1,802 matches
-
secolului al XV-lea dregătorii au început să ocupe un rol mai important în Sfatul domnesc. La finele aceluiași secol Sfatul domnesc a ajuns să fie format numai din dregători și foști dregători. Dregătorii nu aveau leafă, fiiind răsplătiți cu danii și scutiri de către domn, cu plata serviciilor prestate locuitorilor (judecăți, hotărnicii, strîngerea dărilor), cu daruri. <br>
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
și 6 aprilie 1618. Cercetătorii corelează ctitorirea mănăstirilor Aroneanu și Socola de mutarea capitalei Moldovei la Iași în cea de-a doua domnie a lui Lăpușneanu. Domnitorul Iancu Sasul (1579-1582) i-a dăruit câteva sate la 20 februarie 1581 , această danie fiind întărită la 5 aprilie 1584 de către Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591). Din cauza faptului că mănăstirea ajunsese într-o stare de ruină, Petru Șchiopul a adunat materiale (pietre și lemne) necesare reconstrucției sale. După cum rezultă dintr-un document din
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
unul dintre cei dintâi sfetnici” ai lui Petru Șchiopul atunci când a fost închinată pentru prima oară mănăstirea Sf. Nicolae la Muntele Athos. Pe baza mărturiei doamnei Stanca, văduva lui Aron Vodă, domnitorul Radu Mihnea (1619-1619, 1623-1626) a anulat documentul de danie la 7 aprilie 1618, restituind mănăstirea călugărilor români așa cum fusese menită de către ctitori (Lăpușneanu și Aron Vodă). În acel document se precizează că ""biserica cea veche a fost zidită de părintele lui (Aron vodă n.n.), răposatul Alexandru voievod, pe alt
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
Constantinopol, veniturile sale urmând să susțină activitatea vestitei Școli Patriarhale , la care au învățat printre alții cărturari români cum ar fi principele Dimitrie Cantemir și spătarul Nicolae Milescu, primul călător român în China. Multe din documentele din secolele XVI-XVII arată danii de moșii, sate, livezi și prisăci pentru mănăstire. Aflată pe un platou împădurit din apropierea orașului Iași, Mănăstirea Aroneanu a fost preferată de unele oști străine ca loc de tabără. În ajutorul oștilor turcești conduse de Soliman Pașa și a celor
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
nu va retracta niciodată public unirea (deși surse ortodoxe spun că unirea a fost renegată pentru jumatate de an în 1711), însă situația rămâne în continuare ambiguă. În 1700, mitropolia ortodoxă din Alba Iulia, pastorită de Atanasie Anghel, primește o danie importantă de la Constantin Brâncoveanu, după unele afirmații, retrasă în 1701, după ce un nou sinod valideaza unirea în 1700 și după vizita sa la Viena din 1701, in urma căreia face o declarație oficială care arată că Mitropolia Ardealului nu mai
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
dată de naștere ziua de 4 august 1583, când Petru Șchiopul dăruiește călugărilor „niște case făcute de domnia noastră în târgul Ieșilor și cu locul acestor case ca să locuiască acolo rugătorii noștri și să-și facă biserica”. A fost o danie conferită cu acordul Mitropolitului Sucevei, Teofan, al Episcopului de Rădăuți, Gheorghe, „și al întregului sfat”, donația deschizând astfel perspectiva unei creșteri și dezvoltări economice înfloritoare în următoarele secole a patrimoniului mănăstirii, care s-a îmbogățit cu numeroase moșii, case în
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
îi face pe arheologi să intuiască rămășițele unei fortificații dacice. După invazia tătarilor, a fost construită o cetate nouă de către regele Béla al IV-lea, primul document despre cetate datând din 1269. Cetatea Devei apare menționată într-un act de danie al tânărului rege Ștefan, fiul lui Béla al IV-lea, care face o donație comitelui Chyl din Câlnic pentru vitejia arătată în lupta purtată sub zidurile Cetății Deva. La patru ani de la atestarea ei documentară, sub cetatea Devei aveau loc
Cetatea Deva () [Corola-website/Science/302446_a_303775]
-
Mare ar fi trecut în serviciul Țării Moldovei, fiind miluit de către domn cu o slujbă și moșii în sudul țării. Ulterior, după ce tătarii cuceresc pământurile respective, Teodor primește trei sate în ținutul Fălciu și administrarea ținutului Codru. Pretinsul privilegiu de danie al lui Ștefan cel Mare, dat lui Teodor Cantemir, înaintașul lui Dimitrie Cantemir din veacul al XV-lea, "publicat" în "Descrierea Moldovei" este de la prima vedere un fals, izvorât din pioase sentimente pentru strămoși. (Vezi referința 2 de la secțiunea Note
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
care a ajutat la repararea picturii bisericii și a reconfirmat închinarea către Cultumuș a Mănăstirii Clocociov. O serie de domnitori fanarioți, ca Alexandru Ipsilanti, Ioan Gheorghe Caradja, Mihail Șuțu și Alexandru Moruzi, și-au legat numele de Cutlumuș. Ultima mare danie românească către această mănăstire și, se pare, chiar către Athos, îi aparține moșieresei Marghioala Procopie Cănuși, cu ajutorul căreia Cutlumușul s-a putut reface după incendiul devastator din 1870. În , care numără în prezent 30 de călugări, se păstrează o parte
