8,280 matches
-
preciza președintele Obama. Este și sfârșitul epocii denumite "Reaganomics", începută cu aproape 30 de ani în urmă. Este costul greu de îndurat al unor abordări ideologice, care prin consecințe pot marca declinul unei superputeri. 4. Orgia financiară americană Literatura consacrată decăderii marilor imperii și marilor puteri ne spune puține lucruri precise. Unul dintre acestea este faptul că declinul unei superputeri este întotdeauna lent. (Cu excepția puterii sovietice, care s-a prăbușit uimitor de repede, toate celelalte puteri mari au cunoscut perioade mai
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
ne apropiem de epoca noastră, durata de viață a imperiilor este mai mică.57 Puterile din epoca modernă au avut o existență restrânsă la maximum două-trei secole. Când vorbim despre imperii, nimeni nu pune la îndoială o corelație: la baza decăderii se situează invariabil o criză financiară.58 Ea debutează cu apariția unui dezechilibru, cel dintre venituri și cheltuieli, continuă cu dificultățile care decurg din procurarea diferenței de bani, deci a împrumutului, apoi din achitarea împrumutului și dobânzilor aferente. În jurul acestui
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
găsit. Statul nostru trecea printr-o criză a obiceiurilor și a rânduielilor strămoșești. Pe de altă parte, a le repune cu ușurință în drepturi, nici așa ceva n-ar fi fost bine. Legile scrise de odinioară și cutumele erau în continuă decădere, așa încât eu, la început plin de însuflețire să fac o carieră politică, până la sfârșit stăteam la îndoială, pus în fața unor asemenea stări de lucru, a unor acțiuni lipsite de orice rost. Cu toate acestea, n-am încetat să reflectez în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
paznicii, agricultorii), de relațiile dintre ele în cazul „normal” - raționalul, respectiv filozofii trebuie să conducă -, de virtuțile care sunt identice în cazul individual și cel colectiv (dreptatea, cumpătarea, curajul, înțelepciunea), cât și, în final, de stadiile similare ale alterării și decăderii deopotrivă ale sufletului bun, respectiv ale Cetății perfecte. Toate aceste echivalențe, similitudini și analogii sunt urmărite în chip paralel și sistematic în tot cuprinsul dialogului, iar locul esențial de întemeiere al analogiei suflet-Cetate este 368e-369a. Acolo, Platon compară sufletul individual
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de un Dumnezeu bun și mulțumit de creația sa. Or, dacă Universul este bun, atunci și omul este bun - cel puțin omul originar sau măcar cel rămas aproape de divinitate. Atenianul originar a fost un astfel de om bun, până când o decădere morală i-a alterat natura autentică, sau mai bine zis, a acoperit-o, asemenea chipului lui Glaucos, cu aluviunile și depozitele imunde ale trecutului apropiat. Întâlnim, așadar la Platon, pentru prima dată în istoria ideilor, teza că a restaura Cetatea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de la începutul Iliadei, care relatează despre vrajba aducătoare de nenorociri pentru oastea aheilor iscată între Agamemnon și Ahile, printr-o rugă adresată Muzelor. Și în cazul Republicii, o rugă adresată acelorași Muze va însemna începutul povestirii despre rezultatele vrajbei, despre decăderea unei „familii” și a unui stat. Astfel, Platon începe să ne prezinte „un admirabil roman, chiar dacă extrem de sumar, plin de vitalitate și de adevăr, ce se desfășoară pe două planuri (colectiv și individual) care se explică și se luminează reciproc
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
era departe de a putea fi depășită, iar scăpările „fiilor” nu pot fi considerate decât scăpări, iar când acestea apăreau trebuiau să fie în mod imediat pedepsite pentru că nu erau decât semnul de început al degradării. * Cetatea ideală își începe decăderea datorită faptului că deși cârmuitorii cetății sunt înțelepți prin educație, ei nu vor putea afla prin raționament însoțit de observație „momentul fecundității și al sterilității neamului” care au loc atunci când „revoluțiile proprii fiecăruia coincid cu revoluțiile cerești” și pot nesocoti
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
puterea puținilor. O altă trăsătură negativă, pe care Socrate o prezintă ca fiind cu adevărat criticabilă, este lipsa specializării cetățenilor; fiecare va fi și agricultor, și om de afaceri, și războinic. Este evident de ce această stare este considerată ca o decădere clară, oikeiopragia fiind unul dintre principiile de organizare cele mai importante ale unei cetății pentru Platon și argumentul poate cel mai puternic pe care el își sprijină întreaga teorie a cetății ideale. Mai mult, în oligarhie, trecerea de pe o zi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fapt tema predilectă a acestei autoare): „Dar cum pot deveni oamenii nedrepți, mai ales după atâta exactitate privitoare la condiția fericită a omului drept? Asupra acestei chestiuni, Platon nu ne mai dă o explicație numerologică!”