15,914 matches
-
Dar la cîine? TÎrziu am Înțeles pe deplin că tot ce am izbutit eu În viață cu meseriile pe care le-am deprins În virtutea unor chemări adevărate, a unor pasiuni, le datorez mamei Floare. Ba mi-a mai transmis și darul acelor Îndeletniciri: ușurința de a Învăța și a vorbi limbi străine, plăcerea conversației și a povestitului și, inevitabil, dragostea față de literatură și de călă torii. Regăsesc mai puțin Înrîurirea ei În impulsul de a scrie poezie. Și totuși, un anume
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acord cu poziția lui Klauck. De vreme ce grupul celor doisprezece s-a constituit din timpul vieții lui Isus, nefiind o inovație tardivă a evangheliștilor, era absolut normal ca Iuda să fi participat la Cină de la început până la sfârșit, împărtășindu-se din darurile consacrate. „Oroarea” faptului respectiv ține de atitudinea subiectivă a exegeților, nu de faptul în sine. Din moment ce Isus a considerat normală împărtășirea lui Iuda, de ce ne-am arăta noi revoltați? Chiar dacă există ambiguități și aici (Marcu și Matei lasă deschisă posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a dezghioca misterul trădării lui Iuda. Diavolul țintește în inima ucenicului când acesta bâjbâie între credință și necredință. Scena hotărâtoare se petrece la Cină: Isus îi oferă „bucata de pâine”, dar Iuda o refuză, spune Origen. Prin acest refuz al darului special făcut de Isus într-o împrejurare specială, lui Iuda i se retrag toate darurile spirituale primite până atunci, inclusiv pacea sufletească. Origen citează aici Luca 10,6: „și de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
credință și necredință. Scena hotărâtoare se petrece la Cină: Isus îi oferă „bucata de pâine”, dar Iuda o refuză, spune Origen. Prin acest refuz al darului special făcut de Isus într-o împrejurare specială, lui Iuda i se retrag toate darurile spirituale primite până atunci, inclusiv pacea sufletească. Origen citează aici Luca 10,6: „și de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el; iar de nu, ea se va întoarce la voi”. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
răspunde Origen, dar încercările Lui de a-l îndepărta sau păzi de Satana au fost sistematic refuzate. Când și-a dat seama că diavolul și-a strecurat otrava în inima lui Iuda, Isus îi încredințează „punga apostolilor”, banii primiți în dar. În felul acesta, El îi reînnoiește încrederea, sperând că gestul va avea un efect pozitiv. De asemenea, atunci când Isus își binecuvântează apostolii, El îl binecuvântează automat și pe Iuda, împărtășindu-i din puterea Lui sfântă. Origen tratează foarte serios „misterul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tari” din Noul Testament, care se referă la aceeași chestiune, a păcatelor iremisibile. E vorba despre Evrei 10,26-31; 1Ioan 5,16 și mai ales Evrei 6,4-6: „Este imposibil ca aceia care s-au luminat o dată (hapax), care au gustat darul cel ceresc și părtași s-au făcut Duhului Sfânt și au gustat lucrul (rhema) lui Dumnezeu, șadicăț minunile (dynameis) veacului ce va să vină, dacă au căzut, să se înnoiască încă o dată spre pocăință (metanoia), fiindcă ei Îl răstignesc, prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
câte una la vârsta copilei. Când împlini doi ani, Ioachim îi zise Anei: „Iată, a venit timpul s-o ducem la Templul Domnului. Trebuie să ne ținem cuvântul dat, ca nu cumva să ne-o ceară Atotstăpânitorul și să rămână darul neprimit”. Dar Ana răspunse: „Hai să mai așteptăm un an, ca să nu plângă mititica după tatăl și după mama ei”. „Să mai așteptăm”, încuviință Ioachim. Când Maria împlini trei ani, Ioachim zise: „Chemați pe fiicele neîntinate ale evreilor. Fiecare să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
