16,541 matches
-
două cârlige. O ispravă de pomină s-a petrecut în urma unei concluzii trase împreună cu Lala, referitoare la necesitatea unei bărci pentru pescuit, să stăm mai comozi și mai protejați de valuri, decât în camera de cauciuc de la roata unui tractor, dăruită de generosul Buciu. Socotind noi că 20 de scânduri de patru metri ar fi suficiente, ne mai trebuia sursa, care, din pură întâmplare, se afla în stiva din grădina mătușii Valeria, unde vărul Rică o ridicase. Am acționat ca-n
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
măsoară nu doar timpul, ci și clipele de viață ale fiecăruia dintre noi), dar pe care ai mei o păstrau cu sfințenie, fiind „un dar de nuntă” primit de la nașii lor. Deasupra mea, pe perete, au atârnat o icoană aurită, dăruită de nașa Rozica, sub care au aprins o candelă minusculă. Mama venea deseori În timpul zilei (mai ales după-amiaza) și mă privea nesfârșit de mult (se uscase toată de când cu povestea mea), Îmi mângâia delicat obrazul, umerii, brațele, sărutându-mă de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
oriunde altundeva. Juri că-s făcuți din catifea multicoloră. Și au un parfum nemaiîntâlnit. Am venit Îmbrăcat În sacoul meu gri-cenușiu și În pantalonii bej. Dacă tot va trebui să mă despart curând de hainele acestea (am hotărât să le dăruiesc cuiva, unui om nevoiaș, pentru că oricum le-am ținut prea mult În șifonier). Mi-am zis că ultimul drum va trebui să-l facem „Împreună” aici, În acest... colț de rai. Părintele Severin (care azi nu mai este) mi-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
masivi, ispititori, încorsetați într-un sutien nu îndeajuns de cuprinzător, fiind gata gata să spargă țesătura fină de mătase. Cum stătea în picioare, având alura zeiței Venus, Olga punea în evidență un bust atrăgător, plin de chemări, gata a se dărui viitorului mire. Această ipostază explica o dorința care dăinuia de multă vreme în sufletul Olgăi. Voia să-și arate înzestrările de femeie, neținând cont de conveniențe. Alex o privi întrebător. Bănuind o întrebare, în loc de răspuns, ea își mângâie sânii, apoi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o doză de viclenie, sentiment propriu multor femei, dar la ea, cum bine bănuia el, totul venea dintr-un calcul premeditat. Nu se putea defini câtă afecțiune și câtă algebră există În acest exercițiu! Oricum, această dorință de a se dărui purta amprenta previzibilului. Alex însă refuză oferta Olgăi de a figura ca al doilea termen în ecuație. - Nu, Olga. Eu te invit să bem împreună această cafea, la masă, ca doi oameni civilizați, rezonabili și în timpul acesta vom discuta... Te
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
a ține seama de această declarație golită de sens. - Ți-ai deteriorat și mai mult imaginea, devenită și așa puțin fotogenică în ultimul timp. Nu vreau să te jignesc, dar a fost o hotărâre neinspirată de a încerca să te dăruiești așa, fără să constați, cum era și firesc, dacă există aceeași dorință și de partea presupusului tău partener. - Am vrut să-ți dovedesc cât de mult te iubesc! - Nici o femeie care se respectă nu face acest lucru. E vorba de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
albastru plin de speranțe. Sub pantofi, pământul dobândi siguranță și în suflet părea că i-a înflorit o crizantemă. - Ina, dragostea mea, ce te împiedică să dai curs așteptărilor mele? - Te rog, Alex, să nu te superi pe mine. Când dăruiești ceva, În acel ceva trebuie să fii și tu, altfel totul nu e decât o farsă. Ca să-ți dau un răspuns, îmi trebuie puțin timp... poate chiar câteva săptămâni. - De ce scumpo, de ce!? Eu credeam că tu deja îl ai formulat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
picioare se odihneau în singura căsuță rotundă, ci rămase acolo să-i aștepte pe ai lui să vină și să-l ia acasă. Știa că au să vină, doar îl iubeau foarte mult; așa i-au spus când i-au dăruit ceasul pe care-l purta mândru la încheietura mâinii și pe care nu-l va da nimănui, căci așa îl învățase tata când plecase în parc să se joace. BLUNT Primul lucru pe care vecinul meu îl face după ce se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