Mănăstirea Cutlumuș () [Corola-website/Science/303570_a_304899]
-
arsanaua (portul pentru corăbii). În anul 1495 reface din piatră corpul chiliilor, trapeza și zidul de incintă. În anul 1502 Ștefan cel Mare zidește din nou biserica mare și o pictează în frescă. Pe lângă aceasta el făcea mănăstirii și o danie anuală în bani de aur și argint, galbeni ungurești sau aspri de argint. În anul 1502 Ștefan cel Mare donează ctitoriei sale de la Athos o icoană cu Sfântul Gheorghe și steagul de luptă al Moldovei, cusut cu aur și argint
Mănăstirea Zografu () [Corola-website/Science/303571_a_304900]
-
binecuvîntarea Bunului Dumnezeu, în a doua jumătate a secolului XVII, printr-un dangăt de clopot, iși începea, activitatea Mănăstirea lui Hâncu cu hramul Cuvioasei Parascheva - Ocrotitoarei Moldovei. La data de 9 decembrie 1678, Mihalcea Hâncu, printr-un un act de danie, a consemnat documentar întemeierea Mănăstirii. Multe legende circulă prin ținuturile Lăpușnei referitor la înființarea mănăstirii. Datele interesante ce le putem găsi în arhive ne relatează drumul, de cele mai multe ori zbuciumat, prin care i s-a dat să treacă obștii monahale
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
fii Ioan, Constantin, Alexandru și Bogdan Voievod, în anul 7110, iulie 27 și închinată sfinților, dreptul Enoh, Ilie și Evanghelistul Ioan"" (1602). Mănăstirea Dragomirna este menționată pentru prima dată într-un document din 4 septembrie 1605 prin care a primit danii de la marele logofăt Lupu Stroici. Într-un document din 20 august 1616 se menționează faptul că biserica cea mică a fost ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimcovici, de marele logofăt Lupu Stroici și de soția lui, Pascalina. Urmașii logofătului Stroici menționau
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
a devenit formal, vasal. După ce s-a străduit să lupte împotriva normanzilor, în 889, a decis să accepte plata unui tribut, iar în 892, normanzii au părăsit Francia. A continuat să convoace adunări generale și concilii, a confirmat actele de danii și imunitățile anterioare și a numit conti și markgrafi. A renunțat la administrarea comitatelor, cedându-le fratelui sau Robert, ce l-a succedat. În 893, Carol cel Simplu a fost încoronat la Reims de rivalul sau, arhiepiscopul Fulques, Neustria și
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Serbiei și construiește prima biserică din tisă. Prin poziția naturală, având alură de cetate, era numită “Tis” + “meana”, de unde denumirile Tismeana sau Tismena, apoi Tismana, amintită în documentele lui Vladislav Vodă (1364-1373) fiind primul ctitor înscris în pomelnicul mânăstirii Tismana, daniile ce le făcuse Vodiței le făcuse și Tismanei. "„Tismana nu se reducea numai la mănăstirea Tismana: o lavră adevărată, o colonie de călugări mișuna în schiturile de pe munte ca și la muntele Atos"" Așa s-a construit Biserica schitului din
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
sunt obligațiile rituale ale musulmanilor. Muhammad in ultimii doi ani din viață a organizat comunitatea islamică, din această perioadă datând și stabilirea celor cinci stâlpi ai islamului ("arkan"). Obligațiile rituale ale islamului sunt: mărturia de credință, rugăciunea, postul, pelerinajul și dania rituală acestea sunt reglementate de către legislația musulmană - prin Coran și "hadith". Unii juriști consideră că o altă practică rituală, cea de-a șasea este "jihad"-ul. Mărturisirea de credință constă în a afirma: Nu există altă divinitate decât Dumnezeu, Muhammad
Stâlpii islamului () [Corola-website/Science/312611_a_313940]
-
la Muhammmed, la alți profeți sau îngeri. Musulmanul se roagă doar la Dumnezeu. În afară celor cinci rugăciuni obligatorii, musulmanul poate să facă și alte rugăciuni opționale. Sensul etimologic al cuvântului este curățenie, purificare și a lăuda, a se înfrumuseța. Dania este un impozit perceput musulmanilor înstăriți și oferit persoanelor sărace. Dania rituală are o destinație precisă, așa cumse menționează în Coran: "Milosteniile - din danie- sunt numai pentru săraci, pentru sărmani, pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei ale căror
Stâlpii islamului () [Corola-website/Science/312611_a_313940]
-
la Dumnezeu. În afară celor cinci rugăciuni obligatorii, musulmanul poate să facă și alte rugăciuni opționale. Sensul etimologic al cuvântului este curățenie, purificare și a lăuda, a se înfrumuseța. Dania este un impozit perceput musulmanilor înstăriți și oferit persoanelor sărace. Dania rituală are o destinație precisă, așa cumse menționează în Coran: "Milosteniile - din danie- sunt numai pentru săraci, pentru sărmani, pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei ale căror inimi se adună -întru credință-, pentru slobozirea robilor, pentru cei îndatorați
