25,049 matches
-
impresia că m-a ocolit și nu-i loial. Încă o dată: drum bun! Jos, în holul de la intrare, Aura cheamă telefonic un taxi, apoi merge la poartă să aștepte. Pe aleea spitalului, din senin, o rafală de vînt, venită dinspre dealurile Ciricului, lovește o bucată de ziar, ridicînd-o sus-sus, spre nourii încă neclintiți. *** La ieșirea din cantină, Dorin își aruncă pardesiul pe umăr, ținîndu-l agățat cu degetul arătător, vînturînd cu mîna cealaltă mapa în care-și poartă caietele de curs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
leit cu Aglaia, fata Lenței, sora dumneavoastră... Bravo, Mihăiță, mînca-te-ar norocul! a rîs fericit bărbatul, luîndu-l pe după umeri. Ți-amintești cum te țineai după căruța mea și, pentru că nu te lăsam să te urci pe inimă, îmi strîngeai frîna la deal, cînd veneam încărcat cu snopi, ce diavol! Și tu, și Ion al lui Arbore. Știi că l-am văzut și pe el? E electronist tot la "Valea Brîndușelor", el mi-a spus de tine. Să vă fac cunoștință se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
foile de viță. Tovarăși! se impune din nou șoferul. Uitați-vă și dumneavoastră: în față e o mare de zăpadă. Chiar de facem loc, imediat dăm de altă întroienire. Pînă acum a fost șes, de-aici înainte drumul trece printre dealuri, va fi mereu întroienit. Zic să ne-ntoarcem. Nu! se opune profesorul. Sîntem abia la sfîrșitul lui noiembrie. Viscolul ăsta e un capriciu al naturii, într-un ceas, două va fi senin. Și cum vom înainta? Vor trimite înaintea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și n-a putut să-i rupă oasele înainte ca el să-mi fi dat și-al doilea pumn..." Termină apoi de băut ce mai are în sticlă, aruncă sticla în scîrbă sub gard, se duce și el mai la deal, după tufa de soc, iar cînd iese în drum, rămîne mult timp cu privirea spre șoseaua națională și, într-un tîrziu, pleacă acasă cu bărbia în piept, fluierînd. Unii spun că, de fapt, plînge. Chiar tata spune că l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
isterie comună cuprinsese satul, că la cea mai mică obrăznicie copiii o încasau ca niciodată. Popa a aflat de asta, un popă bătrîn, slab, abia venit de la Canal, dar cu o figură luminoasă, deși brăzdată adînc de vreme, ca un deal de șuvoaiele furtunii, cu pasul mărunt, punctat ritmic de bastonul cu mîner de fildeș, către care copiii alergau să-l întîmpine cu un "săru' dreapta, părinte!", iar el, după ce-și lăsa cu delicatețe mîna să-i fie atinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de pe scaunul de alături cartea și a citit din ea povestea fiului risipitor. Copiii n-au mai ieșit în drum cu vînătăi din ziua aceea, iar Săteanu, "moșneagul rege Lear", a început să se uite pe furiș spre cărarea de peste deal, dinspre șoseaua națională. Mihai își amintește bine de acele zile și parcă îl vede pe bătrîn venind de la secerat cu cîte un snop de grîu în spate, să-l arunce în ogradă, să aibă găinile ce ciuguli. S-a topit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
schiurile. Am și niște salam uscat... A! își amintește el, întorcîndu-se, descuind un fișet ia și asta, pentru Aura zice, punînd pe masă o sticlă de whisky -, frumușica mea poate să bea și vin. De la mine, o iei direct, peste deal... Mai gîndește-te ce medicamente să iei, pentru Aura, poate... Rămas singur, lovit în spate de zgomotul viscolului, auzind pe sală scîrțîitul roții neunse, Radu are impresia că mintea i se tulbură. Soția lui, Aura, e acolo, în viscol. Abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-a aplecat spre un ungher al terasei de unde a luat în mîini două traiste mari, vărgate și le-a băgat în hol. Mîine seară i-a șoptit cu aceeași răsuflare mirosind a țuică transport combustibil la niște unități, în deal. O să arunc peste gard, în spatele casei, cîțiva saci cu cărbuni și lemne. Nu știe nimeni, șoferul are și el ciubucuri... Numai să fiți atentă, să băgați repede în magazie... A uitat de necazuri, a uitat de tot. Parfumul discret al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