au luat bon nici a doua zi, nici a treia sau a patra. Sala de așteptare era protectoare, spațiul acesta părea că li se potrivește cel mai bine. Își făcură un colț al lor din niște saltele vechi, cineva le dăruise o pătură și o noptieră cu două sertare. Ei deja iubeau faianța și gresia peste care lipiseră bucățile lor de viață. Nu plecau de acolo decât la toaletă. Știau că dincolo de colțul lor nu putea fi decât întunericul lung și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dreptului și poate, În funcție de circumstanțe, să devină drept pozitiv. Sentimentul de milă față de cerșetor și simpla intenție de a-l ajuta nu este susceptibilă decât de o judecată morală; atâta timp cât sentimentul se exteriorizează, ca de exemplu prin faptul de a dărui o monedă, este vorba de un act juridic irevocabil, În aceasta constă diferența Între drept și morală, spun Giorgio Del Vecchio și Mircea Djuvara. Este evident, totuși, că În drept nu e vorba numai de materialitatea unui act, căci acest
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ieșire, la care s-a adăugat și o sarcină deosebit de grea. Acum însă, când un crâmpei de soare s-a revărsat asupra vieții mele, când bunul Dumnezeu s-a îndurat să toarne harul său peste pătimirile mele și mi-a dăruit o fetiță ca o zână, un copil normal, numai zâmbet și bucurie, îți scriu, știind că și tu vei trăi clipele mele de plinătate și fericire. Ina, draga mea, într-o mână țin bucuria despre care îți scriu și în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
al cărei nume nu mai vreau să ți-l amintesc, secretara, fătuca aceea roșcată, care și-a vopsit părul ca flăcările focului, pentru a incendia inimi, s-a lăudat că bătrânul, se referea la șef, adică soțul tău, i-a dăruit o brățară de chihlimbar de ziua onomastică. Se pare că nu a fost un cadou de mare valoare, dar pentru o puștoaică, aflată la primul ei amor, totul a dobândit valoare de simbol, cu promisiuni de a prinde teren în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-te, la ea, ce burticuță mare are! Da. Așa e. Deci, mama-eroină a traversat pentru epoci istorice: a lui Ceaușescu, a lui Iliescu, a lui Constantinescu, iar acum, e la finalul aceleia a lui Băsescu. și, în acest răstimp, a dăruit țării, 111 copii! Bravo ei! Trecând pe la poartă doctorul veterinar, a fost curios să știe ce mai face și cum se mai simte mama-eroină. Bine, domnu’doctor, uite-o acolo. Tocmai despre ea discutam. Ce v-a făcut rău ea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
îngheață sângele în artere, iar acest frig mă pătrundea până în inimă. Toate eforturile mele se dovediră inutile. Am coborât din pat și m-am îmbrăcat. Nu, nu era o iluzie, Ea era acolo, în camera mea, în așternutul meu, îmi dăruise corpul Ei, îmi dăruise trupul și sufletul. Atâta timp cât fusese vie, iar ochii Îi erau plini de viață, doar amintirea lor mă tortura. Acum, insensibilă, rece, cu ochii închiși, venise să mi se abandoneze. Cu ochii închiși! Ea era aceea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
iar acest frig mă pătrundea până în inimă. Toate eforturile mele se dovediră inutile. Am coborât din pat și m-am îmbrăcat. Nu, nu era o iluzie, Ea era acolo, în camera mea, în așternutul meu, îmi dăruise corpul Ei, îmi dăruise trupul și sufletul. Atâta timp cât fusese vie, iar ochii Îi erau plini de viață, doar amintirea lor mă tortura. Acum, insensibilă, rece, cu ochii închiși, venise să mi se abandoneze. Cu ochii închiși! Ea era aceea care îmi otrăvise întreaga viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
venise să mi se abandoneze. Cu ochii închiși! Ea era aceea care îmi otrăvise întreaga viață. Nu, viața mea fusese dinainte destinată otrăvii. N-aș fi putut trăi altceva decât o viață otrăvită. Ea venise acum, aici, în camera mea, dăruindu-mi corpul și umbra Sa. Sufletul Ei fragil și trecător, fără legătură cu lumea terestră, se strecurase afară din negrele și vechile-I haine chinezești, părăsise carnea care îl făcea să sufere și să se refugieze în lumea umbrelor rătăcitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
femeie întreagă - soția mea! Observam cu spaimă că femeia devenise o persoană coaptă la minte, în plină posesiune a facultăților sale, în timp ce eu rămăsesem copil. Într-adevăr, fața și ochii ei mă făceau să mă rușinez. O femeie care își dăruise trupul tuturor, cu excepția mea, în timp ce eu trebuia să mă mulțumesc cu vaga evocare a copilăriei sale, a acelei epoci în care trăsăturile sale puerile îi împrumutau un aer nesigur și fugitiv și când fața ei nu purta încă semnul dinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
