534,793 matches
-
scenă dezolant de goală și luați de marele public drept ceea ce nu sunt, tocmai din cauza cumplitului vid de personalități reale..." Înainte de a-și șterge cașul de la gură, dl Protopescu face procese de intenție lui Cioran (într-un articol anterior) sau dă cu mătura pe o scenă pe care nu s-a cocoțat bine. A doua presupoziție, la fel de urîtă, se citește printre rîndurile articolelor semnate de dnii Adrian Miroiu și Gabriel Andreescu. Acesta din urmă, specializat de la o vreme în afirmații și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
rea ca dl Miroiu să fi procedat ca un filosof adevărat. S-ar fi compromis mai puțin cu acuzația, bunăoară, de "aberantă" adusă criticii pe care H.R.P. o face votului universal capabil a produce și pogromuri. Există limite ale votului, date de existența drepturilor individuale", ne învață dl Miroiu. Să zicem și noi ca eroul caragialian: dar la 1933 în Germania? dar la... Dl Miroiu a uitat că și Hitler, și Horia Sima au ajuns la putere prin votul liber al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
polemicii dlui Miroiu cu Omul recent pot rămîne neconsemnate. Observatorul introduce în presa serioasă românească o modă periculoasă: linșajul intelectual. Deplorăm inițiativa colegilor noștri și sperăm să n-aibă urmare. Cînd te cheamă Garcea ca polițist Privatizarea Combinatului Sidex îi dă bătaie de cap și premierului britanic. Tony Blair e acuzat de o parte a presei din Albion că ar fi primit bani pentru partid în schimbul unei scrisori adresate lui Adrian Năstase. Scrisoarea conținea felicitări pentru încheierea privatizării combinatului cu firma
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
la modă în dezbaterea politică autohtonă. Cine să aleagă președintele României - alegătorul obișnuit, ca pînă acum, sau Parlamentul, cum dorește premierul Năstase? "Țara arde și noi pieptănăm republica" își intitulează Nistorescu editorialul consacrat acestui subiect. l De obicei Cronicarul nu dă atenție faptelor diverse publicate cu excesivă larghețe pe prima pagină a cotidianelor. Știrea asupra căreia ne oprim e că rotweilerii adjunctului Inspectoratului Județean de Poliție din Covasna, locotenent-colonelul Ioan Crăciun, au ucis un om, pe vecinul polițistului, după ce au mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
legislația ar trebui să precizeze limpede că un cîine care are proprietar și care face victime trebuie ori euthanasiat ori întreținut pe socoteala proprietarului într-o grefă de unde să nu mai poată fi scos, pe viață. l Ziarul INDEPENDENT a dat de urmele polițistului pe care îl cheamă Garcea în viața de toate zilele. E vorba de maiorul Ovidiu Garcea care se ocupă de cazurile de furturi de mașini care intră în parohia poliției Capitalei. În reportajul din Independent, maiorul Garcea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
d-nei Afrăsinei. Trucul ieșirii feciorelnice a premierului pentru a-și cere scuze - doar atât cât să-i proptească mai bine în scaune pe oamenii cu bulanul ce-i urmează ordinele fără crâcnire - în timp ce slugile din parlament asudă vârtos pentru a da formă legală rictusului prim-ministerial o fi ținând în jungla africană, dar nu la porțile Europei. Aici, vorba faimoasei propoziții, boșii trebuie s-o ia mai ușor, pentru că altfel nu va mai rămâne în țară decât șleahta neamurilor plantate în
Pamflet strict secret by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15531_a_16856]
-
aparține tot suprarealismului. Mitrea poate agita oricât mistria inaugurării construcțiilor pentru tineri, dar nu mai înșelă pe nimeni. Nici nu știu de ce se deplasează în teren, când ar putea juca farsa foarte bine la sediul partidului, că doar repartițiile sunt date strict în familie. La urma urmelor, de ce pegra asta nu-și construiește o rezervație doar a ei? O țară de uz pedesist în care să se mute cu toții, cu casele, băncile și bijuteriile lor nedeclarabile. N-ar avea decât să
Pamflet strict secret by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15531_a_16856]
-
experimenta durerea de dinți a altcuiva); fiecare trăiește singur. Nici măcar îndrăgostiții nu se pot contopi. Nici în iubire, limitele, singurătățile, nu dispar. Fiecare își va croi deci singur morala și înțelegerea lumii (știința, logica și filosofia fiind născocite pentru a da vieții sens). Dar nici măcar marile sisteme filosofice nu sunt universale - cracterizând doar orizontul individual al creatorilor lor. Cine ar putea percepe concomitent toate aceste perspective individuale, ar stăpîni, în infinita lor multiplicitate, adevărul absolut - ceea ce numai Dumnezeu e în stare
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
