1,962 matches
-
și îndesat la o decădere spirituală și materială fără precedent in istoria românilor. Iar mămăliga din noi dospește greu al dracului și poate de aceea, suntem încă în plin regim fanariot. Cine mă contrazice, înseamnă că nu trăiește în prezent. Deșteaptă-te române! Spun și eu asta, ca să n-adorm, alături de poporul meu. Jupoaie-mă, dar cu tandrețe Remarcabil popor mai este și poporul acesta carpato- dunărean! Remarcabil la ce? Eram sigur că mă veți întreba, așa că am răspunsul uite
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
țipând și hohotind, făcând-o, pe ființa înfășată în pelinci scrobite, să tresalte, încruntându-și sprâncenele de-abia arcuite și agitându-și, neputincioasă, brațele și picioarele prea strânse în legătoare. Scâncetul o trezi din cascada amintirilor. Legănă, încă lunatic, pătuțul, deșteptându-se ca dintr-un somn adânc. De o săptămână, născuse o fetiță, Măriuca, care-i mai alinase dorul și-i înnegurase gândurile. „Dacă el nu s-a mai întoarce? Dacă înștiințarea era adevărată? Nimeni nu se întorsese de la Cotu Donului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
unul singur, de când taică-su, Neculai, îl adusese, într-o zi friguroasă de aprilie, să are bucata de pământ de pe Dealul Boului. Dar, acele zile erau așa de îndepărtate... Cu sufletul îndoit, ajunse la marginea comunei Coarnele Caprei. Aburii dimineții deșteptară câinii ciobanilor, care se ițeau de sub cojoacele mari, care-i apăraseră de frigul pătrunzător al toamnei grabnice. De la ei află unde stătea inginerul Ionescu. Mai află că era un om ursuz, care nu iubea pe nimeni, decât meseria. Fata fusese
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
anotimpuri. Să fie vorba despre casa mea sau a ta? * Și astăzi încă ne mirăm de înțelepciunea anticilor și nu mai încetăm a face referiri la mitologiile lor. * Omul a fost înțelept încă de la începutul tuturor începuturilor, pentru că toți ne deșteptăm, ca dintr-o beție, în fața tragicului nostru destin. N-a fost nevoie să treacă două milenii. * În memorie ne rămân întâmplările mai de seamă. Unele ne lasă un gust amar, altele o undă de melancolie sau regret. Reamintindu-ni-le
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
majorat tinerii primeau ca un dar sinistru din partea primarului un loc de veci - e normal ca traiul așezat în canoane să nu-mi spună nimic, mie care în ziua de chenzină îmi culegeam, la orele mici din noapte când mă deșteptam din primul somn, bancnotele foșnitoare din nenumărate buzunare sau din revistele care nu mai părăsesc geanta mea. Tot pe întuneric (impropriu spus - doar fără luminația electrică de interior), le puneam în plicul uzual din bar, de unde transfer la rezervă câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tu cică nu, că să vedeți, că eu nu țin musai... Îmi aduc aminte, când am ajuns în Franța - și pe vremea aia nu înțelegeam nimic, le luam pe toate la gradul 1 de comunicare, între timp m-am mai deșteptat -, cu ce admirație mă ascultau diverși militanți de stânga bătăioasă când le povesteam cum trăiam noi. Eu una nu eram chiar în extaz depănând aceste amintiri, dar pentru ei eram dovada vie că se poate. De exemplu, sărăcia noastră, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
petrecere cu multă lume, unde vine și băiatul ăla de la medicină care trebuie să controleze camerele și să-i dea afară pe blatiști. Îmi amintesc doar că am cântat jazz din Trei culori cunosc pe lume. Și am dansat pe Deșteaptă-te, române!, într-o variantă rock ad-hoc. A doua zi, iar la plajă. Se văd de departe costumele de baie Pufinas. Cele mai mișto lucruri pe care le avem cu noi. Pufinas. Din Grecia. Și corpurile - frumoase, colorate de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nu e o cunoștință dubioasă, cum spui tu. Și al doilea, nu puteam să întorc spatele așa, tam-nesam, unui tânăr atât de curtenitor și cu maniere alese. Doar nu sânt crescută în pădure. Ah, femeia, cu capriciile ei bizare, se deșteptase în Mihaela și nu trecuse nici o lună de zile de când a plâns că un individ o acostase pe stradă. Mi-am ieșit din fire (și ca de obicei când mi se întîmplă așa ceva, cobor în vulgaritate). ― Să-l ia dracu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
