2,754 matches
-
javră galben cu negru, invadată de patru generații de purici și una de furnici, ne hotărâsem să-l răpim și să postăm prin cartier afișe cu mutra lui terorizată, cu un fular înfășurat pe bot și-o cerere de recompensă dedesubt: am fi strâns o sumă frumușică de pe-urma lui! În realitate, nu puteai să te-atingi de Goguță și Bombonica. Lătratul lor nerecunoscător și laș te întâmpina de oriunde, ca un sistem antifurt. Când era beznă, te simțeai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tonuri, care schimbau gama după douăzeci de secunde, durau mai bine de trei minute și făceau CUAC!-CUAC!-CUAC! în marșarier, cu tot cu luminițe. Norocoșii își cumpăraseră de-astea sau „de perimetru“: cum bătea puțin vântul sau fugea o pisică pe dedesubt, credeai că a început războiul și te cheamă în adăposturi: săreai reflex, cu tot cu pat. Piațeta se umplea de mașini, pe lungime, lățime, rotunjime sau diagonală, lumea dădea buzna la policlinică să-și repare prostata, dantura, rinichiul sau mai știu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aia filată la ceafă, prin care strălucește pielea roz, lucioasă, ca spălată de-acid). Lumea o poreclise „Nășica“, dintr-un motiv lesne de bănuit. Ne instala pe toți pe tabureți, la masa rotundă cu geam de sticlă și macramé presat dedesubt. Arătam stupid, ca niște copii mici, ne veneau bărbiile puțin mai sus de geam. Ambianța se încălzea cu niște păhărele portocalii, transparente, în care tanti Aldea turna un coniac gros, cu-aromă de piersică. Nu lăsa sticla pe masă (nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gard, cu ochiuri mici, să nu poți băga piciorul; altul a supraânălțat zidul; al treilea a ridicat pe gard niște țepușe din fier ruginit, ascuțite cu polizorul la vârf și imposibil de escaladat; ultimul a plantat o grădină de zarzavaturi dedesubt. Nici muncitorii nu stăteau cu mâinile în sân; aveau metodele lor, directe și eficiente, de acțiune sindicală. Nimic nu-i putea ține departe de inevitabila excursie peste graniță; în orice caz, nu mai mult de patru ore lucrătoare. Luptele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
clipe cel mai puternic om al planetei sau, în orice caz, al Facultății de Litere. Mă învârteam prin încăperea în care preparatorii și asistenții nu îndrăzneau nici să bage capul, iar profesorii abia dacă se îndurau să-l mai scoată. Dedesubt, amortizat de covorul plușat, ghiceam zgomotul uzinei termice: un duduit monoton, din sute de pistoane fierbinți, ca-n Titanic. Deasupra, eram protejat de sala 120, despre care se povestea că-i îmbrăcată în beton armat: după unii, din rațiuni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Am trecut de pe-un nivel pe altul, ocolind lifturile încleiate. Totul mustea în pastă neagră: culoarul, șuruburile, plasele de fier, lemnul ușilor. O liniște isterică, de cimitir. Nu-ți venea nici să calci pe ciment, nu știai ce-i dedesubt. L-am tras pe Mihnea după mine, pe scara care se prăbușea spre secretariate și catedre. Franceza, Italiana, Spaniola, Româna ultima, la unu, lângă closete. Călcam pe vârfuri, marmura părea umplută cu pungi de întuneric, oricând putea să-ți scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le lipesc de costumul potrivit de la masă. Fiecare glas îmi părea familiar, trăiam un moment mare, decisiv, dar umbra cădea în continuare pieziș, acoperind gesturi și jumătăți de fețe; n-aș fi jurat pentru nimeni. Câți scriitori se-aflau aici, dedesubt, pe puntea cea mai ferită a bibliotecii? Cui îi aparțineau vocile, câte persoane erau implicate în judecată și, mai ales, cine povestea? Nu mă puteam decide dacă dădusem peste laboratorul de premii al Uniunii sau nimerisem în mijlocul unui complot al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
colonii disciplinate, în așteptarea migrației. Ni le imprimam seara pe față, adâncindu-ne liniștiți în perne sau le luam de pe tastatura calculatorului, lipite de degete. Duceam mâna la nas sau la gură și nu vedeam decât unghii, burice și pielițe. Dedesubt, dacă puneai o lupă, colcăiau miliarde de-antene și ochi. Habar n-aveai cine pe cine examinează. Am mai încercat o dată să trag cu urechea. Nu se-auzea nimic. Eram trei vieți decopertate, închise cu-o sticlă de borviz într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
asta și se mai uitau și vecinii urât la tine. Totul trebuia împrospătat, cearșafurile, cuvertura și pernele trecute prin răcoarea metalică. Vara, iarna, oricând te plimbai sub ferestre, vedeai desfășurarea bumbacului, ca un concurs de frumusețe. Se punea o pătură dedesubt, să nu se murdărească țesătura; dacă te agățai de tocul ferestrei, puteai să pipăi și termometrele în formă de riglă, cu mercurul bleumarin indicând temperatura. „Ei, cum ți se pare?“, am întrebat-o pe Maria, mai mult de formă. Locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un Rolls, abia așteptai să demarezi. „Trebuie să văd asta...“ M-am apropiat, strecurându-mi și eu capul înăuntru. Caroseria ovală lucea în două ape, lemnul fusese șlefuit la milimetru și acoperit cu un lac subțire, profesionist: se întrezăreau nervurile dedesubt, clar și nesupărător. Se păstraseră până și benzile de protecție, sigiliile aplicate jur-împrejur, care garantau produsul original. Trebuia doar să le rupi și să te instalezi la comenzi. Înapoi în cameră, ne-am întors spre geamul exterior. Nici nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