. Presupoziția comentariului este că explicația decăderii se referă la constituția ideală, iar problema decăderii caracterelor umane în grupul care deține puterea ar fi cu totul alta. Or, tocmai că explicația genetică se întemeiază pe ideea generării indivizilor, și tocmai degenerarea interioară a acestora ca urmare a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pot deveni oamenii nedrepți, mai ales după atâta exactitate privitoare la condiția fericită a omului drept? Asupra acestei chestiuni, Platon nu ne mai dă o explicație numerologică!”. Presupoziția comentariului este că explicația decăderii se referă la constituția ideală, iar problema decăderii caracterelor umane în grupul care deține puterea ar fi cu totul alta. Or, tocmai că explicația genetică se întemeiază pe ideea generării indivizilor, și tocmai degenerarea interioară a acestora ca urmare a expansiunii trupului antrenează schimbarea constituției; tocmai că strict
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
vedere, motorul istoriei nu este lupta claselor, ci discordia tot mai acută din sânul sufletului conducerii înfățișată ca și cădere din constituția spiritului unificat (realul rațional). Acest lucru face ca lupta claselor să fie pentru el un efect secundar al decăderii spirituale și să se producă în jurul proprietății, cum spune Hegel, „conform conceptului libertății subiective”. Iar dacă, pentru Hegel, istoria reprezintă progresul spiritului în conștiința libertății individuale, pentru Platon, istoria ar fi decăderea progresivă a spiritului în conștiința libertății individuale. Iar
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să fie pentru el un efect secundar al decăderii spirituale și să se producă în jurul proprietății, cum spune Hegel, „conform conceptului libertății subiective”. Iar dacă, pentru Hegel, istoria reprezintă progresul spiritului în conștiința libertății individuale, pentru Platon, istoria ar fi decăderea progresivă a spiritului în conștiința libertății individuale. Iar dacă istoria are un parcurs necesar, necesitatea ei este dată de înlănțuirea oarbă a destrămării (lysis). Până unde duce atunci istoria ca destrămare a formei unificate a spiritului? Pentru Platon, ea duce
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
constituției drepte, în care nimeni nu avea aproape nimic al său, constituția tiranică îl arată pe unul singur având aproape totul ca al său. Dacă sunt posibile doar trei configurații, atunci nu ar trebui să existe decât trei momente ale decăderii. Însă Platon afirmă limpede că sunt cinci constituții, care ar trebui să corespundă unor tot atâtea expresii sufletești din sufletul conducătorilor. Pentru a evita o confuzie taxonomică, vom desemna prin Kallipolis prima dintre constituțiile care intră în morfologia sa politică
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
când folosul este comun, fie tirania, dacă folosul este propriu. 2. Deși Aristotel se referă la formele deviante cu termenul său consacrat eroziunii naturale (phtora) de care au parte toate formele fizice care au o geneză, o creștere și o decădere, registrul de discuție a „declinului” fiecăreia dintre ele nu este nicidecum natural. „Există trei forme pentru constituțiile unui polis și tot atâtea deviații în calitate de degenerări ale celor dintâi.” Termenul parekbaseis, prin care Aristotel caracterizează constituțile deviante, se referă la o
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
În acest caz, dacă ne imaginăm posibilitatea ca o cetate să existe în forma politică maximală care este regalitatea și să execute o „declinare” pe verticală, parcurgând fiecare casus în parte, figura descrisă de aceasta va fi cea a unei decăderi continue până la tiranie. Faptul că binelui cel mic îi corespunde răul cel mic, nu înseamnă, după cum am arătat, că o cetate politeică se va declina neapărat într-una democratică și, apoi, mai departe, în mod liniar, într-una oligarhică și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
căruia vocația edificatoare covârșește dimensiunea sa revelatoare. Din acest motiv, cuvintele sunt și trebuie privite (și primite) cu suspiciune. În acest sens, esențialitatea unui adevăr rezidă în gradul de libertate politică pe care îl poate întemeia. Legea destinului istoric, a decăderii poate fi înfrântă de voința morală care își află temei în rațiune. „Degenerarea politică, în orice caz, depinde, potrivit viziunii sale, în principal de degenerarea morală (și de lipsa de cunoaștere)...”. Cuvintele își împlinesc (la Platon) travaliul esențial într-un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de control social. Această nevoie nu e o caracteristică specifică exclusivă a lumii în care a trăit Platon. Un mecanism principial identic pune în mișcare teorii estetice din diverse epoci: în esență e vorba despre „posibilitatea noastră de a împiedica decăderea pe mai departe în domeniul politic prin împiedicarea oricărei schimbări politice”. Ochiul confirmă („cred pentru că am văzut cu propriii ochi”) și privirea e ritual inițiatic („a vedea” e în limbaj comun echivalentul pentru „a pricepe”, „a cunoaște”; spunem spre exemplu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sau se cere copiilor să explice argumentat de ce s-a dezvoltat atât de mult o anume metropolă. În lecția de predare la istorie elevii pot căuta în unele documente (multiplicate și difuzate în clasă) cauzele declanșării unui război sau ale decăderii unui stat. La literatură liceenii pot să aibă ca temă continuarea unei nuvele, folosind personajele și stilul autorului. Alteori pot fi puși în situația regizorului: să facă observații detaliate privind jocul, mimica și atitudinile actorilor în cadrul unei piese de dată