lor, nu doar înscrierea în plan static, asemenea unor edenuri. Echilibrul lor perfect nu "duce" în realitate decât pseudoimaginea societăților totalitare ("unanimitatea" cu care ar fi susținuți dictatorii, "veșnicia" ori măcar durata existenței acestora: Hitler susținea în Mein Kampf că dă o soluție pentru 5000 de ani). Pe înțelesul tuturor sunt puse față în față atitudinile politice față de proprietate, precizându-se că "eu vreau asta!" nu este politică, dar "eu am dreptul să vreau asta" este politică. Unele popoare nu cuprind
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
nici propria persoană, disociat de ironist, încă în Ethika Nikomacheia a lui Aristotel. Să precizăm că, la Divinul critic, cele două ipostaze nu sînt suficient delimitate, interferîndu-se adesea în cadrul propensiunii sale către spectacol (propensiune presupunînd, pe de o parte, a da un spectacol, iar pe de altă parte a se da în spectacol!): "După o suficientă verificare a faptului că denominațiile și considerațiile lui șocante sînt urmate, în general, de un amuzament mai mult sau mai puțin manifest al auditoriului, Călinescu
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
a lui Aristotel. Să precizăm că, la Divinul critic, cele două ipostaze nu sînt suficient delimitate, interferîndu-se adesea în cadrul propensiunii sale către spectacol (propensiune presupunînd, pe de o parte, a da un spectacol, iar pe de altă parte a se da în spectacol!): "După o suficientă verificare a faptului că denominațiile și considerațiile lui șocante sînt urmate, în general, de un amuzament mai mult sau mai puțin manifest al auditoriului, Călinescu începe să provoace intenționat rîsul. Acum preferă și potențează conștient
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
sau mai puțin manifest al auditoriului, Călinescu începe să provoace intenționat rîsul. Acum preferă și potențează conștient multe paradoxuri rizibile, asemenea unui scriitor sau actor umorist. Exact ce spune el despre Creangă: "Luat în seamă de lume, Creangă începu să dea reprezentații de "înțelepciune"". Cu atît mai vîrtos poate funcționa analogia cu Caragiale, ambii cinici joviali, zeflemiști impenitenți, neezitînd a se manifesta, după cum remarcă I. Negoițescu, pe terenul mobilității sociale și chiar al celei biologice. Regizor și, concomitent, actor al reprezentațiilor
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
au rămas mici". Să ne oprim puțin asupra calificativului "nebun" ce i se aplica lui G. Călinescu. Dacă pentru adversari el răsfrîngea invidia, prietenii și colegii favorabili îi acordau o conotație de înțelegere și de simpatie. Cei din urmă își dădeau seama că, aidoma oricărui bufon, Divinul dădea dovadă de bun-simț, chiar dacă într-un mod neconvențional, strident, "monstruos", că discursul său funambulesc forma o îmbelșugată sursă de observații și aprecieri ce se vădeau, chiar în climatul imaginativ, de-o evidență șocantă
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
asupra calificativului "nebun" ce i se aplica lui G. Călinescu. Dacă pentru adversari el răsfrîngea invidia, prietenii și colegii favorabili îi acordau o conotație de înțelegere și de simpatie. Cei din urmă își dădeau seama că, aidoma oricărui bufon, Divinul dădea dovadă de bun-simț, chiar dacă într-un mod neconvențional, strident, "monstruos", că discursul său funambulesc forma o îmbelșugată sursă de observații și aprecieri ce se vădeau, chiar în climatul imaginativ, de-o evidență șocantă, în stare a spulbera numeroase preconcepții și
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
mari senzații ideologice. El a intuit sensul cîtorva noțiuni (progres, rațiune, economie, cultură, cugetare liberă), rămînînd deocamdată în faza lirică. Beția lui nu-i de cuvinte, ci de idei. Lipsit de erudiție, Cațavencu gîndește cu mijloace proprii. Cînd își va da seama de erorile materiale și se va informa la o bună școală, atunci el se va numi Maiorescu. Dar și exaltația ideologică va dispărea. Cațavencu va deveni profesor. Un Cațavencu ilustru este Hasdeu, care pornește în toate direcțiile, delirînd fără
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
uomo finito" al mileniului, care se socotea "zdrobit de ani și ostenit de drum", dumneata, la o vîrstă înaintată, te-ai simțit deodată tînăr și ai început să te pui în slujba Partidului, să denunți șomajul din societatea capitalistă, să dai un exemplu de vitalitate și de combativitate (...). Cititor al lui Goethe, n-ai devenit un mizerabil homunculus, ci un om titanic, un conducător de gloate... Vreau să-ți declar, chiar dacă ai protesta, că în versurile de mai sus procedezi ca
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
