39,409 matches
-
și performative, filozofie, economie politică, științe. Teoriile lui Isou au determinat către finele anilor ’60 apariția altor curente radicale, precum Situaționismul internațional, prin influența exercitată asupra unor autori precum Guy Debord sau Gil J. Wolman. Despre lettrism Lettrismul este un curent artistic, ideologic și filozofic lansat de Isidore Isou la finele anilor ’40 la Paris. Lettrismul continuă și critică dadaismul și suprarealismul și își ia ca unitate de bază litera, eliberată de constrângerile cuvântului și sensului. Inițial curentul și-a propus
ISIDORE ISOU – PERFORMANCE de LORÉ LIXENBERG și FRÉDÉRIC ACQUAVIVA [Corola-blog/BlogPost/93256_a_94548]
-
Lettrismul este un curent artistic, ideologic și filozofic lansat de Isidore Isou la finele anilor ’40 la Paris. Lettrismul continuă și critică dadaismul și suprarealismul și își ia ca unitate de bază litera, eliberată de constrângerile cuvântului și sensului. Inițial curentul și-a propus o poezie fonetică, ulterior s-a radicalizat pornind de la poezia afonistă, mentală, mută, infinitezimală, imaginară, inimaginabilă, până la o poezie supratemporală, scrisă de toți. Despre Frédéric Acquaviva Frédéric Acquaviva este un compozitor experimental autodidact din Franța, care trăiește
ISIDORE ISOU – PERFORMANCE de LORÉ LIXENBERG și FRÉDÉRIC ACQUAVIVA [Corola-blog/BlogPost/93256_a_94548]
-
LSO St Luke din Londra etc. Deși nu se consideră un lettrist, Acquaviva este un specialist în acest domeniu, care a curatoriat mai multe expoziții (Passage de Retz, MACBA, Reina Sofia) și a scris cărți despre lettrism și membrii-cheie ai curentului, precum Gil J Wolman, Maurice Lemaître și, bineînțeles, Isidore Isou, pe care l-a cunoscut în 1998 și cu care a colaborat până în 2007, la moartea artistului. În prezent, Acquaviva scrie prima monografie despre creațiile artistice ale lui Isou pentru
ISIDORE ISOU – PERFORMANCE de LORÉ LIXENBERG și FRÉDÉRIC ACQUAVIVA [Corola-blog/BlogPost/93256_a_94548]
-
scenei. Eu scosei două coriste de pe scenă, cari încremeniseră de spaimă, și văzui pe câțiva lucrători sărind de sus prin flacări pe scenă și unul [î]și frânse un picior. În acel moment focul pătrunse cortina și flacăra, dusă de curent, ieși în teatru, ajungând până la loje. Fugii în stradă și întâlnii pe directorul Jauner. Ajungând în fața teatrului, se părea că publicul a ieșit deja și, nemaivăzând pe nimeni ieșind, credeam că toți au scăpat. Știam că gazul ardea pretutindeni și
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
suspendat, fapt ce a dus la o distorsionare a informațiilor primite de Gordon. De altfel, după cum a remarcat și președintele interimar, Crin Antonescu, ambasadorul Mark Gitenstein este părtinitor cu Traian Băsescu. Faptul că emisarul administrației Obama nu a fost la curent cu cele petrecute în România, dar s-a declarat preocupat de respectarea statului de drept, l-a deranjat pe Mircea Badea. Conform spuselor oficialului american, România are instituțiile necesare pentru a trece prin situația actuală, dar acestea trebuie utilizate corect
Mircea Badea despre vizita lui Gordon: "Nu ești la curent cu nimic" () [Corola-journal/Journalistic/82175_a_83500]
-
să treacă acest test. Nu este în interesul României să pice acest test", a spus Gordon. "E un test, de aceea sunt aici (...) Bă, tu auzi ce zice asta? Hai să-i dăm și noi un test (...) Nu ești la curent cu nimic! Nu vrei tu sa te documentezi?" a spus Badea la "În gura presei" de luni seara.
