6,583 matches
-
m-a impresionat, mai ales că autorul dă asigurări că datele din carte sunt reale. E adevărat? Dumneavoastră trebuie să știți mai bine. - Unele dintre ele, da; În privința altora, se mai poate discuta. - Și care ar fi aceste „altele”? Sunt curioasă, sper că mă Înțelegeți. Toată lumea vorbește despre cartea asta, e o nebunie generală, șase mii de exemplare vândute În prima zi, tradusă În nu știu câte limbi, se spune că va fi și ecranizată, deși nu cred că va ieși mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă conving repejor de asta. - Domnule profesor, m-a Întrebat ea cu un surâs subțire În colțul gurii, În aceeași ordine de idei: știți cumva ceva și despre prețioasa contribuție românească la declanșarea fenomenului Rennes-le-Château? Am privit-o uimit și curios În același timp: vorbea serios? Așa părea. Am ridicat din umeri dezolat și am dat-o pe glumă: - Să nu-mi spuneți că Bérenger Saunière era român, că sparg hubloul ăsta și mă arunc În gol... - Nu risc așa ceva. Avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gazetari de provincie, care dau publicității, in extenso, relatările generoase ale proprietarului hanului, și astfel, legenda abatelui Saunière și a inestimabilei sale comori se află deja la startul unei cariere incredibile. Rennes-le-Château este asaltat de grupuri tot mai numeroase de curioși, iar peste puțin timp, vizitele lor se transformă Într-un veritabil pelerinaj, ce dobândește proporții amețitoare. Televiziunea preia cazul, reportajele de la fața locului și interviurile cu localnicii inundă inclusiv ecranele posturilor naționale, se pun În scenă reconstituri ale istoriei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
apariția o sumedenie de jurnaliști, de istorici și de cercetători, reprezentanți ai autorităților centrale, politicieni etc. Din ultima categorie se detașează François Mitterrand, viitorul președinte al Franței, care, Înaintea campaniei electorale care Îi va aduce primul mandat, face o vizită curioasă la Rennes-le-Château. Asta ca să facem și cuvenita actualizare politică a Întregii afaceri. În toată această vânzoleală care, În timp, Își va prelungi ecourile și dincolo de granițe, hotelierul nostru rămâne figura numărul unu În calitatea lui de deținător al celor mai multe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
psihosomatică și cu același metabolism. Aceste creaturi au fost destinate să populeze Terra II, ceea ce s-a și Întâmplat, cu succesul care se vede cu ochiul liber. Am mimat, cât puteam de bine În Împrejurările date, calmul, arătându-mă chiar curios și interesat. - Și ce urmăreau pământenii din ediția princeps? Pentru ce Întreg acest efort? - Impulsul lor ține de dorința irepresibilă a tuturor ființelor raționale de a-și cunoaște viitorul. Și, poate, nu doar a celor raționale. E o chestiune fascinantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
monitorizează permanent. Pe Ei, tocmai acest moment Îi interesează. Mai bine spus, ceea ce urmează acestui moment febril și dramatic, Începând cu care vor putea avea În fața ochilor filmul propriului viitor. Sunt momente când, gândindu-mă la asta cu fireasca aviditate curioasă a fizicianului, mă bucur, totuși, că nu trăiesc situația ca om, pur și simplu. Să-ți cunoști viitorul - ce provocare, dar și ce oroare! Vă spuneam, scuzați digresiunea, că importantă nu este suprapunerea destinelor, ci altceva. Important e că, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
temea Noel Corbu. Între timp, cred că am Înțeles, Însă pentru asta a fost nevoie să pierd câțiva ani buni și un soț rău. Există o compensație și un echilibru În toate... - Și ce ai aflat, dacă nu sunt prea curios și dacă tot m-ai băgat În tevatura asta? - Mai multe, Începând cu faptul că tezaurul nu e fructul ficțiunii paranoide a lui Bérenger Saunière, transmisă de el altui nebun. Noel Corbu l-a văzut și l-a pipăit. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Dacă nu mă crezi, Încearcă. Poftim, ai aici, ca material didactic, grupul de litere MMUNEALCDDNAXERUMLEDLA, pe care l-am scris cu mâna mea personală special pentru tine; exersează-ți logica pe seama lui și comunică-mi și mie concluzia. Sunt foarte curioasă... Am mimat că cercetez cu atenție hârtia pe care mi-o Împinsese provocator și demonstrativ În față. - În primul rând, nu mă refeream la mine, ci la tine când am spus ce-am spus. În al doilea rând, nu Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