bezmetice ruguri pe care se mistuie dezirabilul și visul”(p.300). Acroșaje stilistice găsim În teză În foarte multe alte capitole și subcapitole, autoarea , omul de teatru, exegetul, fiind atent dublate de... poet, de un om care scrie cu dragoste, dăruindu-se subiectului, și nu conturează teza din agasantă obligație didactică. De altfel, și subiectul Îi permite actriței doctorande să gliseze cu afecțiune În jurul temei : ce (mai) e, În fond, la-nceput de mileniu trei, bovarismul? Răspunsurile vin avalanșant, precizările sunt
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dialog două confesiuni :”...Teatrul e ca o respirație unică. Este o formă de artă În care suferi În direct Împreună cu publicul, pe care, din păcate, ni-l fură televiziunea. Publicul de teatru este un public cunoscător și știe să se dăruiască”...Just! Apoi, intră-n anecdotică deja, fixația pentru artă a familiei artistei :”Fiica mea este actriță. Am o soră cîntăreață, un frate actor, alt frate compozitor, unul, produ cător, Încă un frate cameraman...” . Asta da, familie unită! Același număr al
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de nuntă la Balcic, excursia la Florența, casa de pe Ana Ipătescu din București, unde locuiseră o vreme, apoi Sighișoara, undeva pe Vârtej, unde locuiseră părinții ei, etc. Cel mai interesant album era cel mai mic, cu coperțile vernil. Mi l dăruise până să ajung la grădiniță, ca să mă joc cu el, iar eu sfâșiasem în prima fază, câteva poze și chiar eram gata pregătit să le mănânc, când Karin-tante mă găsise cu gura plină de bucățele de hârtie fotografică. Se speriase
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îi cerusem prea mult și dintr-o dată, totul. Eu deja o și vedeam pe Iozefina acceptând cele mi năstrușnice lucruri pe care i le-aș fi propus vreodată. Ca odinioară când, tot acolo în bibliotecă, se angajase să mi se dăruiască cu totul, orice ar fi fost și când, într-un final, propunându-mi să mai aștept până se va întuneca afară, neam privit umbrele pe paravanul de lângă noi, în pâlpâirile nervoase ale șemineului, contopindu-se în răsuflări nebunești, ca și cum în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vorba în capitolul dedicat ajutanților mei (sponsorii mei pozitivi). Alături de acel ajutor, eu am mai depus încredere, curaj, dorință și voință arzătoare, care derivă din speranța că voi reuși. Sănătatea este un cuvânt prețios, pe care îl trimitem și-l dăruim verbal la toți cei pe care îi iubim sau îi cunoaștem. Este minunat să oferi și să dorești cuiva sănătate, dar în primul rând trebuie să o ai tu. Oricât ai fi de drăguț și amabil, nu poți dărui ceva
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
-l dăruim verbal la toți cei pe care îi iubim sau îi cunoaștem. Este minunat să oferi și să dorești cuiva sănătate, dar în primul rând trebuie să o ai tu. Oricât ai fi de drăguț și amabil, nu poți dărui ceva ce tu nu ai, pentru că ar fi fals și fără valoare. Recuperarea sănătății pierdute presupune o schimbare radicală a modului de: A FACE, A GÂNDI {i A AC}IONA. Dragi prieteni, se știe că boala este scumpă, dar nici
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
se ascunde dedesuptul acestor acțiuni? Vă spun acum, ca să nu mai dați de treabă inutil gândirii voastre, pentru a înțelege aceste lucruri. Voi face aceste lucruri pentru că doresc, iar dedesuptul acestor acțiuni stă recunoștința și mulțumirea pentru ceea ce mi-a dăruit mie Dumnezeu. Vreau să fac aceste lucruri pentru că eu le-am obținut și mă ajută să trăiesc mult mai bine și sunt mult mai sănătoasă. Vreau să fac aceste lucruri pentru că nu sunt imposibile și sunt destul de ușor de făcut
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de spus. Este o alegere voluntară, atunci c=nd vrei să evoluezi pentru binele tău și a altora, este o alegere voluntară să fii plin de compasiune pentru toți oamenii și să mulțumești permanent pentru viața care ți-a fost dăruită, pentru aerul pe care îl respiri, pentru hrana pe care o mănânci, pentru tot ce ai și pentru tot ceea ce vei dori să ai. Este o alegere voluntară, să vrei să fii sănătos, fericit și prosper, pentru că nimeni nu-ți
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]