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
mai mult o Încercare de a scuza ideologia rasistă decât un efort de a distanța mai clar mișcarea eugenistă din România de cea similară din Germania: „Era nevoie de un atare ideal șde puritate rasialăț pentru a scoate Germania din decăderea și rușinea În care ajunsese din vina unei conduceri acuzată de Înstrăinare”. Moldovan continuă să ofere argumente de absolvire a Germaniei, arătând că puritatea rasială nu avusese, În cele din urmă, un rol atât de important În „educație, economie, eugenie
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
superioare” (adică elementele elitei) „se acumulaseră în straturile inferioare ale societății”, iar tendințele ascensionale manifestate în secolele precedente deveniseră insuficiente pentru a asigura în continuare echilibrul social. Dimpotrivă, acumularea de elemente inferioare în rândurile vechii elite (nobilimea era) demonstrată prin decăderea unui mare număr ai membrilor ei reduși la o viață de lipsuri, la calicie sau nemaisusținându-și rangul decât datorită pomenilor venite din partea regelui: niște indivizi care ar fi căzut în rândurile claselor inferioare, dacă n-ar fi fost menținuți
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
este Mesia cel anunțat, profetul așteptat de evrei, gnosticii ciugulesc din anumite cărți vetero-testamentare pentru a-și elabora propria ideologie: Geneza, de exemplu, le dă ocazia unor lungi dezvoltări privitoare la apariția răului, la originea negativității în lume sau la decăderea umanității. Cartea lui Enoh furnizează o teză esențială pentru înțelegerea caracterului indiferentist sau licențios al anumitor gnostici: teza mântuirii și a predestinării care, de la Augustin până în secolul al XVII-lea jansenist și pascalian, a făcut să curgă multă cerneală... Anumite
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
criza anilor ’70, au alimentat și constituit punctul de pornire al unui adevărat reviriment al teoriilor economice de sorginte liberală. Marile crize economice și financiare din anii ’70-’80 sunt considerate de către autorii preocupați de evoluția s.b. ca începutul decăderii acestuia, a scăderii capacității de a face față problemelor nou apărute pe scena economică și socială. Extinderea funcțiilor de protecție socială a statului s-a tradus, în opinia acestora, printr-o creștere a cheltuielilor publice, indeosebi a celor cu destinație
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
privind sistemul mondial: Tabel 1. Diferențe între teoria dependenței și teoria sistemului mondial Teoria dependenței Teoria sistemului mondial 1. Unitatea de analiză Statul-națiune Sistemul mondial/lumea însăși 2. Metodologia de analiză Modelul explicativ este unul structural-istoric bazat pe dezvoltarea și decăderea statului-națiune. Susține ideea dinamicii istorice a sistemului mondial, dezvoltat pe baza unor trenduri seculare și în cicluri globale/cicluri perechi/„cicluri Kondratieff”. ( HYPERLINK \l "Bădescu" Bădescu, 2006, p. 59) 3. Structura teoretică Bimodală: centru și periferie Trimodală: centru, semiperiferie și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
o influență mare asupra formulării regulilor (îndeosebi economice) care ghidează sistemul internațional și asupra respectării lor. Semiperiferie - constă în principal din trei mari categorii de state: foste puteri centrale aflate într-o poziție descendentă - sunt fostele Mari Puteri aflate în decădere, joacă încă un rol destul de important în sistem. Este cazul Spaniei în secolul al XVII-lea sau al Rusiei în perioada interbelică; puteri aflate în zona periferică și care se află într-o poziție ascendentă - este vorba despre Mari Puteri
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o bază strict tehnologică, militară etc. În decursul secolului al XIX-lea au existat însă o serie de factori (trei la număr) care au determinat dinamica relațiilor internaționale. Este vorba de: Tranzițiile de putere ale Marilor Puteri - este vorba de decăderea unor Mari Puteri și ridicarea unor noi puteri europene. Acest lucru are loc în primul rând în urma apariției unor noi state revizioniste care au alterat în mare măsură echilibrul de putere sistemic: Germania și Italia pe de o parte, și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]