1,915 matches
-
în bătălia de la Ascalon iar ecoul victoriilor sale i-au permis să vasalzeze orașele Acra, Ascalon, Arsuf, Jaffa și Caesarea. Godefroy moare pe data de 18 iulie 1100 la Ierusalim după ce s-a întors dintr-o expediție contra sultanului din Damasc. Sursele arabe afirmă că acesta a fost străpuns de o săgeată dar sursele creștine menționează îmbolnăvirea sa. Susținătorii lui Godefroy îl aleg pe fratele său Balduin ca "Rege al Ierusalimului", acesta fiind încoronat ca prim rege latin al Ierusalimului pe
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
o plitică islamofilă și chiar de a fi tratat cu Malik al Kamil. Fredric al II-lea se afla într-o situație deosebit de delicată. Nici sultanul acum nu îi mai dorea prezența în Siria. Între timp fratele său Al-Muzzam, stăpânul Damascului, cel mai înverșunat vrășmaș, murise, iar Al-Kamil, mai puțin amenințat prefera să lichideze singur diferendele cu atabegii nesupuși. Dar Fredric al II-lea nu era principele care să se întoarcă dintr-o cruciadă fără să fi obținut nimic, să se
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
simpatizant al musulmanilor, că așa cum spunea cronicarul Badr-Al-Din, se juca cu religia creștină, a înclinat spre un compromis. Era îndemnat să-l facă căci se simțea amenințat din pricina politicii mereu scimbătoare a conducătorului Armeniei Mari și de noul atabeg al Damascului, redevenit ostil lui Al Kamil. Doar și altădată sultanul fusese gata să cumpere pacea, gajul fiind Ierusalimul, oricât de scumpă îi era cetatea, de altfel, el era convins dinainte că occidentalii nu o vor stăpânii multă vreme. Totuși, mai ezita
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
făcuți prizonieri și duși în robie. Înfrângerea a însemnat un prim semnal de alarmă pentru cruciați, care așteptându-se ca Ayubizii să-și reia atacurile și profitând de luptele feudale dintre musulmani, au revenit la politica tradițională de alianță cu Damascul. Luptele dintre rudele lui Al Kamil s-au terminat în cele din urmă cu recunoașterea ca sultan al Egiptului a unuia dintre fii săi, Al-Salih-Ayub. Noul sultan, pentru a sfărâma coaliția franco damaschină și a pedepsi pe cruciați, vinovați de
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
pornească în apărarea orașului care, având zidurile de apărare distruse, era de așteptat că nu va putea rezista mult. Consiliul de război al nobililor a hotărât să încheie o alianță cu Transiordania și să o reîntărească pe cea existentă cu Damascul, dar, între timp, dușmanul se apropiase de gaza. A urmat o înfruntare cu armata franco-damaschină, sosită în grabă, care s-a soldat cu o înfrângere a cruciaților și a aliaților lor dintre cele mai sângeroase, socotită al doilea Hattin. Numărul
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
de arhidiacon. A fost autor de lucrări, în principal compilații istorice și traduceri de istoria Bisericii Greco-Orientale (Ortodoxe). De asemenea, a fost cunoscut și ca un caligraf. El și-a însoțit tatăl de mai multe ori în călătoriile acestuia de la Damasc, prin Anatolia, Istanbul, Valahia, Moldova, Ucraina și Cnezatul Moscovei, în încercările de a strânge fonduri și sprijin pentru Biserica lor (în jurul anului 1650). Între anii 1652-1659 l-a însoțit pe patriarh în călătoria sa la Moscova, scriind o cronică cu privire la
Paul de Alep () [Corola-website/Science/318824_a_320153]
-
aici sunt și o abundență de rămășițe ale cuceritorilor arabi din această regiune. De fapt Almuñécar a servit drept punct de intrare în peninsula și a fost locul bazei pentru Abd ar-Rahman I în anul 755, care a venit din Damasc și care a fost fondatorul dinastiei independente musulmane care au condus o mare parte din peninsulă Iberica timp de 300 de ani. Costă Tropica se află la doar o oră distanță cu mașina de Granada și puțin mai departe de
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
ale personajelor înfățișate. Originalitatea este totdeauna evidență. Expune la toate saloanele de stat până în 1985 Din anul 1971 Expune la expoziții românești și internaționale din : Praga , Paris (Muzeul Marmottan); Stockholom (1980); Londra, Madrid, Barcelona, Palmă de Mallorca, Veneția, Monaco, Moscova, Damasc Teheran, New York, Cagnes -Sur - Mer /Franța ; Midelsborough, New Delhi etc. Maestrul are tablouri în colecții particulare și în vestite muzee de artă din Franța, Anglia, ("Țațe Gallery" din Londra); Italia, Germania, Spania, Austria, Elveția, Olanda, Suedia, Norvegia, Portugalia, Grecia, Rusia
Vladimir Zamfirescu () [Corola-website/Science/316053_a_317382]
-
