1,989 matches
-
Totodată, Adrian Vasilescu e de părere că "șirul de drame pe care le-a adus criza, șirul de suferințe în casele oamenilor i-a învățat minte pe politicieni și vor fi cu ochii în patru nici să nu facă promisiuni deșarte, nici să nu vină cu pomeni electorale". În opinia lui Adrian Vasilescu, campania electorală din 2012 va avea "un specific aparte". "Eu aș spune că și țara s-a mai trezit și vor fi cu ochii pe politicieni și vor
Adrian Vasilescu: E pericol în 2012, întotdeauna în anii electorali noi am scăpat hăţurile () [Corola-journal/Journalistic/52923_a_54248]
-
profesorilor, decența părinților sau inocența competitorilor: 1) competitori care trebuie deprinși să știe că mai important este să participi decât să câștigi cu orice preț; 2) părinți cărora să li se conceadă dreptul la subiectivitate, nu însă și la iluzii deșarte, de care se pot absolvi pur și simplu punându-se în pielea celorlalți părinți de competitori; 3) profesori ce nu se cade să-și verse patimile și vanitățile în aceste instanțe favorabile emulației artistice, pe care riscă să le transforme
Primăvara artelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13825_a_15150]
-
se cheamă Albert (nume biblic Iesaias) se cheamă Istvan (Stefan). (Leontius) se traduce cu Lajos (Ludovic). (nume biblic: Hiob) se traduce cu Ioszef. Până și cartea lui Iov, acea parte pesimistă a Bibliei din care se vede că lumea e deșartă ca învățătura ungurească, nu scapă de traducere. Condratie Melentie Melentia Minodora Macoveiu Maxim Mirilă Martial Nichita Nastasia Olimpiu Pantea Pintea Porfir, Porfirie (St. Quadratus, episcop în Atena pe la a. 126, discipol al apostolilor, autor al unei Apologii a creștinilor adresată
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
putea un nou război să-i schimbe pe urmașii celor O Mie de Voluntari.. - Poate avem noroc și îi schimbă în rău, încercă să glumească bătrânul împărat. - Oricare din quinții tăi ți-ar putea spune că asta e o speranță deșartă. Trebuie să ne gândim la ce e mai nefavorabil pentru noi. - Chiar și când obosim? Să credem că întregul universul se coalizează împotriva noastră? întrebă Kasser disperat. - Mai ales atunci. Nu trebuie să fii cine știe ce filozof subțire ca să-ți dai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
despre acest lucru. Iar dacă tu reprezinți o asemenea cunoaștere, poate că ești prea periculos și te voi trimite în podiș, spre vizuina policornilor. - Amenințările nu au prins bine niciodată unui conducător. Dacă le duci la bun sfârșit denotă trufie deșartă și cruzime gratuită, iar dacă nu le împlinești, devin laudă nerușinată, zise Abatele nepăsător. Xtyn, care dăduse să se îndepărteze de grupul lui Kasser, reveni mai aproape de Abate. - Și dacă ești atât de înțelept încît mintea omenească nu mai are
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
unic zbor, înspre primordial sau irațional, undeva unde să nu ne pierdemă eu de mine, tu de tine, noi de noi. Vino cu mine în visul meu Să petrecem noaptea împreună Mi-e somnul ușor și dorul greu Și vise deșarte nopțile-adună. Vino la mine în gând uneori Trăim într-o lume nebună, Iubim în sunete și trăim în culori Și gânduri zilele-adună. Vino să-Ți spun ce visez uneori Ce gânduri am câteodată Că au trecut doar două sărbători Iar
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Și rămâi... Rămâi o secundă, Rămâi două, trei De ce nu milioane De secunde, Alături de mine Necunoscut, străin, Vis și coșmar! VINO! Vino cu mine în visul meu Să petrecem noaptea împreună Mi-e somnul ușor și dorul greu, Și vise deșarte nopțile-adună. Vino, la mine în gând uneori Trăim într-o lume nebună, Iubim în sunete și trăim în culori Și gânduri zilele-adună. Vino să-Ți spun ce visez uneori Ce gânduri am câteodată Că au trecut doar două sărbători Iar
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Ne invadează gânduri fără rost Uitând să naștem bine și frumos Și facem din ce este doar „ a fost”, Trăim incert, meschin, dar tumultuos. Ne cerem drepturi și cerșim dreptate Când dragostea și ura e totuna Și ne-adunăm cuvintele deșarte În fraze, mână-n mână cu minciuna. Ne umilim sfios, dar cu mândrie Și cerem sufletelor pacea absolută Trăim meschin urând cu bucurie În lumea asta zgomotos de mută. Ne stingem candela ce n-am aprins Și-aprindem lumânări deja
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
