1,698 matches
-
toate femeile, indiferent de religia sau convingerile lor în materie de religie islamică. <BR> În ce privește croiala, culoarea și forma țesăturii din care este confecționat, cât și modul în care este purtat de către posesoare, există o mare varietate, funcție de țară și cutumele comunității care o populează, dar și de convingeri și valori individuale. Termenul de voal comportă două sensuri aflate în raport de includere: voal, ca element (de îmbrăcăminte) care este utilizat pentru a ascunde ceva, acest "ceva" putând să fie tot
Voalul islamic () [Corola-website/Science/309043_a_310372]
-
pentru ca ploaia să poată săpa o peșteră așa cum sunt cele care pot fi văzute astăzi. O curiozitate este faptul că suprafața unei peșteri nu intră în calculul suprafeței zonei în care se află. Este pur și simplu neglijată. O singură cutumă veche prevede că suprafața terenului de la gura peșterii continuă în subteran până când nu se mai vede lumina soarelui. Aceasta dă drept proprietarului terenului de la intrare să folosească suprafața abriurilor sau zona vestibulară a peșterii. În Munții Apuseni abriurile și primele
Peșteră () [Corola-website/Science/304769_a_306098]
-
450 kg. Era o parte din aurul pe care polonezii (cu care ne învecinam) ni-l lăsase în păstrare, înainte de invadarea lor, în 1939, de către nemți. Cealaltă parte a tezaurului polonez fusese transportată direct în străinătate, via Constanța - România. O cutumă veche atribuia sintagma "Sfânta Mănăstire" Mănăstirii Tismana, fiind o recunoștere a faptului că mănăstirea a fost construită de un sfânt, Sfântul Nicodim de la Tismana, deși oficial nu fusese canonizat. Ulterior sintagma fiind folosită și la mânăstiri neavând ctitori sfinți canonizați
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
multă credibilitate ideea că circuitele neurobiologice implicate în efectul placebo sunt activate prin subtilă influență a experienței de viață poziționata în cadrul contextului cultural. Biroul medicului sau spitalul, asemenea unui locaș religios, se caracterizează prin existența unui scenariu ce derivă din cutumele locului și care îi „spune” pacientului cum să se comporte, cum să „trăiască” respectivă experiență și ce să aștepte de la ea. Astfel, stimulii contextuali și sociali pot determina apariția mai multor efecte placebo ce influențează starea fiziologica a pacientului prin
Placebo () [Corola-website/Science/301489_a_302818]
-
Timp de zece ani, cel mai tânăr dintre regii care își conduseseră vreodată poporul în luptă, și-a oțelit puterea în războaie. În campania sa contra statului Zhao, armata Qin ia peste zece mii de prizonieri care vor fi executați, contrar cutumelor războiului. Ying Zheng găsește cheia dobândirii imperiului prin sânge, este total lipsit de scrupule și se bazează total pe armată . Victoria statului Qin împotriva dușmanilor săi a fost posibilă numai prin organizarea unei armate bine echipate și cu o disciplină
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
jumătate a secolului XX. Strategiile statale de implementare și de cultivare a sentimentelor naționale au implicat acțiuni (și au fost reflectate) atât la nivel cultural, cât și la nivel politic. La nivel cultural, acțiunea statului nu a presupus prezervarea unor cutume și tradiții moștenite de la formele de organizare socio-politică anterioare, ci s-a tradus prin inventarea unor liante sociale noi, cum ar fi standardizarea lingvistică (ce a provocat nu doar căderea în desuetudine a dialectelor și a graiurilor, ci și fixarea
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
în frunte fiind un lord cancelar. Cancelaria păstra sigliliul regal, care autentifica toate actele oficiale. Un alt organism specializat a fost cel financiar-Exchequer, cu rolul de a colecta taxele și administra finanțele regelui. Taxele erau diverse și aleatorii, din cauza varietății cutumelor din care proveneau. Erau taxe de ajutor, de răscumpărare, amenzi, taxe pentru preluarea diocezelor vacanțe, percepute în schimbul cartelelor acordate orașelor sau impuse evreilor. Regii normanzi au menținut și Danegeld-ul, acordând importantă veniturilor stabile, necesare consolidării instituției. Treptat, pe lângă taxe au
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
fost redactate manuale cu caracter juridic, în folosul judecătorilor, că "Tratat despre legile și obiceiurile Regatului englez" a lui Ranulf de Glanville, în timpul domniei lui Henric al II-lea. Sistemul legislativ era divers și contradictoriu, îngreunând procedua judiciară. Odinioară erau cutumele anglo-saxone, dublate de prescripțiile dreptului feudo-vasalic, introduse după 1066, alături de noul drept comercial. Dreptul canonic de natură religioasă domină, iar aplicabilitatea, în viziunea bisericească, era universală, dar îi privea pe numai membrii clerului. Sistemele legale cu prevederi antagonice, aplicate diferențiat
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