autorului - corect. Suflet paralel e un fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, soarele risipi întunericul în colțuri și împinse lumea spre o nouă zi. Într-o odăiță strâmtă, în clădirea de locuințe de pe strada P., Anton se deșteptă după un somn lung, ca de obicei și, cu pași mici și repezi, parcurse calm mult iubitul său traseu, ce îi aducea atâta fericire. Itinerariul cuprindea sufrageria, holul, bucătăria, și dădea în antreu, unde trona bine, cu multă fală, oglinda
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Meu, pentru ce M-ai părăsit? (în limba aramaică).) Cuvinte atribuite lui Isus Cristos Doar abia către ziuă, zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la orele amiezii, dânsul se deșteptă și, buimac și fără să știe prea limpede de ce, îmboldit fiind doar de niște îndemnuri cu totul tainice și neobișnuite, se îmbrăcă și se duse pios, mai mult în fugă decât la pas, la biserică, unde îl căută pe duhovnicul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
deoarece credea hotărât că nu avusese deloc o alternativă mai bună de ales. Curând, însă, mustrările de conștiință și vedeniile cu ea începură să-l necăjească fără astâmpăr. Conștiința sa, demult adormită într-un colțișor ascuns și întunecat, i se deșteptă acum dintr-odată, înălțându i-se vertiginos în zbuciumări și în transformări tot mai sălbatice și mai necontrolate. Începu a se purta foarte bizar, își pierdea deseori cumpătul din nimic, vorbea de unul singur și nu te mai puteai deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se întorcea întotdeauna către sine însuși și cugeta intens la toate posibilitățile, ce i-ar fi putut determina despărțirea de femei, rând pe rând analizând fiecare motiv și dezbătându-l cu pătrundere, până când, numaidecât, și tot ca de obicei, se deștepta din cugetare, dânduși seama repede că nu a ajuns la nicio concluzie, care să-l satisfacă întrucâtva și oarecum să-l dumirească. Ei bine, era pe la sfârșitul lui septembrie, atunci când acesta avea să ajungă curând într-un loc în care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ia de caută acel noroc, ce chiar acum poate că stă pitit după vreun colț și te așteaptă să treci pe acolo, spre a-ți sări în cale. Deocamdată, mănânci banii mamei de pomană, ocupându-te doar de fleacuri scriitoricești. Deșteaptă-te, Osvald! Fii dur cu tine însuți și judecă totul lucid. Tot ceea ce ai tu de făcut este să-ți lași toate pasiunile acestea deșarte la o parte și să pornești să întreprinzi ceva serios. Orice, dar serios să fie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aflat. Mâine, voi fi primul pe plajă. Întotdeauna am procedat așa în ultima zi. M-am dus să înot înainte de micul dejun, în apa încă "netrezită" din pâclele nopții. Ai, atunci, o senzație ciudată, despicând apa cu brațele. Parcă o deștepți din somn. În rest... simt cum peste vară, peste mare, se lasă o blândă melancolie. Și cred că încep să-mi dau seama de ce mă simt mai apărat într-o realitate visată. În lumea reală, totul alunecă... Din același motiv
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu roșul norilor de dimineață, dar, spre cer, încă nu se înălțau flăcări sau fum. Nobunaga se trezi cu o tresărire, fără nici un motiv anume. După o noapte de somn bun, dimineața se scula singur. Încă din copilărie, întotdeauna se deșteptase în zori, oricât de târziu s-ar fi culcat. Se trezea - sau, mai bine zis, deși încă nu era pe deplin conștient și mai avea capul pe pernă, îl încerca o stare stranie. Era o stare între vis și veghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din nou. Luna și norii păreau a sta suspendați în mijlocul cerului nocturn. Dar, oricât de prudent înaintau, când porniră în susul pantei, caii începură să stârnească pietrele sau să calce pe lemne putrede, și până și ecourile unor asemenea sunete mărunte deșteptară păsările adormite. De fiecare dată când se întâmpla acest lucru, Mitsuhide și partizanii săi își potoleau, în grabă, caii. După îngrozitoarea înfrângere, fugiseră la Castelul Shoryuji și se odihniseră. Mai târziu, discutaseră ceea ce aveau de făcut, dar, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Genba, răzbăteau bucuroase prin pânza cortului. Deodată, undeva, se opriră cinci sau șase cai și un grup de oameni cu armuri și coifuri alergară în direcția cartierului general de campanie. Membrii statului major, care dormeau așezați în jurul