împrejurul altarelor lor, pe orice deal înalt, pe toate vîrfurile munților, sub orice copac verde, sub orice stejar stufos, acolo unde aduceau tămîie cu miros plăcut tuturor idolilor lor. 14. Îmi voi întinde mîna împotriva lor, și voi face țara deșartă și pustie, de la pustie pînă la Dibla, pretutindeni unde locuiesc. Și vor ști că Eu sunt Domnul." $7 1. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 2. "Și tu, fiul omului, ascultă: așa vorbește Domnul, Dumnezeu despre țara lui Israel: "Vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
nedrept, tot atât de dictat de ură și iubire ca și glasul prezentului. [CELSUS] N-am vorbit d-asta... Eu voi pacea lumei. [ÎMPĂRATUL] Care-i mijlocul dar, vorbește... [CELSUS] De te-aș convinge cumcă toate În astă lume sânt un vis deșert Și cumcă singura realita[te]-aici E moartea. [ÎMPĂRATUL] O știu și prea o știu. [CELSUS] Atunci... de ce nu vrei să retezi În tine rădăcina astei viețe? Dă pace dacilor. {EminescuOpVIII 60} [ÎMPĂRATUL] Cum? [CELSUS] C-oricie preț. [ÎMPĂRATUL] Tu ești
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sofiști cu bărbi boite Ca neamului să-i deie năravuri mai spoite, S-arate cum moșnegii îmbălsămiți ca mumii Pot trece tineretul în scandelele lumii... Unul asupra altui... pe oameni să-i întărți, Celor vicleni dă milă, onori la cei deșerți Ațîță-i astfel unul asupra celuilalt Prin răutate mare vei sta cel mai înalt. Mulțimea? Amăgește-o cu-a vitelor foloase, Învie, măgulește tu patemi dușmănoase. Zavistia și ura botează-le virtuți, Spre pradă și-nșelare tu mintea să le-ascuți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
jurați! Vă cred. 13 2275 [ANNA] O, Maică preacurată și pururea fecioară, Cu mil-asupra noastră, sărmanilor, coboară Privirea ta senină... Ne lasă să trăim, Sărmani așa cum sîntem... c-atîta ne iubim. De e păcat, noi nu-l știm, căci tineri și deșerți Sîntem... Tu înțeleaptă, vei ști ca să ne ierți, Dac-am uitat de tine nu ne-o ținea [de] rău: Și tu uitași odată tot pentru fiul tău. Îți era drag ca ochii din cap. Bogdan asemeni. Îl vezi... mi-e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prinde pe acel vântură-țară și-i voi zdrobi capul cel deșert și împlut cu visuri la domnie. ARB[ORE] M[ăria] Ta, mă iartă, pe acel Petru Rareș l-am văzut și eu. Mie însă nu mi s-a părut deșert... ci din contra... iubește Moldova s-o iubește așa încît sacrifică orce dorință și... orce drept pentru liniștea ei. Nu va fi el acela care să aducă oști străine în țară; și dac-a fost în țara leșească, a fost
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
apoi de ce să cuget trist, de ce să schimb frumosul vis al beției cu cugetarea cea rece și posomorâtă despre aieve?... Din contra... îmi place să visez, căci lumea-i vis! Armele - deșertăciune!... Iubirea - deșertăciune!... Lumea - deșertăciune!... E bine să fim deșerți ca gândirile unui amant și nențeleși ca suspinele unei fete ce nu știe de ce suspină!... Și ce-i beția alta? 2262 O nebunie zveltă, frumoasă, gânditoare, Un cântec fără arpă, o rază fără soare, Amor cu umbre blânde, vis dulce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ținem în mâni, Pe ele deopotrivă noi ne simțim stăpâni - O cupă cu otravă, un glonte, un pumnar Ne scapă deopotrivă de-al vieții lung amar. Nu cer de fericire în lue să am parte Căci fericiri-a lumii - închipuri deșarte! Viața noastră însă, oricât de neagră fie, Ea împlinește oare în lume vo solie? E scop în viața noastră -- vun scop al mîntuirei? Ne-njunghiem ființa pe-altarul omenirei? A gândului lucire, a inimei bătaie Ridică un grăunte din sarcina
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
c-o cruntă ușurință... Atunci negrește, soare... atunci să tremuri, cer... Atuncea saluta-voi eternul adevăr... Și, liber, mare, mândru prin condamnarea lui, A cerurilor scară în zbor am să le sui... Să strig cu răzbunarea pe buze-n lumi deșarte: Te blastem căci în lume de viață avui parte!! (fulgere) O, fulgera-mă numai... o, joacă comedie Comediant bătrâne cu glas de vijelie: Nu vezi că nu poți face tu vun mai mare bine Decât pe vecinicie să mă omori
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