corespunzător, atât. Și până la un punct, cred că ai făcut-o deja. Eveline m-a privit sceptică. - Așa zici tu? Poftim, ai ambele liste În față: citește-le cât poți de corespunzător și comunică-mi și mie rezultatul. Sunt foarte curioasă cum o să treci dincolo de punctul acela În care m-am oprit eu. Am luat hârtiile și am Început să le cercetez cât puteam de atent. Eva avea dreptate: nici o diferență. Formal, cel puțin, iar eu nu puteam să le abordez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
adânc mișcat. — Mulțumesc mult! - răspunse cel cu căciula de jder, ștergându-și ochii. Episodul 11 SE LIMPEZESC îNTRUCÂTVA APELE Văzând o atât de ciudată întâlnire, toată suflarea tătărească din tabără, mic și mare, cu cățel, cu purcel, dădu ocol moldovenilor, curioasă nevoie mare. — Și zi așa, preacuvioase Metodiu! - zise spătarul Vulture, descălecând cu stânjeneală, căci tătărușii, ca toți copiii lumii, țopăiau pe lângă el și-l înțepau cu săbiuțe. - Noi te credeam la Râm și mneata aici colea, la Porțile Orientului. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trezit era acolo. — Să ne facem că dormim, poate pleacă - zise Barzovie-Vodă. — Fă-te dumneata, eu stau și mă mai uit puțin - spuse spătarul. Apoi. întorcându-se spre cadână: Nu ți-e frig așa ușurel îmbrăcată, drăguță? Cadâna îl privi curioasă și, fie că nu înțelesese limba, fie că înțelesese, îi zâmbi larg, copilărește. — Apără-mă, Doamne, că sunt om bătrân - mormăi spătarul în barbă. După care grăi din nou: Și... după câte văz eu, câștigi și tu o pâine p
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îi ia doi dinți? — Mitenka nu se supără - zise veselul flăcăul. Atunci, fulgerător, Vasea îi trăsni nepotului un așa pumn în plină figură, încât acesta căzu într-o rână cât era de lung, scuturându-și încet capul. — Ei? - făcu Vasea curios. — Uite-i! - zise cu veselie flăcăul și adunându-i de pe jos, depuse pe masă doi dinți, unul mai frumos ca altul. — Sunt cam mari - zise cu îndoială hangiul. Dar, ce-i drept, sunt foarte frumoși. Mai că nu i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
De fapt, nu numai el, ci toți venețienii se mândreau cu vârstele matusalemice, ba chiar se putea spune că-n superba localitate lacustră nu trăia picior de om sub 70 de ani, aceasta fiind de altfel și principala atracție pentru curioșii din toate părțile pământului care erau aduși cu corăbiile din exteriorul lagunei și lăsați, doar 12 ore, să admire încântătoarele monumente arhitectonice și umane agonizând într-un dulce crepuscul pe valurile blânde ale senectuții. în fiecare dimineață de marți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
strămoși îndepărtați în cele mai neobișnuite locuri, dar știau la fel că nici arheologii, nici turiștii și nici alți călători nu aveau ce căuta în locul unde se aflau ei. Mult mai la nord, în Masivul Tassili, existau peisaje superbe și curioase picturi rupestre, ce păreau să-i entuziasmeze pe cercetătorii care veneau chiar și din America, dar acolo, la poalele stâncilor golașe, a căror înălțime nu trecea de două sute de metri, nu existau peisaje care să atragă, și nimeni în afară de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mine și făcându-mi din asta o carapace, răspunse prietenul său cu voce obosită. La urma urmei, ce înseamnă cu adevărat aceste vieți? Adineauri, când am terminat de calculat prețul operațiunii aeriene, mi-am dat seama de un amănunt foarte curios: în numai trei zile vom transporta o greutate de aproape opt milioane de kilograme la o distanță de două mii de kilometri... Ce părere ai? Opt milioane de kilograme de alimente ar fi hrănit două sute de mii de copii flămânzi timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și alte operațiuni privind curățenia și salubritatea orașului. Și un fluturaș Îngălbenit, rupt la un colț, pe care se putea citi un singur rînd „Juden unerwünscht!