mănâncă, încolo tot pâine de porumb” (I. Bârlea, 1924). Din făină albă de grâu se mai preparau prescurele și colacii rituali, folosiți la sărbătorile mari. Însă pentru maramureșeni, masa reprezintă mai degrabă un act cultural, cu valențe sociale, desfășurat după cutume străvechi. În subsidiar, ea reprezintă un necesar rit de integrare, fie că ne referim la ospețele comunitare (mesele de pomană, la care participă tot satul, în frunte cu preotul), la mesele neamurilor (botez, nuntă, înmormântare), la masa întregii familii (de
Arta culinară maramureșeană () [Corola-website/Science/314169_a_315498]
-
dovedind că produsele oferite sunt curate și demne de a fi degustate. „În tradiția veche, nimeni nu începea să mănânce până nu se făcea semnul crucii, cu fața către răsărit” (Pamfil Bilțiu, 2004). Sau se rostea o rugăciune. O altă cutumă locală îi cere musafirului să consume toate alimentele cu care e servit, considerându-se că „atâta rău vrea gazdei cel care a mâncat, cât a lăsat în blid” (Pamfil Bilțiu, 2004). Regula este valabilă și în cazul băuturii. Maramureșenii preferă
Arta culinară maramureșeană () [Corola-website/Science/314169_a_315498]
-
îl acoperă cu scoarță de buhași și așa îl bagă în gropa lui gătită” Obiceiul, cândva generalizat și ținut în mod necesar (nu opțional), anulează orice paradox și toate interpretările de o altă factură. Vasile Latiș (1980) demonstrează că această cutumă, severă prin excelență, nu e deloc gratuită: “Altădată, la fel ca acum, cel ce moare în munte este înmormântat acolo. Pe plai. Se ține acest gând: dacă ar aduce mortul peste câmpii, în sat, florile s-ar veșteji, iarba s-
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
V.T. Doniga e relatat cazul unui păstor, pe nume Mihai, care a murit în munți - în circumstanțe neprecizate, dar avem toate motivele să credem că a fost vorba de un accident - lăsând în urmă o soție și patru copii. Conform cutumelor, păcurarul a fost îngropat de fârtați în “strunga oilor”, certificând astfel un obicei străvechi și nu o opțiune sau o dorință a familiei. Deși întristați, membrii comunității nu protestează față de decizia fârtaților de a-l înhuma la stână, departe de
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
individ și recunoscute ca răspunzând așteptărilor comunității atât ca expresie a identității culturale și sociale, cât și ca norme și valori transmise oral prin imitație sau alte maniere. Formele sale cuprind, între altele, limba, literatura, muzica, dansul, jocurile, mitologia, riturile, cutumele, artizanatul, arhitectura și alte arte”. Zece ani mai târziu, în 1999 la Veneția, UNESCO considera că „Tezaure umane vii sunt persoanele care dețin, la cel mai înalt nivel, deprinderile și tehnicile necesare pentru producerea anumitor aspecte de viață culturală a
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
estimează că anual mor 5000 de fete și femei datorită acestui tip de crime iar în Orientul Mijlociu și Asia numărul real este presupus a fi de patru ori mai mare. Această practică are origini îndepărtate, încă din societatea antică. Astfel, cutuma ce presupune că castitatea unei femeii este bunul familiei sale, datează încă din perioada domniei lui Hammurabi. În Codul lui Hammurabi, o femeie este încurajată sa se arunce în râu atunci când este acuzată de adulter, chiar dacă nu sunt aduse suficiente
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
perioada pentru care este valabil actul de care dispun; (6) întrucât, în cazuri speciale care justifică o exceptare de la principiul obligativității vizei, statele membre pot acorda anumitor categorii de persoane dispensă de la obligativitatea vizei, în conformitate cu dreptul internațional public sau cu cutuma; (7) întrucât, date fiind diferențele existente între reglementările naționale care se aplică apatrizilor, refugiaților statutari și persoanelor care prezintă un pașaport sau un document de călătorie emis de o entitate sau o autoritate teritorială care nu este recunoscută ca stat
jrc4185as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89349_a_90136]
-
o relație de rudenie ("Cei mai mari îs veri primari"). Al treilea este mai mic și este străin - de grupul profesional, de neamul celor doi ("Cel mai mic îi străinic"). Cel mic este supus unor "probe de inițiere" prefesionale, potrivit cutumelor pastorale străvechi ("Pe cel mai mic l-o mânat / Cu găleata la izvor"). Cei mari fac "sobor" (judecată) și decid să-l omoare pe cel mai mic, fără a se preciza motivația (proba "morții inițiatice"), lăsandu-i libertatea să decidă modalitatea
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
arhaice. Raportul dintre personaje (tema marilor vs. tema micului), corvoada muncilor la care e supus "cel mic și străinic", soborul păstorilor și simulacrul judecății (omor nemotivat, ipotetic), definesc episodul testamentar ca o prefigurare a probei supreme (moartea inițiatică), după vechi cutume pastorale. De-a lungul istoriei exegetice, s-au distins trei filoane principale din care cercetătorii au presupus că s-a zămislit : mitic, religios și etnografic. Cântecul mioritic s-a zămislit în regiunea intracarpatică a României, între Moldova și Transilvania, în