creștinilor și încercarea lui Dioclețian de reformare a vieții religioase, care, prin cele patru edicte din anii 303 - 304, declanșează cea mai mare prigonire din istoria imperiului împotriva acestei religii. Judecarea Sf. Ciprian și a Sf. Iustina a început la Damasc și a continuat la Nicomedia, İzmitul actual, unde au fost și executați. Lor li s-a alăturat și cel ce avea să fie Sf. Teoctist. Consemnările religioase descriu amănunțit torturile incredibile la care au fost supuși, în general, cei care
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
km2 și o populație de aproximativ 3.000.000 de locuitori. Mandatul francez pentru Liban a fost lărgit mai apoi de Liga Națiunilor cu Mandatul francez pentru Siria. Regiunea a fost împărțită de francezi în patru guvernorate: Aleppo, Marele Liban, Damasc și Muntele Arisarieh. Faisal ibn Husayn, care a fost proclamat rege de un congres național sirian în Damasc în martie 1920, a fost alungat de francezi în iulie. Siria a trecut sub mandatul francez, în conformitate cu mandatul dat de Liga Națiunilor
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
mai apoi de Liga Națiunilor cu Mandatul francez pentru Siria. Regiunea a fost împărțită de francezi în patru guvernorate: Aleppo, Marele Liban, Damasc și Muntele Arisarieh. Faisal ibn Husayn, care a fost proclamat rege de un congres național sirian în Damasc în martie 1920, a fost alungat de francezi în iulie. Siria a trecut sub mandatul francez, în conformitate cu mandatul dat de Liga Națiunilor. Chiar în perioada în care tratatul de la Sevres, Mișcarea națională turcă condusă de Mustafa Kemal Pașa, s-a
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
îl susțineau pe Ali, ginerele lui Mohamed, dar el a fost ucis și s-a format o nouă dinastie, dinastia Omeiazilor care a fost fondată de Moawijia I în anul 661 până în anul 680. Acesta și-a stabilit capitala la Damasc. În anul 634 armatele musulmane au cucerit Damascul, un oraș important din punct de vedere comercial care avea să devină pentru aproximativ zece ani capitala califatului. Persia este cucerita în anul 643, iar în anul 639 începe o campanie de
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
el a fost ucis și s-a format o nouă dinastie, dinastia Omeiazilor care a fost fondată de Moawijia I în anul 661 până în anul 680. Acesta și-a stabilit capitala la Damasc. În anul 634 armatele musulmane au cucerit Damascul, un oraș important din punct de vedere comercial care avea să devină pentru aproximativ zece ani capitala califatului. Persia este cucerita în anul 643, iar în anul 639 începe o campanie de cucerire a Egiptului ce se încheie în anul
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
conduce personal armatele sale pentru a rezista cuceririlor arabe din Siria și Palestina în 634. Într-o bătălie de lângă Ajnadayn, în vara anului 634, armata Califatului Rashidun a obținut o victorie decisivă. După victoria de la Fahl, forțele musulmane au cucerit Damascul în 634 sub comanda lui Khalid ibn Walid. Replica bizantină a fost strângerea și trimiterea numărului maxim de trupe disponibil sub comanda unor generali iscusiți, inclusiv Theodore Trithyrius și generalul armean Vahan, pentru a-i înlătura pe musulmani din teritoriile
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
începutul anului 640. Cuceririle Umayyazilor din Africa de Nord au continuat timp de un secol printr-o expansiune rapidă arabă după moartea lui Muhammad în 632. În anul 640, arabii controlau Mesopotamia, au invadat Armenia și au încheiat cucerirea Siriei bizantine. Cetatea Damasc a fost sediul Califatului Umayyad. Până la sfârșitul anului 641 întreg Egiptul a fost cucerit de arabi. Apoi, după distrugerea armatei persane în bătălia de la Nihawănd (Nehawand) în 642, aproape întreg Imperiul Persan a fost cucerit. În această situație au avut
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
întreg Imperiul Persan a fost cucerit. În această situație au avut loc primele expediții militare arabe în Africa de Nord din inițiativa localnicilor Egiptului. Aceste expediții au loc timp de mai mulți ani și au ca rezultat răspândirea islamului. În 644, la Damasc, Califul Umar (Omar) a fost urmat la domnie de Uthman ibn Affan (Othman). În timpul acestuia, arabii au stăpânit Armenia, Cipru și întreg Iranul, care au fost alipite imperiului islamic în creștere; Afganistanul și Africa de Nord au suferit invazii majore, iar incursiunile
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
la uciderea califului Uthman ibn Affan în 656. El a fost înlocuit cu Ali Ibn Abi Talib, care la rândul său a fost asasinat în 661. Dinastia Umayyazilor - o dinastie seculară de califi și ereditar arabă - s-a auto-restabilit la Damasc și califul Muawiya a început imediat consolidarea imperiului de la Marea Aral la granița de vest a Egiptului. El a numit guvernator în Egipt, la Al-Fustat, creând astfel, pentru următoarele două secole, o nouă putere subordonată califului. El a lansat apoi