lui Genba, se deșteptară repede și priviră afară. — Ce e? răcniunul. — Au venit Matsumura Tomojura, Kobayashi Zusho și celelalte iscoade. — Să intre. Omul care-i chemase era Genba. Trezit pe neașteptate, avea ochii măriți din cauza surprizei și încă roșii de nesomn. Chiar înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a doua zi, Genba se culcase devreme. Soldații săi dormeau deja și ei. Era aproape Ora Mistrețului, când Genba se ridică în capul oaselor, trezit din somnul său ușor. — Tsushima! strigă el. Osaki Tsushima dormea în apropiere și, până se deșteptă, Genba ajunsese deja în fața lui, strângând în mână o lance pe care o luase de la un paj. — Tocmai am auzit un nechezat. Du-te și vezi ce e. — Imediat! În timp ce ieșea din cort, Tsushima se ciocni de un om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
privească, gândind că n-avea nevoie să se grăbească, deoarece o credea prinsă în vraja sa și cufundată în somn. Numai că inelul pe care-l purta a aparat-o și un mic zgomot sau altceva a facut să se deștepte, chiar în clipa aceea. Domnița scoase un strigăt de spaimă și a dat fuga la fratele ei să-l trezească. Apoi, cu ajutorul vrăjilor ei, s-au aruncat amandoi asupra magicianului legându-l cobză, și punând mâna pe cartea lui, au
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
este visul meu”. Dar, visul său se dovedi a fi o realitate, în împrejurări prea puțin dorite. Ferrau, care-l ucise pe Argalia, răsări ca din pământ, turbat de gelozie și imediat cei doi cavaleri s-au luat la luptă deșteptând-o pe domniță. Înspăimâmtată de cele ce vedea,ea se repezi la armasarul sau, și, în vreme ce cavalerii se băteau, a luat-o la fugă prin pădure. Adversarii au continuat lupta până ce au fost întrerupți de către un mesager care-i aduse
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cadavrul prințului Darniel; cu ochii scăldați în lacrimi și inima sângerând, el l-a recunoscut după pătratele de alb și roșu ale scutului său. Înăbușindu-și lacrimile, nu pentru el căci nu prețuia viața, ci de teamă să nu se deștepte careva și să-i împiedice a-și aduce la îndeplinire pioasa lor datorie. El a propus tovarășuluiu său să poarte cadavrul lui Darninel împreună, pe umeri, împărțind astfel povara scumpelor rămășițe pământești. Mergând cu pași repezi cu prețioasa lor sarcină
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a-i tulbura apele. În cele din urmă, vlăguit de atâtea sforțări, plin de sudosre și cu răsuflarea tăiată, Roland s-a trântit gâfâind la pământ, zăcând în nesimțire trei zile și trei nopți. A patra zi când s-a deșteptat, și-a făcut armura praf. Coiful și scutul au fost aruncate cât colo, cuirasa și celelalte vestminte, rupte în bucăți și risipite. În cele din urmă,el a căzut pradă unei nebunii furioase și până într-atât și-a pierdut
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu valuta pe care o arunc eu pe piață. Aș fi fost mai fericit în zilele de mult apuse. Pe Martina nu era nevoie să mă plătești cu bani. Puteai folosi toate celelalte articole în locul banilor murdari. Câteodată Banii îmi deșteaptă un sentiment straniu, de anxietate. Îmi amintește de vremea când Doris Arthur mi-a spus ceva de neiertat pe East Ninety-Fifth Street. Am impresia că totul a fost ulterior. Și că tu ești amestecat, nu-i așa? Ești, așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu tine? — Joci mult? — Da. Am jucat. Și tu joci, nu? Ești bun? — Firește, spuse el. Ce-ai zice de o partidă? Trece timpul mai ușor. — Sigur că da, am spus eu și m-am simțit învăluit de căldura interesului deșteptat brusc. Ce era oare? Perspectiva reabilitării, a revanșei? O să-i arăt eu, fir-ar al dracului să fie, mi-am spus eu, îl învăț eu minte pe mucosul ăla, pe student, pe abstinent, cu veselia lui căznită și cu diplomele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pauză voită, o privi pe fată cu nespusă nedumerire, dar găsind că nu trebuie să toarne benzină pe un foc, deja aprins, își reveni pe dată: te rog să te liniștești! N au pierit toți bărbații din lume. Frumoasă ești, deșteaptă ești, încă nu ai vârsta care să te sperie că nu poți să te mai măriți. Ascult-o pe mama ta. Mâine dimineață, o dată cu primii zori, vei privi cu alți ochi întâmplarea care te-a răscolit atât. Nu vrei să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]