țigări am", aici, în Valea Brândușelor, n-o fi numai scornirea vreunor guri rele. Motorul cursei, pornit cu greu din cauza bateriilor descărcate, n-a reușit încă să încălzească interiorul. Geamurile stau acoperite de zăpadă, iar în partea dinspre nord un deal de omăt se reazemă de cursă. Toți tremură de frig, strîngîndu-și hainele la piept. Vine! strigă șoferul, oprind motorul. În liniștea din cursă, de departe, se aude zgomotul autofrezei. După vreun sfert de oră, cînd autofreza s-a apropiat destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acum șterge-o! Întotdeauna te-ai fi așteptat să adauge: „Ăsta e un cartier respectabil“. Era exact genul acela de femeie. Dar, ca să fim cinstiți, nici o parte a Londrei nu este întru totul respectabilă. Chiar și acolo, pe vârful unui deal, printre vilele în stil edwardian, cu fațadele lor zugrăvite într-o nuanță incertă și pinii chilieni din față, veneau vagabonzi, hoinari, oameni fără căpătâi și chiar mai rău. Călători greu de imaginat, cu jachete uzate de lână și ghete legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
leziunii e undeva în interiorul piciorului. Punctul acela ciudat se afla cam cu opt inchi mai sus de scobitura din spatele genunchiului său și pulsa straniu. Luând piciorul de pe ambreiaj, simți încă o dată că arsura se inflamează. Vechiul lui Mini Cooper trecu dealul și o porni în jos spre Archway Roundabout. În crăpăturile chederelor se vedeau urme de mucegai. Podul Sinucigașilor, arcuindu-se deasupra capului său, ignora cerul și se agăța de pământul londonez în care era înfipt. Bull deslușea acoperișul în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Nu putuse ajunge la Londra decât după câteva ore. Călătoria fusese epuizantă. Din cauza băuturii, a meciurilor de rugby, a sexului contorsionat cu Alan din ultimele trei nopți, Bull abia reușise să urce scările, asta după ce se târâse în sus pe deal de la gura de metrou. Își târșâise picioarele prin apartament și pășise pe holul dinspre dormitor, unde se prăvălise la pământ. Era prea obosit să se dezbrace. Aștepta să se cufunde în uitare. Numai că asta nu se întâmpla. Bull simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Dongsha, Arhipelagul Xisha, Arhipelagul Zhongsha și Arhipelagul Nansha. Forme de relief China este o țară muntoasă. Regiunile montane reprezintă două treimi din suprafața țării. Proporția formelor de relief este următoarea: 33% munți, 26% podișuri, 19% depresiuni, 12% câmpii și 10% dealuri. Relieful actual al Chinei este rezultatul înălțării Podișului Qinghai-Tibet, o importantă acțiune geologică din istoria Terrei de acum câteva milioane de ani. Privit de la înălțime, seamănă cu un șir de trepte, care coboară de la vest la est. Prima treaptă, formată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
an, Taihang, Wushan și Xuefeng, aflați la marginea acestei trepte, spre est, până la malul Pacificului, sunt așezate din nord spre sud Câmpia de Nord-Est, Câmpia Chinei de Nord, Câmpia Cursului Mijlociu și Inferior al fluviului Yangtze, separate de coline și dealuri. Altitudinea de aici coboară până la 500-1.000 m, reprezentând a treia treaptă. De aici, spre est, se întind platforma continentală și marea epicontinentală, formând ultima treaptă a reliefului Chinei, cu o adâncime a apei ce nu depășește 200 m. Munți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tind spre un echilibru fin între elementele naturii și cele artificiale și care au la bază conceptele filosofice Yin și Yang, principiile taoiste ale armoniei cu natura sau secvențe literare și artistice. Grădinile chinezești sunt amenajate în spații unde există dealuri și ape. Sălile și pavilioanele construite sunt, parcă, ascunse de aceste forme de relief, ceea ce pune și mai mult în valoare frumusețea cadrului natural. În grădinile chinezești predomină două tipuri principale parcul imperial de mare amploare și refugiul privat al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Suzhou, oraș din sudul Chinei, au fost înscrise în 1997 pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Acestea au o istorie de peste 2000 de ani, păstrându-se astăzi doar 10-20, majoritatea de mici dimensiuni. În acest spațiu limitat au fost combinate armonios dealuri artificiale, arbori, pavilioane, poduri și lacuri. Cele mai renumite sunt Grădina Canglangting, Grădina Shizilin, Grădina Zhuozheng și Grădina Liuyuan. Grădini din Suzhou (Foto: Zhang Xue) Palatul Yuanmingyuan din Beijing este cea mai renumită grădină imperială din China, fiind botezată "Regina
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