Mircea Badea despre vizita lui Gordon: "Nu ești la curent cu nimic" () [Corola-journal/Journalistic/82175_a_83500]
-
fel, îmbibarea regizoarei de forme fără fond, de înscrierea cu orice preț în trend, de un soi de autosuficiență prin care transpirau, poate nu intenționat, ziceri de genul "nu s-a văzut prin țărișoară ceva atît de nou și în curent". Cred că această atitudine, repet, poate involuntară și nu nea-părat strategică, este imprimată concepției spectacolului. Nici mai prost ca atîtea, nici mai reușit. În orice caz, încă din construcția textului, un obstacol pentru actori. O piesă care merge pe intimitatea
Femeia si Barbatul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8219_a_9544]
-
unor oameni. Cum și în ce fel e aproape imposibil de aflat. Bănuim însă la ce le foloseau securiștilor informațiile. Adâncul complex de inferioritate și de ilegitimitate al partidului comunist dicta un comportament defensiv-agresiv: pentru a reprima orice mișcare, orice curent de opinii sau ideologic care le-ar fi pus în primejdie controlul absolut asupra societății. Prin urmare, nici nu era necesar să ia măsuri imediate împotriva celor percepuți drept inamici ai regimului: era suficient să știe cine trebuie înlăturat / arestat
Și totuși, ce facem cu turnătorii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8226_a_9551]
-
al progresului în formele lor radicale (prin intermediul revoluțiilor) și adesea decerebrate. Firește, atunci când trendul societății este unul al mutațiilor fundamentale în toate zonele societății (anul 1848 sau, de ce nu, România de după 1989), conservatorii au aerul unor oameni care înoată împotriva curentului din dorința de a păstra un statu quo care să le permită prezervarea unor privilegii sau din disperarea de a nu se putea adapta ritmului prea accelerat al schimbărilor. În România de azi, prin spirit conservator se înțelege, în general
Tradiție și moderație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8237_a_9562]
-
mai goale..." (...) "...am spălat vasele, profitând că e apă: o țârâială anemică" (...) "Scularea la 5 pentru a aduce apă" (...) "de două ori la piață, coadă lapte, coadă pâine" (...) "...coadă imensă cartofi" (...) "A început din nou, de ieri, mizeria întreruperilor de curent" (...) "Orar meschin de încălzire și apă caldă". Să pui pe hârtie astfel de lucruri, în chiar timpul în care se petreceau, era o acțiune pândită de riscuri, așa cum spuneam. Cu atât mai mari erau acestea cu cât diaristul nu se
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
ale gîndirii (raționamente, luarea deciziilor etc.) (Damasio, 211). Pentru că nu a avut mijloacele necesare de a-și demonstra afirmațiile altfel decît empiric, frenologia este și astăzi considerată o pseudoștiință. De multe ori în istoria omenirii, cel care se rupea de curentul principal de gîndire, pionierul (în cazul nostru, Gall), a fost considerat un șarlatan, deși descoperirile sale nu erau decît o consecință a faptului că a privit la aceleași lucruri vechi, însă cu alți ochi. În ceea ce mă privește, cred că
Limbajul, între frenologie și neuroștiință by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8249_a_9574]
-
realistă. Uneltitorii acestor anomalii trebuie denunțați tribunalului ideologic: sunt - după cum îi dezvăluie Emil Boldan - "clasele stăpânitoare ale statului burghez, ajutate de influența tot mai simțită a unei anumite literaturi decadente din Occident" (p.117). Avangardismul și modernismul sunt același lucru, "curente decadente, ilustrând descompunerea artei și literaturii burgheze". Acțiunea distructivă a modernismului a fost orchestrată de Eugen Lovinescu, prin grupul de la "Sburătorul". Principala lui vinovăție derivă din faptul de a-l fi urmat pe Titu Maiorescu, continuând astfel "cu sfințenie linia
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