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
și până prin secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea. În această perioadă cântecul a fost prea puțin cunoscut chiar și în provinciile istorice extracarpatice. Colindele, spre diferență de doine și balade, au un puternic caracter conservator, grație unor străvechi cutume și interdicții de interpretare în afara unui interval de timp consacrat (12 zile pe an). După săvârșirea procesului de metamorfoză (saltul în baladă), a apărut un context istoric, prielnic aspirațiilor unioniste, care i-a transformat pe cei trei eroi în exponenți
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
lor, aceștia s-au stabilit în țara hazarilor, unde au găsit oameni înțelegători. Ei le-au oferit religia lor hazarilor, pe care aceștia au găsit-o mai convingătoare decât aceea pe care ei o practicau și au preluat-o”". Vechea cutumă hazară a execuției publice a liderului care suferea o înfrângere (și care deci nu se mai bucura de favorurile zeilor) a jucat probabil un rol major la optarea păturii conducătoare pentru convertirea la religia mozaică. Stabilirea cu exactitate a numărului
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
echipajelor de a fi rechiziționate de autoritățile otomane. În Mediterana era practică de 4 mari grupuri: nord-africanii ( cu sediul la Alger, unde se aflau și foarte mulți renegați), scocii, maltezii și nord-europenii ( în special englezii). Prin capitulații, este eliminată o cutumă medievală conform căreia marfă și oamenii care supraviețuiseră aparțineau celui care îi găsea în caz de naufragiu. Conform seri' at-ului, aman-ul acordat unui harbi era echivlanet cu protecția temporară a vieții, libertății și avutului acstuia, atât timp cât se află
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sultanului, religia, sufletul și viața tatălui și a copiilor tatălui. Toate aceste jurăminte aveau un caracter temporar. Putea fi scrise sau verbale și aveau o anumita valabilitate. Dacă nu mai existau tratate pentru a fi reglementat statutul țărilor române. Uneori, cutuma era mai puternică decât legea. Existau cutume internaționale, care au fost acceptate și în cadrul relațiilor dintre sutan și voievozii români: plata tributului în schimbul protecției, ajuotrul militar dat de vasal suzeranului sau, alinierea acțiunilor externe cu cele ale partenerului de alianță
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
a copiilor tatălui. Toate aceste jurăminte aveau un caracter temporar. Putea fi scrise sau verbale și aveau o anumita valabilitate. Dacă nu mai existau tratate pentru a fi reglementat statutul țărilor române. Uneori, cutuma era mai puternică decât legea. Existau cutume internaționale, care au fost acceptate și în cadrul relațiilor dintre sutan și voievozii români: plata tributului în schimbul protecției, ajuotrul militar dat de vasal suzeranului sau, alinierea acțiunilor externe cu cele ale partenerului de alianță etc. Pe lângă acesta, mai era păstrate și
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
internaționale, care au fost acceptate și în cadrul relațiilor dintre sutan și voievozii români: plata tributului în schimbul protecției, ajuotrul militar dat de vasal suzeranului sau, alinierea acțiunilor externe cu cele ale partenerului de alianță etc. Pe lângă acesta, mai era păstrate și cutume bilaterale. Între turci și valahi/moldoveni/transilvăneni existau astfel de cutume: pentru a apăra autonomia, pentru a amarca serie de practici otomane instituitie și în relațiile dintre sultan și voievozi, pentru a sublinia anumite obligații politice. Pe langă plata unor
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
voievozii români: plata tributului în schimbul protecției, ajuotrul militar dat de vasal suzeranului sau, alinierea acțiunilor externe cu cele ale partenerului de alianță etc. Pe lângă acesta, mai era păstrate și cutume bilaterale. Între turci și valahi/moldoveni/transilvăneni existau astfel de cutume: pentru a apăra autonomia, pentru a amarca serie de practici otomane instituitie și în relațiile dintre sultan și voievozi, pentru a sublinia anumite obligații politice. Pe langă plata unor anumite sume, participarea la război alături de sultani reprezintă un alt obicei
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
a apăra autonomia, pentru a amarca serie de practici otomane instituitie și în relațiile dintre sultan și voievozi, pentru a sublinia anumite obligații politice. Pe langă plata unor anumite sume, participarea la război alături de sultani reprezintă un alt obicei. De la cutume s-a ajuns ca în sec. XVII-XVIII să se ajungă la capitulații. Sunt cronici otomane care vorbesc de faptul că Valahia era tributara otomanilor înainte de Rovine. La 1417, Sukrullah a consemnat că în urma unei demonstrații de forță a sultanului, au
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]