Stâlpii islamului () [Corola-website/Science/312611_a_313940]
-
studia. Legislația canonică o tratează ca pe o taxă religioasă obligatorie și o reglementeză în detalii: se specifică bunurile impozabile, categoriile de persoane care trebuie să plîtească impozitul și cel cărora le este destinat. Cuantumul variază între 3-10% în funcție de bunuri. Dania poate fi considerată ca un purificator de avere. Postul este de trei feluri: Ramadan-ul este a noua lună din calendarul islamic, celebrează perioada în care profetul Muhammad a primit revelația coranică. Postul din luna Ramadan este o obligație fundamentală pentru
Stâlpii islamului () [Corola-website/Science/312611_a_313940]
-
și sub numele de „Pajiștea Mare”, și aici sunt invitați și Junii Tineri, care scot fetele la joc. Organizează și participă de asemenea la maialuri, prilej cu care confecționează cocardele cu tricolor și le împart la cei prezenți în schimbul unei danii. Unul din maialurile tradiționale este cel din „Poarta Mică”, organizat de obicei în luna septembrie (în ultimii ani s-a renunțat la aceasta). Din bunurile păstrate azi în cadrul societății Junilor Bătrâni (autorizați în 1991), după informațiile date de președintele grupului
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
bune legături cu românii din Șcheii Brașovului. (Oferă Bisericii Sfântul Nicolae un „valtrap” — covoraș, aflat astăzi în proprietatea Bisericii Negre; este pictat de Nicolae Cretanul în tinda Bisericii din Șcheii Brașovului, pictură refăcută de Costin Petrescu la 1946; lasă drept danie pentru Biserică, moșia Micșunești-Ilfov; solicită ajutor junilor din Șcheii Brașovului pentru a forța porțile cetății, după ce acestea au fost închise abuziv de judele brașovean, după întoarcerea lui Mihai Viteazul din Moldova.) Nu întâmplător toate grupurile de juni poartă pe steagurile
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
florini. În 1927 „"clejia popii "” avea o suprafață de 15 jugăre, dintre care șase jugăre teren arabil iar restul fânețe. Pe de altă parte, biserica a avut și averea sa proprie, constituită fie din înzestrări datorate organelor statale, fie din danii ale credincioșilor. Dacă în anul 1733 aceasta era în suprafață doar de o câblă, pe timpul episcopului Petru Pavel Aron a crescut la 4 gălete și jumătate. Unsprezece ani mai târziu, din motive necunoscute, averea bisericii scăzuse la 1/2 câble
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
oameni ai Bisericii (clerici). Viața într-un lăcaș de rugăciune, fie el biserică sau mănăstire, era supusă unor reguli de disciplină aspră, dar echivala cu condiția liberă. Ca mijlocitori între oameni și Dumnezeu, clericii ocupau o poziție privilegiată. Primind numeroase danii de pământuri, așezămintele religioase au devenit proprietare ale unor domenii întinse, pe care le dețineau în deplină folosință, ca și pe șerbii care le cultivau. În vremea aceea, pământul era împărțit în moșii mari. Pentru a-l cultiva, nobilii nu
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
I al României la 19 iunie 1871. În anul 1853, domnitorul Grigore Alexandru Ghica al Moldovei a cumpărat cu banii săi 4,7 ha teren în comuna Bucium, aflată la periferia orașului Iași, spre a avea unde strânge și depozita daniile care urmau să fie trimise mai apoi la Muntele Athos, acestea fiind necesare atât pentru hrana monahilor moldoveni, cât și pentru ajutorarea la construcția schitului atonit. În acea perioadă, pe teritoriul actual al mănăstirii se afla o vie și o
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
an al începerii construcției. De asemenea, acest an apărea și pe cele două portrete ale ctitorului din biserică. Alături de domnitor, și mama sa Elena (călugărită sub numele de Elisabeta) a fost considerată drept ctitor al mănăstirii. Conform unui act de danie din 9 decembrie 1627, domnitorul Miron Barnovschi-Movilă a dăruit satele Toporăuți din Ținutul Cernăuți (astăzi aflate în regiunea Cernăuți a Ucrainei) și Șipote (azi în județul Iași) Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” din Iași (Mănăstirea Barnovschi), închinând mănăstirea cu toate posesiunile
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
pâine, iar ei să aibă a le vinde acolo și banii să trimită la egumen, ca să aibă a trimite la sfânta marea biserică din Ierusalim". În prezent, manuscrisul original se află în inventarul Complexului Muzeal Bucovina din municipiul Suceava. Aceste danii sunt confirmate de cronicarul Miron Costin în letopisețul său: În iulie 1629, domnitorul Miron Barnovschi-Movilă a trebuit să plece din țară, fugind în Polonia, astfel că lucrările de construcție ale mănăstirii din Iași au fost încetinite sau chiar oprite. A
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]