“. Unde auzise el expresia asta? Da, acum Își amintea. Sigur, de la Algazi. Ce om curios a trăit o viață Întreagă din mila rudelor și a vecinilor refuzînd să se angajeze orice serviciu spunea te obligă prin salariu să pactizezi cu autoritatea ori eu vreau să-mi apăr conștiința să rămîn liber nu știu de ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un fel de har. De aceea m-am simțit totdeauna mîndră de sănătatea mea, și de ce nu, superioară mortului. Ați vrea să știți cum moare omul? E greu să răspund. Îmi este frică de suferința fizică. Altfel, parcă aș fi curioasă să știu cum se iese din viață, de vreme ce nu-mi amintesc cum se intră. Dacă În anumite Împrejurări vi s-a Întâmplat să vă doriți moartea, ea neproducîndu-se, găsiți că ați fost exagerat atunci, priviți cu alți ochi acele Împrejurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui Bódog Artúr. — Și dacă s-ar face lăcătuș? — Dacă s-ar face lăcătuș, după ce ar pleca de acolo, lacătele lui n-ar mai funcționa. Ar fi imposibil de spart și nu li s-ar potrivi nici o cheie. „Ce om curios a fost“ - ar spune apoi oamenii despre el și și-ar monta alte uși la locuințe. „Doi ani, cât a lucrat aici, totul părea în regulă.“ Iar dacă ar fi brutar, n-ar fi brutar, căci pâinea n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
femei gravide pe stradă și că era dezgustat de această priveliște. Apoi ziarul a primit o groază de scrisori de la femeile însărcinate care îl întrebau ce ar trebui să facă în această privință. Una dintre femei a scris că e curioasă să știe de ce domnul Watkins și soția sa nu au avut nici un copil până acum. Duminica următoare, doamna Watkins a intrat în direct la emisiunea de seară a predicatorului și a zis că este bucuroasă că n-a avut copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
întâmpla pe deal cu mama. Nimeni din oraș nu se purta ciudat, mai puțin domnul Farney, dar asta era altceva. Oamenii începuseră să pândească pe lângă casă, până am pus un semn cu „intrarea interzisă“. Asta i-a făcut și mai curioși, dar i-a ținut departe. Când veneam de la drogherie, mă duceam în poiana din spatele casei, s-o văd pe mama. Puieții de pin erau mai mari acum, și n-ai fi zis că poiana fusese vreodată curățată. Câteodată pe sub pini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
șocant de puternică în liniștea de acolo, cu ecou de-a lungul coridorului de marmură, până la ușile de mahon de la intrare. Nici un răspuns. Eram gata să renunț când, de după ușa apartamentului vecin se iuvi un cap. Era capul unei femei, curioasă ca o maimuță. Restul corpului ieșise puțin încovoiat și cu sfială, ca și cum în orice moment putea să dispară la loc înăuntru. Era mică și arăta destul de bine pentru vârsta ei, vreo șaptezeci de ani sau ceva de genul ăsta, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a uitat la noi plină de interes. —Ea e Harriet, am spus, lucrează și ea aici. —Bună, Harriet, eu sunt Nathan. Pe scurt Nat. Iar tu ești Sam, a spus luând un pahar de vin. Noroc! — De unde-mi știi numele? — Curioșii mor repede... A rânjit lacom și a băut din pahar. Johnny s-a desprins de grupul de prieteni, care erau undeva în apropiere, și și-a plasat mâna autoritar pe fundul lui Harriet. —E timpu’ să mergem, Hats, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
falși? Se tot prostea cu ei, nu ai văzut? Tot dădea din ei. Și să nu mai zic că aveau o formă ciudată. Remarca asta mi-a amintit ce mi-a spus Tim. De unde o cunoști pe Baby? am întrebat curioasă. S-a holbat la mine. —Cine? —Madame Fifi. —A, ea? A venit la mine și fiind foarte beată mi-a spus că sunt singura persoană din galerie îndeajuns de înaltă încât să-i apreciez cum se cuvine cerceii sau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mirată să îl văd în astfel de locuri. — Te căutam, bineînțeles, a răspuns. Claire mi-a spus că acum lucrezi aici. De fapt, azi e ziua mea liberă. Da, știu. Vrei să mergem să bem ceva? — Hai, am spus, deja curioasă, dar fără alcool. Sunt în drum spre sală. La colțul străzii am găsit un mic bar cu sendvișuri care avea câteva mese înăuntru neocupate; era un moment liniștit al zilei. Paul și-a luat una din acele chestii enorme din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mult ca întotdeauna, dar eu îmi dădeam seama că se gândește numai la femeia aceea. Când intram la ea în birou ascundea foaia pe care scria sub alte foi, iar eu știam că scrie scrisori... Da, dar de ce? am întrerupt, curioasă fiind. De ce nu vorbeau la telefon? —Catherine nu avea încredere în telefoane, a spus Walter enigmatic. Nu putea ști niciodată dacă nu cumva e ascultată. Vrei să spui că își făcea probleme ca nu cumva să afle soțul ei? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]