curea de piele. — Nu are voie să fie prea lejer, trebuie să forțezi un pic pantoful când îl vâri sub curea, ca să se fixeze. Și în timp ce-l ascultam pe bătrân spunându-mi ce aveam de făcut, ceea ce mai târziu mi se păru la mintea cocoșului, am înțeles solidaritatea tatei cu bătrânul ăla ciufut, privirile pline de înțeles, de parcă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
orașele în care își petrecuseră tinerețea, trasau bulevarde în ziua de vară timpurie din munții Jura, și începură deodată să turuie pe franțuzește - fără să-și dea seama - despre Place Vendôme, Operă și Piața Romană; soarele se înălța pe cer, curelele ne tăiau umerii și fratele meu făcea nazuri. Nici măcar compania fetelor lui Saner nu putea să-l consoleze pentru „vânzoleala asta ridicolă“, fiindcă peretele de stâncă se profila încă acolo, alb și tăios, departe pe cer. Riz colonial - așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
trecând printre rândurile de bănci, la ușă. Herr Meier spuse că domnul necunoscut era de la presă, de la Illustrierte Zeitung și în fața mea stătea un ins cu o față lungă și un trenci până la genunchi, cu o șapcă pe cap și cureaua de piele a genții în care-și ducea camera atârnată diagonal peste piept. Spunea că ar vrea să facă un reportaj despre mine și Armin, și dacă aș putea să-l însoțesc chiar acum; mi-am luat geaca din cuier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la amiază. Îl așteptam pe puntea șubredă de lemn. Dihania gâfâia obosită și horcăia cât ținea panta. Trecea pe lângă mine la pas. Porneam alături de locomotivă, până când mașinistul întorcea o rotiță de alamă și trăgea de un mâner. Armăsarul, înhămat în curele și paftale de arabă, necheza înăbușit, scuipa aburi fierbinți din plămâni ferecați, cu răbufniri tot mai repezi și un țipăt ascuțit spărgea cerul parcă și se stingea în vaete prelungi prin văile dimprejur. Păstrez și azi un simțământ de compătimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
alunecară în mlaștină, adânc și pentru totdeauna. A fost prima și ultima noastră apropiere trupească. Războiul cel mare m-a încolonat alături de Moarte. Scheletul cenușiu avea picioarele vârâte în bocanci din piele de vițel. De după omoplat, peste claviculă, îi cădea cureaua neagră și lată, prinsă de toba mare, în care sincopă, cu pumnul strâns al oaselor, marșul macabru luat dintr-o simfonie eroică. Am făcut războiul așa cum August Prostul ajută la strânsul covorului din manej. Umblam târând după mine ziua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să-i ridice fusta udă. Văd josul pantalonilor ei de pichet roșu legat cu un șiret de gheată pe deasupra genunchiului. Paraschiva oprește fleșcăitul, și așa mărunt cum sunt, ajung ca să-i îmbrățișez o pulpă și să posed într-o secundă cureaua de carne dintre pantalonul roșu și ciorapul răsturnat pe destrămătura unui fir sărit. A fost „țsss”... și gata. Încă o dată „țsss”... și iară e gata. Muierea mă cuprinde întărâtată cu vârfurile degetelor încrețite de spălat, se așază pe muchia patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
gestul meu repetat de neputință, răzbunarea din fiecare dimineață, m-a ajutat să fac față la instrucție și chiar la cele mai scârboase șicane cu un rânjet lăuntric; în compania învecinată cu a noastră, un recrut s-a spânzurat cu cureaua de la masca de gaze cu puțin înainte să-și înceapă serviciul de pedeapsă. Încolo, am îndeplinit fără crâcnire tot ce mi s-a ordonat, de pildă târâtul de-a bușilea pe sub burta tancului de exerciții. „Măsurați libertatea la sol!“, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bătălie după bătălie, am la ureche pe nu știu cine care-mi tot șoptește ceva, mă văd totodată cum văd tot ceea ce se petrece, cred că visez, sunt însă și rămân cât se poate de treaz, până când casca de oțel a cărei curea s-a slăbit acum, exact acum, îmi este smulsă de pe cap și eu îmi pierd cunoștința. De presupus că numai pentru scurt timp, în măsura în care timpul putea fi măsurat. Ce s-a întâmplat imediat după aceea, cu mine și în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și ceasul de mână marca Kienzle. Unde e caporalul meu? Unde îmi sunt pistolul automat și cele două încărcătoare? De ce stau încă sau din nou în picioare? Rana sângerând abundent, îmbibându-mi pantalonii în dreptul coapsei. Durerea din bărbie produsă de cureaua căștii. Un braț legănându-se inert din umărul drept, care cedează de îndată ce eu și încă cineva încercăm să-l ridicăm - iată-l, aici era! - pe caporalul meu. Schije de obuz i-au zdrențuit picioarele. În partea de sus pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un accident aviatic care se extinsese pe Întreg terenul unei ferme, călcase pe ceva flasc. Crezuse că era o broască, dar, de fapt, era mâna unui copil, separată de trup. Altădată, văzuse cadavrul carbonizat al unui bărbat Încă prins În curelele scaunului; scaunul fusese azvârlit În curtea unei case de la suburbii și stătea rezemat de o cădiță de baie din plastic. Iar la Dallas putuse vedea cum anchetatorii, cățărați pe acoperișurile caselor, adunau părți din trupuri omenești, punându-le În saci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vreți să vorbiți, folosiți laringofonul. Îl găsiți În dulăpiorul de sub bancă. Norman găsi dulăpiorul și-l deschise. Metalul scrâșni puternic, ca o cretă pe tablă. Toate sunetele din incintă erau ascuțite. În dulăpior văzu două pernițe negre din plastic cu curele pentru gât. — Treceți-le pe după gât. Așezați pernițele la baza gâtului. OK, spuse Ted și tresări surprins. Vocea Îi suna normal, deși puțin cam aspră. — Chestiile astea modifică probabil frecvența corzilor vocale, spuse Norman. — Măi băieți, de ce nu sunteți atenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