credința idolatră a neamului său. Acestea fiind zise, să pătrundem în ambianța povestirii și, acolo unde va fi cazul, să facem comentariul cuvenit. Abraham, în vârstă de nouă sute nouăzeci și nouă de ani, a fost binecuvântat de Dumnezeu cu toate darurile spirituale și materiale. Virtutea pe care o încarnează este ospitalitatea (philoxenia) și Testamentul... ține să o evidențieze încă din primul capitol: patriarhul și-a ridicat cortul la încrucișarea drumurilor, îmbiindu-i astfel la popas și ospătare pe toți călătorii care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dumnezeu. Aceasta se vede și din faptul că pe de o parte Dumnezeu iese din Sine dând ființă celor deosebite de El, pe de alta iese prin ieșiri, proodoi, la lucruri ca să le „întoarcă” spre El, ca să le umple de darurile bunătății Lui. Cei ce au văzut în aceste scrieri un caracter panteist au confundat aceste două feluri de acte sau de ieșiri ale lui Dumnezeu 207. În realitate, Stăniloae oferă o descriere perfect normală a sistemului dionisian, având pretenții de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se uscaseră, ne trecuse foamea, era cald și bine... iar el ne privea surâzând... Ne-am uitat afară, trecuse și furtuna. Soarele asfințitului poleia grădina. Am dat să plecăm iar el ne-a spus: "Uite, vreau să vă fac un dar. Să țineți minte: ori de câte ori veți căuta mai întâi Cuvântul Lui Dumnezeu, toate celelalte vor veni pe deasupra." A surâs iar... ne-am fi așteptat măcar să ne conducă până la poartă. A spus doar atât: "Mâncați tot ce vreți din grădină, mâncați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mânuțele ei mici. Era grea. Dar fetița a ridicat-o, a dus-o spre fețișoara ei... vedeam cum îi curgeau lacrimile amestecate cu boabe mari de sudoare... atunci m-am gândit că nu numai pâinea adusă la altar e din darul Domnului și sudoarea omului, dar fiecare lucru pe care-l facem e așa... Stătea, cu vitraliul greu în mână, plângând și răsufla rar, tot mai rar... Apoi s-a lăsat jos, lin, ca o petală ușoară de trandafir, ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
închipui că noi aveam cuie... de aur prin casă. Cred că băiatului i se făcuse milă de noi și l-a făcut așa, de aur, ca să avem cu ce ne duce zilele. Tata a spus că asta nu se cade. Darul Lui Dumnezeu nu se face să-l dai pe bani. Și mi l-a lăsat mie. Mâine, când El o să intre în Ierusalim, unde e așteptat ca rege, am să mă apropii și am să I-l dau. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la Tatăl Lui. În cer, adică. Să nu te temi. Vezi, eu nu mă tem de moarte. De asta sunt ca atunci, când m-a prins de mână. Cel dăruit Lui nu se schimbă niciodată. Nu îmbătrânește. Nu moare. Fiindcă Darul Lui de nuntă acesta e: viața nesfârșită." Mă uitam la minunea de copil de lângă mine. Glasul răsuna cu putere și parcă-i răspunseseră din cer, clopote de nuntă. Nu știam ce să spun. Așa că am întrebat-o într-o doară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pacea și bucuria pe care o simt când mă gândesc la El. Asta înțeleg și știu doar oamenii. Și Tatăl meu, care știa toate în lumea asta, spunea că oamenii au viață veșnică, fiindcă El le-a dat-o în dar și, mai ales, sunt întotdeauna fericiți și liberi și apărați de Tatăl din Cer, fiindcă El le-a luat toată tristețea și frica și durerea și neajutorarea. Iar atunci când vor să-L vadă, mănâncă trupul Lui și beau sângele Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
uitase la globurile care străluceau (le știa pe fiecare, și fiecare avea povestea lui când a fost cumpărat, de cine, sau cine i l-a adus, cum a fost Crăciunul în care l-a agățat pe ram, chiar și ce daruri a primit de fiecare dată) și totuși, parcă-i lipsea mereu ceva. Sigur, și de data asta se îmbrăcase "frumos", așa cum îi plăcea, își făcuse chiar și bucle lungi, cum văzuse demult într-o carte că poartă prințesele dar pustiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și bucle lungi, cum văzuse demult într-o carte că poartă prințesele dar pustiul acela parcă se tot făcea mai mare... și mai mare... Sigur, știa că a doua zi or să vină părinții ei și or să-i aducă daruri (se întorceau pentru vacanța de sărbători), dar au să plece pe urmă înapoi la muncă... și chiar dacă se bucură atunci când e cu ei (și ce daruri nemaipomenite îi aduc!...), se bucură dar pustiul rămâne... Ca și când asta n-ar fi bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că a doua zi or să vină părinții ei și or să-i aducă daruri (se întorceau pentru vacanța de sărbători), dar au să plece pe urmă înapoi la muncă... și chiar dacă se bucură atunci când e cu ei (și ce daruri nemaipomenite îi aduc!...), se bucură dar pustiul rămâne... Ca și când asta n-ar fi bucurie... Îi venea să plângă de ciudă ! Numai ei i se putea întâmpla așa ceva ! E Ajunul Crăciunului, toți s-au dus la colindat auzi-i cum râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