întortocheată a lui Emil Boldan, care imaginează aceste similitudini, merită reținută pentru forma alambicată a proletcultismului ce-și distilează veninul ideologic, cu riscul de a se intoxica în propriile emanații: Aparenta diversitate și chiar adversitate reciprocă sub care toate aceste curente se prezentau nu puteau ascunde linia lor comună ideologică, dușmănoasă realismului, diversionistă și reacționară, numeroase variante ale modernismului ca și ortodoxismul ŤGândiriiť nefăcând decât să afirme, sub forme și mai pronunțate de descompunere, toate trăsăturile reacționare ale diverselor curente literare
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
aceste curente se prezentau nu puteau ascunde linia lor comună ideologică, dușmănoasă realismului, diversionistă și reacționară, numeroase variante ale modernismului ca și ortodoxismul ŤGândiriiť nefăcând decât să afirme, sub forme și mai pronunțate de descompunere, toate trăsăturile reacționare ale diverselor curente literare burgheze din deceniile anterioare, de la cosmopolitismul, antiumanismul și formalismul simboliștilor până la naționalismul șovin și falsul tradiționalism al semănăto-riștilor" (p. 118). Avem aici o mostră a gândirii proletcultiste, un dogmatism încordat într-o frază musculoasă ca un boa constrictor împotriva
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
simulată personalitățile care concretizează aceste deviaționisme: Lucian Blaga, "poet panteist mistico-bucolic, în versuri de un imagism delirant", Nichifor Crainic, Ion Pillat, Adrian Maniu, V. Voiculescu, neuitându-i pe moderniștii Ion Barbu și N. Davidescu - cu toții fiind "partizani zeloși ai diferitelor curente decadente de la simbolism la expresionism și ermetism". Dar realismul nu doarme! În timp ce "reacțiunea se dedă la atacuri tot mai înverșunate împotriva clasei muncitoare și a intelectualității care se alătură, pe-o cale sau pe alta, luptelor revoluționare ale acesteia, filonul
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
comunismul. Să rezumăm liniile de forță ale istoriei literaturii române de la începutul secolului al XIX-lea până la 23 August 1944, în viziunea proletcultistă. Istoria literară a lui Emil Boldan își etalează fără nici o ezitare dogmatismul ideologic. Din tot romantismul românesc, "curent literar activ, militant, social, legat mai ales de revoluția pașoptistă" (p. 98), rămâne valabil pașoptismul, punând în valoare, din punct de vedere literar, "inspirația istorică, folclorică și social-umanitară", dincolo de care nu merită reținut nimic altceva. Mersul înainte al literaturii române
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
realismului critic. Gherea, "critic de formație marxistă", și direcția revistei "Contemporanul", factori de progres, sunt mai importanți decât Maiorescu și direcția revistei "Convorbiri literare", factori reacționari. Realismul critic va fi umbrit spre sfârșitul secolului al XIX-lea de antirealismul unor curente diversioniste, decadente, cum s-au dovedit simbolismul, poporanismul și semănătorismul. Va renaște însă, în confuzia ideologică a epocii interbelice, sub forma unui nou realism, susținut și exemplificat de Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil și Cezar Petrescu. Teza întregii istorii a
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
a epocii interbelice, sub forma unui nou realism, susținut și exemplificat de Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil și Cezar Petrescu. Teza întregii istorii a literaturii române este enunțată de Emil Boldan cât se poate de clar și cacofonic: "Dispărând ca curent literar, realismul critic va fi folosit ca metodă de creație însă, menținându-și, totuși, mereu întâietatea încă multă vreme, în literatura noastră - și anume până la impunerea noii metode de creație, cea mai desăvârșită din câte au existat, realismul socialist" (p.