Și tot își netezea țeasta cheală, lucioasă, cu un șervet înnegrit care mirosea a cafea. Cu el, observasem, acoperea cafeaua proaspăt râșnită, gata să fie pusă în vânzare. O râșnea cu un aparat prevăzut cu o roată mare, la care dădeam și eu, des, în schimbul câte unei napolitane, ori rahat sugiuc, turcesc; nu se compară cu ăl românesc. Când Garabet prăjea cafeaua, Urziceniul se umplea de mirosul oriental și de un norișor vânăt. Eram, dacă vreți, un ucenic, binevoitor, al armeanului
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
la nici o școală, aș fi vorbit și azi, dacă nu chiar armenește, cu un puternic accent armean, punând predicatele totdeauna la imperfect și zicând, de exemplu, ca bătrânul cafegiu, când sta să plouă: "Venea un puloi afară..." Încă nu-mi dădeam seama de confuzie. Dar, dacă așa zicea Garabet... Uneori, când se ducea precipitat la privata din fundul curții cu ulcica în mână plină de apă pentru abluțiuni, el fiind - culmea - musulman! mă lăsa singur în prăvălie, să-i țin locul
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
Imperfectul, slăbiciunea fiilor de lângă Ararat! Ca și cum, lor, prezentul nu le-ar fi convenit niciodată, doar ce nu mai este, doar ce-a fost și nu mai poate să fie - rasă veche, obsedată de trecut. Mița îmbătrânise fumând ca o șerpoaică, dând în cărți și stând serile singură și privind în gol. Pe Garabet al ei, îl iubise, într-adevăr, ca pe nici o ființă din lume. Când mă vedea, mă lua în brațe și mă pupa cu foc. Avea o energie înfricoșătoare
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
de istoricul belgian afectează aproape exclusiv societatea românească, și asta pentru că la întrebarea "statul se poate el însuși defini, pe plan ideologic, fără să se refere la ortodoxie și la etnicitatea românească?" răspunsul e încă negativ. Mai mult chiar, explicația dată de Gillet în urmă cu șapte ani rămîne totuși valabilă: "Astăzi, un răspuns pozitiv e greu de imaginat, din cauza ponderii sociale a Bisericii Ortodoxe, a presiunii pe care o exercită în politică și a voinței pe care o manifestă de
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
în Ceaușescu și Securitatea..., Humanitas 1998), și ajunge la concluzia că la nivelul Direcției Securității Statului această prejudecată în general nu se confirmă, și-și motivează afirmațiile apelînd la statistici oficiale privind originea etnică a personalului direcției. Spre deosebire de Deletant, Câmpeanu dă doar o listă cu principalele posturi din aparatul ideologic ocupate de evrei, însă este mult mai categoric în afirmațiile pe care le face. E foarte greu să lucrezi cu o astfel de carte - în măsura în care ea merge prea puțin pe o
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
Gillet privind motivațiile bunelor relații dintre patriarhul Iustinian Marina și Gheorghiu-Dej (cel dintîi îl adăpostise pe viitorul dictator în modesta sa parohie din județul Galați, spune Pavel Câmpeanu)- e vorba despre elemente de mică importanță, dar care doar puse laolaltă dau imaginea autentică a comunismului românesc, la fel cum se întîmplă cu istoria asimilării uniaților - la Gillet există o foarte coerentă expunere a rațiunii pentru care Biserica Ortodoxă Română se opune Concordatului cu Vaticanul, însă Deletant este cel care se ocupă
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
Cristian Teodorescu Dacă ziariștii trimiși în Parlament ar scrie numai o părticică din cîte le sînt date să audă din partea aleșilor neamului, s-ar alege praful de multe reputații. E adevărat că tot românul simte nevoia să înjure la locul de muncă. Dar în Parlament nu te dai în stambă ca Gicu de la REBU cînd mătură strada
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
ar scrie numai o părticică din cîte le sînt date să audă din partea aleșilor neamului, s-ar alege praful de multe reputații. E adevărat că tot românul simte nevoia să înjure la locul de muncă. Dar în Parlament nu te dai în stambă ca Gicu de la REBU cînd mătură strada. Grijuliu pînă la pedanterie față de tot ceea ce ține de confortul funcției sale, parlamentarul român își votează de la buget pînă și aparatul de făcut cafea. Dar același parlamentar sare la beregata ministrului
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
Mircea Mihăieș Ca în aproape fiecare week-end, mi-am propus și săptămâna trecută să las deoparte pesimismul, obsesiile catastrofice, umoarea neagră și să intru în rândul oamenilor. De la o vreme, mi-am dat seama că vorbesc ca proasta-n târg, ridicând tonul și gesticulând energic, pe când cei din jur par să fi deprins mersul pe vârfuri și vorbitul prin pâslă. într-adevăr: răsfoiesc presa, mă uit la televizor și o tăcere mormântală s-
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]