luna N-a strălucit ca aureola dulce Ce înconjoară naltă fruntea lui. 14 2268 Suflat e-acum în caos de popoare Poporul tău - asemenea cum frunza Îngălbenită noapte[a]-o duce vântul. 15 2268 Vor fi umbra falnică, trufașă, Dară deșartă a mărirei voastre. 16 2268 Și mândrii zei sunt astăzi marmuri moarte. 17 2291 [UN GLAS] Sunt numai mândru - mândru că pot fi Așa cum alții nu-s. Ei slabi, eu tare. Ei mint - eu adevărul îl spun, căci nu mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bolnavă... A presărat cenușă Pe flacăra dorinței. În van... deșertăciuni Au ars și mai departe sub spuză, ca cărbuni... În van în a lui urmă s-a-nchis a lumei poartă: Inima-i tot de flacări și minte-i tot deșartă... Retrasu-s-a la mare, gonit de vis și gânduri, Pe-un pat de trențe doarme, făcut din două scânduri, Ce vrea singur nu știe, se chinuie-n zădar, Nu bea apă d-izvoare, ci valul mării-amar Și, chinuit de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prin nouri vine ca o rază de soare, Atinge a mea frunte senină, visătoare, Și se preface-n chipul ce l-am visat mereu Ș-o recunosc că-i partea a sufletului meu, Nu e vre o fantasmă nebună și deșartă, Căci inima-mi o cheamă, gîndirea-mi o dezmiardă; E o făptură-aievea, e gând din gândul meu; Dintr-un noian de doruri am întrupat-o eu Și sufletul din mine în al ei suflet este; Ea a zburat în ceruri, din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
altul... Nu voi să fiu regină Cu prețul defăimărei coroana ce-o întină... Și cel puțin a lui... nu... Da! de ar fi oricine, Să nu-l iubesc în felul cum îl iubesc... ei bine, Se poate că atuncea [ - - - ] fi deșartă Și-aș crede că lucirea coroanei toate iartă. Dar el? Când îl privesc [eu] cu ochii minții mele, Frumos ca un arhanghel, nobil, mărinimos, Și eu... eu să-i dau mâna și lumea cea tăcută, Privindu-mă, să zică: O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ale persuasiunii sale lirice. - Doar asta. Să reziști, asta te rog. Trebuie să existe câțiva bărbați țepeni care să reziste În țara asta. Tu ești mai puternic... - Eu, puternic, mai puternic?! Mai curând victima unui mic scenariu cabotin, cu vorbe deșarte și lingușitoare. Gestul meu de surpriză și lehamite nu l-a descurajat Însă deloc. - Da, ești mai puternic, ai vocația prozei. Poezia e barbară... Te rog să nu mori! Orice părea posibil În mica Încăpere care plutea acum În stratosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
toate acestea cu numărul 750 al unei reviste apăsate de povara elitismului?”, se Întreabă redactora-șefă a sărbătoritei reviste, referindu-se la viața de toate zilele, din România pre-europeană. Vechea și mereu noua prăpastie Între „popor” și intelectualitatea care pretinde, cu deșartă vanitate, a-l reprezenta, sau nici nu pretinde măcar așa ceva, pare să-și reitereze, din păcate, azi, tradiția și pagubele. „Ce legătură are cu evenimentul mediatic al acestei veri: «De ce se ceartă intelectualii»?” Concluzia devine strict personală și nu neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
opera editorială cu exigența și excelența dinainte. Dacă i-aș fi pus vechea Întrebare: de ce mai predici, pe cine speri să schimbi? mi-ar fi răspuns ca bătrânul rabin: „ca eu să nu mă schimb” - singura reală rațiune, nici o altă deșartă speranță. Fragilizat de bătrânețe și sănătatea precară, dar niciodată lamentându-se, William Însuflețea aventura exemplară a gânditorului independent, gata să riște și să accepte consecințele singularității și solitudinii sale. Acuitatea sa memorabilă și stenică exprima scepticism și amară dezamăgire față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
când împlinea cincizeci și șase de ani. Oricâtă stânjeneală ar fi fost între ei, Jessica respecta întotdeauna uzanțele. Se întorcea în est pentru trei-patru zile de fiecare Crăciun. Le trimitea mărunțișuri de zilele mamei și tatălui - filme și muzică, încercări deșarte de a-și iniția părinții în cultura populară. Își amintea chiar și de aniversarea căsătoriei lor, un lucru pe care nici un copil care se respectă nu-l face. Și îi suna fără abatere de zilele lor, oricât de greoaie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca să n-aibă nici cea mai vagă idee...? Și să se simtă la fel ca întotdeauna...? Nu e posibil, ar vrea Weber să spună. E sigur. Obligatoriu. — O să te simți mai bine, spune el. Mai întreg decât acum. O promisiune deșartă. Dacă ar fi fost adevărată, el însuși s-ar fi aflat sub tratament. —Eu nu vorbesc despre mine, șuieră Mark. Vorbesc despre toți ceilalți. Sute de oameni, poate mii: cazuri în care, spre deosebire de cazul meu, operația chiar a funcționat. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]