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
publică. Posturi unde adevărul se pronunță cu gura închisă și unde bebelușul răsfățat rămâne dl. Ion Iliescu. La B.B.C., în fiecare zi, la două depărtate ore între ele, dl. Benedict Adamescu ne oferea un ceas de muzică simfonică, variind epocile, curentele, într-o autentică academie muzicală, unic prilej de rupere de cotidian în cea mai zgomotoasă Capitală europeană, unde ambulanțele a numeroase firme se încrucișează pretutindeni cu sinistrele lor urlete, chiar, dacă nu mai cu seamă, când calea e liberă. Foarte
Adio, Olga! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8254_a_9579]
-
comunist. A doua mare temă a istoriei literaturii, problematizată simplist, maniheist, de Emil Boldan, pentru sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea este "o înverșunată luptă între realism și antirealism". Simbolismul, poporanismul și semănătorismul sunt considerate "curente literare antirealiste" și, mai grav, "diversioniste" (p. 109). În timp ce toată ideologia lor e diabolizată, considerată fie decadentă (simbolismul), fie reacționară (poporanismul), fie naționalistă (N. Iorga), unii dintre scriitori (Al. Macedonski, G. Bacovia, G. Ibrăileanu) sunt salvați prin critica societății burgheze
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
113). E a doua falsă cezură istorică pusă de Emil Boldan în evoluția literaturii privită din perspectivă proletcultistă. Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și Cezar Petrescu sunt înfățișați ca scriitori realiști, fără alt determinativ, scoși din contextul infamant al curentelor literare. Mihail Sadoveanu e monumentalizat ca maestru desăvârșit, istoricul literar invocând toate clișeele posibile: "fruntaș printre scriitori", ilustrator al concepției marxist-leniniste, opera lui este o "impresionantă oglindire a luptei poporului pentru dreptate socială și libertate", "cântăreț neîntrecut al naturii patriei
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
isteți, volubili, neobosiți, inspirați, bărbați și femei". Cîteva instantanee: "îl vedeam pe dl. Hrebenciuc dispărînd pe o ușă, ca purtat de un zefir, clipă de neuitat. Îl auzeam, în toată armonia glasului său angelic, pe dl. Bolcaș punînd românimea la curent cu indignarea ce-i stăpînește partidul - de fapt nu al său decît într-o infimă părticică, nouăzeci și nouă la sută aparținînd lui Corneliu Vadim Tudor, distinsul istoric, om de știință, doctor și doctorand în țară și străinătate. Mi se
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
rătăcire intelectuală a scornirii de precedențe și preeminențe. Din examenul autorului, ca și din cel făcut de Mircea Martin în G. Călinescu și "complexele" literaturii române, se vede însă că "obsesia umplerii golului", "inducerea senzației de avuție", înmulțirea artificială a curentelor, școlilor, direcțiilor și conceptelor, inventarea miturilor fondatoare și "scormonirea după strămoși de vază" sunt operațiuni predilecte în istoriografia noastră serioasă. Inclusiv - pe o treaptă mai înaltă de subtilitate speculativă - în Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G.
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
cu totul abstract (situația din prezent), ironia și autoironia, critica și autocritica, persiflarea, deriziunea au feu vert. N-aș vrea să verific cu tot dinadinsul valabilitatea acestei foi de parcurs, așteptând o altă epocă de gheață, cu noi mitizări și curente spirituale subterane. E suficient să spun că, așa cum i-a integrat pe Maiorescu, Caragiale, Paul Zarifopol, Lovinescu, B. Fundoianu, Eugen Ionescu, Cioran, Geo Bogza, Geo Dumitrescu, I. Negoițescu, Alexandru George, Nicolae Manolescu, Mircea Dinescu, H.-R. Patapievici, Mircea Cărtărescu, Marius
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
personale, grafiate cu amuzată paciență, d-sa ne oferă clasorul lor, constînd dintr-o severă (avem impresia că exagerat de severă) selecție a articolelor publicate, după 1989, în Dreptatea, al cărei meteoric redactor-șef a fost, în România liberă, Cotidianul, Curentul, Luceafărul românesc din Canada și, nu în ultimul rînd, România literară. Incredulitatea celui ce-a văzut "multe" îi însoțește pururi scrisul, ștanțîndu-l. Experiența vîrstei înțelege a se înfățișa cu un protocol plastic complicat, tangent la spiritul acelui salon de mare
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]