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
spre Cartagina. O armată de 30.000 de greci bizantini a fost învinsă cu această ocazie. Apoi a venit o armată de peste 10.000 - 12.000 de arabi condusă de generalul arab Uqba ibn Nafi. Această forță a plecat de la Damasc, a intrat în Africa de Nord și și-a stabilit tabăra în 670, în orașul Kairouan (cca. 160 km sud de orașul modern Tunis) ca loc de refugiu și bază pentru operațiunile următoare. Această zonă va deveni capitala provinciei islamice Ifriqiya, care
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
poată să se folosească de sistemul mandatelor Ligii Națiunilor pentru ca să schimbe termenii deja negociați. Premierul britanic a mai subliniat că francezii au acceptat să nu ocupe regiunea în care avea să fie proclamat viitorul stat independent arab, adică regiunile orașelor Damasc, Homs, Hama și Aleppo. Ministrul britanic de externe din acele timpuri, Arthur Balfour, și președintele american Woodrow Wilson au participat la această întâlnire. Negocierile de pace au început la Paris, au continuat la Londra și au fost definitivate la San
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
teritorial vestic sau a unui cadru de referință au umbrit discuțiile, în acest sens fiind citată opinia conform căreia Transiordania a fost ruptă de restul Palestinei ca o „non sequitur”. Mary Wilson constată că teritoriul de la est de Iordan, între Damasc și Ma'an, au fost stăpânite de regele Feisal al Siriei încă de la sfârșitul războiului. Wilson afirmă că această situație s-a datorat atât faptului că regiunea a ajuns în sfera de influență britanică, în conformitate cu prevederile acordului Sykes-Picot, cât și
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
a ajuns în sfera de influență britanică, în conformitate cu prevederile acordului Sykes-Picot, cât și faptului că Londra a fost hotărâtă să respecte această înțelegere. Englezii au permis administrația arabă în interior și datorită faptului că nu dețineau trupe suficiente în teritoriu. Damascul era localizat în sfera franceză indirectă de influență, regiune în care același acord Sykes-Picot cerea de asemenea autoguvernarea arabă. Wilson afirmă că, atunci când francezii au ocupat Damascul în iulie 1920, situația s-a schimbat în mod dramatic. Britanicii s-au
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
arabă în interior și datorită faptului că nu dețineau trupe suficiente în teritoriu. Damascul era localizat în sfera franceză indirectă de influență, regiune în care același acord Sykes-Picot cerea de asemenea autoguvernarea arabă. Wilson afirmă că, atunci când francezii au ocupat Damascul în iulie 1920, situația s-a schimbat în mod dramatic. Britanicii s-au întrebat „care este "Siria" pentru care francezii au primit mandatul la San Remo” și dacă acesta „include și Traniordania”. Ministrul britanic de externe, lodul Curzon, a ajuns
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
înțeleagă că britanicii nu acceptă nicio ingerință a Parisului la sud de linia Sykes Picot, iar politica Londrei față de această zonă este acordarea independenței, dar păstrarea legăturilor strânse cu Palestina. Samuel i-ar fi răspuns lui Curzon că, „după căderea Damascului acum două săptămâni... șeicii și triburile de la est de Iordan, total dezamăgiți de guvernul sherifian, nu vor accepta cel mai probabil reapariția” și ca urmare a anunțat că Transiordania se află sub mandat britanic. Fără a avea autorizația Londrei, Samuel
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
mai probabil reapariția” și ca urmare a anunțat că Transiordania se află sub mandat britanic. Fără a avea autorizația Londrei, Samuel a vizitat Transiordania și s-a întâlnit cu 600 de conducători locali în Salt, a anunțat independența regiunii de ]] Damasc și absorbția ei în mandatul britanic, ceea ducea la creșterea de patru ori a ariei aflate sub controlul englezilor. Samuel i-a asigurat pe cei prezenți la întâlnire că Transiordania nu va fi unită cu Palestina. Ministrul de externe, lordul
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
descris-o că abundență de măslini, cu o piață mare , o moschee fin pavate Mare, case construite din piatră, un curent care trece prin centrul orașului, si mori notabile. El a menționat de asemenea că aceasta a fost poreclit "Little Damasc." La momentul, lenjerie de produs în Nablus a fost de bine-cunoscut în întreaga lume veche. Orașul a fost capturat de către cruciați în 1099, sub comanda lui Prince Tancred, si redenumit Napoli. Deși cruciații stors livrările multe de la populație pentru trupele
Nablus () [Corola-website/Science/320526_a_321855]