s-o deschidem cu mâna. Să ne echipăm. ÎN NAVĂ În vestiarul Cilindrului A, Norman Își puse costumul. Tina și Edmunds Îl ajutară să-și potrivească casca și asigurară inelul de etanșare de la gât. Simți greutatea rezervoarelor pentru respirație prin intermediul curelelor ce-i apăsau umerii. Inhala aerul cu gust metalic. Intercomul din cască emise zgomotul specific de conectare. Primele cuvinte pe care le auzi fură: — Ce părere ai de „În pragul unui prilej deosebit de favorabil pentru specia umană“? Norman râse, recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
da de gol? — După părerea mea, asta nu e o problemă, replică Norman. Așa cum am văzut, subconștientul are puteri creatoare formidabile. De amănunte se va ocupa subconștientul. Este ca atunci când te Îmbraci dimineața. Nu te gândești neapărat la fiecare detaliu, curea, ciorapi și celelalte. Noi luăm doar decizia generală În privința felului În care dorim să arătăm și apoi ne Îmbrăcăm. — Chiar și așa, zise Harry... N-ar strica să luăm Împreună această decizie generală Întrucât, posedând Încă puterea, dacă ne imaginăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cusut. Țăcăneau acolo aproape toate. Lucrau. Erau și două femei. Croitorese. Să știți că i-a reparat foarte repede. Erau pantaloni de joacă... Aproape nu se cunoștea unde i-a reparat.... Avea un instrument așa, lung și îngust, ca o curea. Erau centimetri cu liniuțe desenate... Măsura cu el și făcea semne cu ceva alb, ca o cretă...E grozav să știi să faci haine! Și să repari pantaloni, la fel. Nu mă lasă tata, dar aș vrea să mă fac
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Întunecat, un Carlos pentru sufragerie și-un Gogol În mărime naturală, În dormitor, apropo, da’ cînd o să vă-nmîneze banii pe care i-ați cîștigat la concurs, ce concurs, ăla literar, nu știu, dați un telefon, dai telefon la casierie, Înlocuiești cureaua de transmisie, rola presoare, un dialog, o metaforă, o bujie, mai scoți un pom, lipești cu letconul cîteva contacte ale eroinei, oxidate de criză, de crampa scriitorului, cînd rămîi cu mîna strîmbată ca la loto, schimbi o rotiță dințată, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
camarazii din pluton morți, iar o patrulă japoneză se apropie. Se ascunde sub sergentul Peters și fruntașul Wasnicki și simte cum cadavrele acestora se zgîlțîie sub rafalele japonezilor. Mușcă brațul lui Wasnicki și pur și simplu Îi rupe cu dinții cureaua de la ceas. Așteaptă amurgul, suspinînd, acoperit de cadavre, abia mai reușind să respire. A urmat goana cu spaima În suflet spre cartierul general al batalionului, oprită brusc la vederea unui alt măcel. Un mic altar shintoist, ascuns Într-o poieniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se aprinseră, aruncînd o rază caldă asupra unui bărbat tolănit Într-un fotoliu. Omul se potrivea la Înfățișare cu datele fizice din dosarul de la Circulație și arăta mult mai tînăr decît vîrsta lui biologică. — Ești polițist? Avea cătușele agățate de curea. — Da. Dumneata ești Pierce Patchett? — Da. Dacă soliciți fonduri pentru acțiunile caritabile ale poliției, cred că ultima oară m-ați sunat la birou. Ochi injectați. Poate vreun opiaceu. Mușchi de culturist și o cămașă mulată, ca să și-i pună În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să știi care este adevărata mare minciună? Tu și prețioasa ta dreptate absolută! Ed Împinse ușa În afară, cu palmele lipite de urechi, ca să curme mugetul iscat acolo. Afară era Întuneric și frig. Îl văzu pe Dick Stens prins În curele de scaun, mort. CAPITOLUL 43 Bud Își studie noua insignă: scria „Sergent“ acolo unde Înainte scria „Polițist“. Își ridică picioarele pe masă și spuse adio Omuciderilor. Birouașul lui era vraiște - hîrțoage adunate În cinci ani de muncă. Dudley i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
le-a lăsat în casă neatinse, ci unul din carton maroniu pe care nici nu-și mai amintea de unde-l avea, cu colțurile roase și câteva ținte lipsă, fragil, încât a trebuit să-l lege de-a curmezișul cu o curea, să ia deci cufărul și geamantanul în care a îndesat veșminte ale ei și ale copiilor și, fără să lase vreun bilet că a plecat și unde s-a dus, să încuie casa, păstrând cheia cu grijă, să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]