judecata ?! Ai lui au plecat care-ncotro. E sărac și singur. Și e frig. Măcar atunci erau animalele, să-l încălzească. Dac-o fi și-o fi, m-oi duce eu lângă el. Să nu fie singur. Am adus înapoi darul pe care bărbatul acela mi l-a făcut. O să i-l dau judecătorului. Sau, mai bine, Lui. Ca să nu fie singur. Uite, asta era: și a scos din sân, o fâșie de țesătură. Era albastră și ponosită.... Ne-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
trăim fără povara morții veșnice, fără poverile mărunte de zi cu zi și fără necazurile vieții. Adică, să trăim în bucurie și liberi. Fiindcă ne iubește ! ...Uite, vezi continuă el de la Dumnezeu Tatăl a plecat rânduiala vieții. Iar astea sunt darurile pe care Fiul Lui le-a adus oamenilor : Libertatea și Iubirea. Și împăcarea cu Tatăl Lui tocmai ca să se continue rânduiala vieții. Ai înțeles? Tăceam. Tare l-aș mai fi sărutat pe obrazul aspru, ars de soare și de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
strigau în urma noastră. Alergam, mă împiedicam, am căzut, m-am ridicat și alergam mai departe. Mereu mai departe. Cu tine în brațe. Așa am ajuns aici. De asta nu e bine ce ai făcut. Viața noastră, așa cum e, e un dar. Am promis și n-o să facem niciodată rău nimănui. Băiatul : Bine, dar atunci ?! Să-i las să mă bată ?! Mama: Ai să înțelegi tu altădată... Biatul (dă din umeri): Și asta o să fie tot așa cât trăim ?! Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
strălucire, dar nu ca duh sau ca nălucă, ci noi, așa cum suntem, noi înșine... Mama : Bine, dar pentru așa un sacrificiu ce ni se cere ? Nimic nu ni se da gratis, zeii întotdeauna cer ceva de la om și cu cât darul făcut e mai mare, cu atât și datoria noastră e mai mare... El ce cere ?! pentru un asemenea dar, nici măcar de nesfârșite ori morțile și reîncarnările noastre nu sunt de ajuns. Tânărul (surâzând) : Da, mamă, sigur că și el cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Iacob < Ya`akob = ebr. = Dumnezeu să ocrotească; Ioan < Y(e)hohanan = ebr. = Iahve este indurator; Filip < Filippos = gr. = iubitor de cai; Bartolomeu < Bar-Tolmay = aramaică = fiul lui Tolmay (al impurului); Toma < T(e)oma' = ebr. = geamăn; Matei < Mattat(e)yah = ebr. = darul lui Dumnezeu; Iacob < Ya`akob = ebr. = Dumnezeu să ocrotească; Tadeu < Todday = aram. = inimos, cu suflet mare; Șimon < Shim(e)`on = ebr. = Dumnezeu a ascultat; Iuda < Y(e)hudah = ebr. = preamărit este Dumnezeu. 10 Expresie tradițională de condoleanțe în ritul funerar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să prind sensul prelegerii tale. Oricum, Îți mulțumesc pentru străduința ta” - a răspuns Gruia. În cele din urmă, a luat mâinile Mariei Într ale lui și, sărutându-i-le, a vorbit, cu glas tremurat: ― Îți mulțumesc, iubito, pentru un asemenea dar. Numai tu puteai să mă faci peste măsură de fericit. Vă iubesc pe amândoi din toată inima! După aceste cuvinte, pe chipul lui Gruia - fără voia lui - a fluturat o umbră de tristețe: ― Ce te supără, iubitule? Te-ai Întristat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am să spun că mi se pare că ai momente de efuziuni poetice, dragule! ― Poate nici nu știu prea bine să definesc poezia, dar ceea ce v-am spus le-am trăit și le simt cu toată ființa. ― Mă bucur pentru darul primit de la divinitate, prin Maria... Acum Însă povestește mi cu amănunte Întâlnirile tale cu securiștii, În timpul cât ai fost medic la tine, acolo, În acel colț de Rai numit Pomârla... ― E interesant faptul că și dumneavoastră, atunci, În scurta vacanță
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
halat. Pe urmă, trebuie să vă spun că totul este În ordine. Doamna nu a mai făcut febră, iar băiatul se simte foarte bine. Vă mulțumesc pentru aceste vești. ― Când ieșiți, lăsați halatul aici, la intrare. Aceste vorbe au avut darul să-i repună În ordine starea sufletească. A urcat cu repeziciune și a intrat În salon... ― Bine ai venit, iubitule. Nu mai speram să vii În seara asta - l-a Întâmpinat Maria, bucuroasă. ― Am avut de făcut o intervenție chirurgicală
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]