e scăldată în toate anotimpurile de soarele călduț. Nu există durere și moarte, toată lumea își păstrează veșnic tinerețea. Nu există amărăciune și sărăcie, doar belșug și prosperitate. Nu sunt tulburări și panică, doar fericire, pace și stabilitate. În munții și dealurile acestei țări viețuiesc păsări prețioase și animale rare, pe întinse stepe pasc turme de oi, cirezi de vaci și herghelii de cai..." O realizare impresionantă în epopeea Jangar o constituie descrierea reușită a personajelor. De pildă, când vorbesc despre protagonistul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a mai rămas decât să comunic respectuos domniei sale că există totuși o diferență: de încasat, deocamdată o încasează doar jurnaliștii. Când oi vedea și primul politician cu ochiul cât sarmaua, nasul spart și măcar o coastă ruptă... Pornind din vârful dealului Cotrocenilor, valul de agresivitate al guvernanților față de presă se umflă cu fiecare zi. Ultimul răcnet, dl Iliescu a găsit vinovatul pentru starea sumbră a Justiției, care e, de lungă vreme, acuza principală adusă guvernului de către Bruxelles: presa! „Boșii” presei corup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ecusoane nu pare a avea vreo treabă nici cu măreția, nici cu sfințenia lui Ștefan. Influența spirituală a serviciului divin asupra lor nu poate fi decât nulă. Dincolo de ziduri însă, dau peste o priveliște care îmi taie respirația. Răspândiți pe dealurile din jur, în haine de oraș sau în splendide costume naționale scoase din lada de-acasă, veniți cu rulota sau pe jos, unii lângă cortul în care dormiseră peste noapte, mii de oameni stau nemișcați și ascultă cuvintele preoților revărsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
străin pus să astupe calea de comunicare a pelerinilor adevărați cu strămoșul lor. Așa, dacă o bombă, care parcă se cerea, având în vedere cohortele de sepepiști și polițiști călcându-se degeaba pe picioare, exploda în curtea Putnei, cei de pe dealuri și din spatele grilajelor s-ar fi simțit eliberați. E o glumă crudă, dar nu cunosc alt leac pentru penibil. Nu vă privește!tc "Nu v\ prive[te!" Am să mor și nu mai apuc să trăiesc în altă țară decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
primăvară: ciripit de păsărele, fustițele fetelor, macaroane, marmeladă și mâncărică de cartofi, colțul crud al ierbii, meditații la matematică cu Stăneasca, diriga mea (la D) și profa lui (la I), pasta de dinți de pe clanțe, o excursie la crucea de pe deal în care ne tot îmbrânceam cât să nimerim cu palmele în țâțicile fetelor, o baie în Prahova care-a lipit tricourile ude de țâțici, balegi de vacă, câini pribegi, meri înfloriți, bătăi cu perne în dormitoare, discotecă de la șapte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nopții și s-a înfipt între omoplații plăpânzi ai unui alt soldat fără nume, fără istorie, cu o ultimă sforțare se îndârjește să arunce o grenadă, buuuuv!, tundra se zguduie, stâncile propagă ecoul, buuuv!, un indian bine camuflat după un deal ca o cută de pernă este aruncat în aer, aproape fără scăpare, după cuțitul pe care încă îl mai ține în mână îți poți da seama că el a fost ucigașul grenadierului, își merită soarta, nu, suflul exploziei l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
căzuți în luptele din spatele ușii închise, în tundra nesfârșită din camera Mateiului mic, acolo unde „noaptea se furișează duminica la ora două după-amiaza“, unde există „o stâncă uriașă care seamănă ca două picături de apă cu o carte“ și „un deal ca o cută de pernă“, unde „răsăritul nu întârzie să apară odată cu perdeaua trasă“ și unde „mațele soldaților (după cum spune o voce din înaltul universului) n-au nici un gust“. Dumnezeu să-i ierte pe Bil, pe grenadierul fără nume, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu cărți ieftine mai noi, ale căror pagini Îngălbenite se făcuseră maronii și se fărîmițau pe la colțuri. Erau westernuri de Zane Grey cu toptanul, mormane nesfîrșite de cărți cu predici lugubre, vechi enciclopedii, memorii din Marele Război, diatribe Împotriva New Deal-ului, ghiduri despre Noua femeie. Însă, firește, Flo nu știa că lucrurile astea sînt cărți. Aventuri pe planeta Pămînt. Mă amuză să mi-o Închipui cercetînd cu privirea acest peisaj ciudat - să-mi imaginez chipul ei blînd și obosit, trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fine, ca să vedeți că pînă și un craniu e capabil de un pic de ironie, am la tîmple niște mici cute, binecunoscut rezultat al fluxului și al refluxului Speranței irepresibile. Uitîndu-mă peste marginile Balonului, am făcut o hartă exactă a dealurilor și a văilor de pe bostanul lui Norman. Întipărite pe el, limpede ca lumina zilei, erau semnele inteligenței, ale spiritualității, ale energiei mentale, ale seriozității, plus un delușor perfect desenat - asta mi-a plăcut cel mai mult -, care indica o aplecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]