puști de lemn fără baionetă, dar cu încărcător metalic, țintind un avion. Linia invizibilă ce lega glonțul de aripile duble ale Fokker-ului fusese parcursă, distanțele scurtate, iar impactul făcut vizibil, într-o explozie de metal și cioburi lovind casca pilotului. Dedesubt, la sol, lângă umărul care ținea pușca, se încorda un soldat - englez, australian sau multinațional, nu-ți puteai da seama, pentru că trăgea cu spatele, avea uniforma pătată de noroi și bombănea în limba franceză, pe gustul traducătorului și înțelesul publicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
E S C U (pe care, ignorându-i spațiile, îl confundasem cu-o terminație livrescă), nici vorbă de numele vreunui scriitor. Suceai puțin literele, și-ți ieșea adevărata denumire: SECU. Mi-am privit picioarele. Cu milioane de ani în urmă, dedesubt fusese istmul care lega Africa de Europa, fâșia de pământ prin care trecuseră strămoșii noștri dintr-o parte într-alta. Toată echipa lui Zamolxe și Dromichete. Ghetuțele de fetru se consumaseră, blugii nu-și mai păstrau țesătura ultramarin, liniile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care într-un colț era Blind, ochind cu revolverul, pe alt colț principele Bismarck. Între cele două persoane era zugrăvit dracul cu coadă și picior de cal, care cu o mână prindea glontele, cu alta făcea un gest de apărare. Dedesupt stătea scris: "Stăi! Pe ăsta nu-l iei tu, ăsta e al meu" (mare ilaritate ). Mai observ că ceea ce zicem noi socialiștii acum e departe ca cerul de pământ de ceea ce scriau în acest înțeles oameni ca Freiligrath, de Sallet
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aude nici un zgomot în cameră, deschise în fine ușa. El văzu cu spaimă pe împărăteasa răsturnată între cele două uși ce conduceau din alcovul său spre garderobă. Ea era deja fără cunoștință și fără mișcare. Alergară la favoritul, care locuia dedesubt; fură chemați medici, tumultul și consternațiunea se răspândiră în toată casa. Întinseră o saltea aproape de fereastră și o culcară acolo; [î ]i lăsară sânge, o spălară și făcură tot ce se obicinuiește în asemenea cazuri și aceste mijloace avură efectul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Aceste fenomene producându-se În mod repetat, realizau În locuința arhaică acea legătură Între generații și conduceau chiar la o ierarhizare a spațiului. Astfel spațiul se poate Împărți În trei orizonturi (Ghinoiu): În mijloc generația prezentă, deasupra generația ascendentă, iar dedesubt generațiile descendente. În mentalitatea arhaică, populară, casa era un adăpost, nu numai pentru cel care o construia, ci un adăpost al familiei lărgite, unde urma să se nască și să moară oameni. Generația contemporană, adică părinții, ocupă spațiul din mijloc
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
prezintă sub forma unui caiet cu 178 de file, scrise pe ambele părți, Într-o grafie destul de Îngrijită. Pe prima pagină (fila 1r) este trecut titlul lucrării, scris cu aceeași cerneală ca și majoritatea manuscrisului. În schimb, numele autorului, menționat dedesubt, este scris cu creionul, probabil ulterior, deși pare să fie vorba despre aceeași mână. Fila a doua (r+v) conține o „Prefață” ș„Előszó”ț, scrisă cu o cerneală mai Închisă la culoare decât cea folosită În rest. De asemenea
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Delfin, de două ori treizeci de ochi/Tatăl dumneavoastră v-a lăsat drepturi frumoase,/Promise pentru virtuțile lui, dobândite prin meritele sale / Pentru dumneavoastră se așterne în față un secol presărat cu margarete,/ Cu safire, rubine și diamante fine,/ Iar dedesupt, vor fi clădite pe fundații de aur..../ O monarh născut, mare zi a Soarelui,/Orașul al cărui nume il veți ridica/Și prin care veți merge plin de fast printre cele douăsprezece semne (zodiacale, n.n.) Și se afla frumoasele ziduri
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
la formularea unor impresii privind mesajul pe care medalia îl comunică, prin reprezentări și legende. Pe avers (fig. 28av) este chipul profesorului Dumitru Mărtinaș cu privirea orientată jumătate dreapta având în partea de sus inscripția arcuită PROF. DUMITRU MĂRTINAȘ, continuată dedesubt, pe trei rânduri, 2007 / O VIAȚĂ PENTRU O IDEE / ORIGINEA CATOLICILOR DIN MOLDOVA. De o parte și de alta a imaginii cu puțin bust sunt anii existenței sale lumești 1897 / 1979. Pe reversul (fig. 28rv) medaliei sunt redate trei medalioane
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
de la 1600 până la 1906, este prezentată o singură medalie a Unirii Principatelor cu efigia lui Cuza (probabil argint, 51mm și plumb, 35mm), după cum urmează: „Avers: Bustul Domitorului Cuza în uniformă acoperită pe jumătate de o mantie îmblănită, profil ¾, spre dreapta. Dedesubt, pe două rânduri precizarea: 1859, 24 IANUAR. Inscripția circulară consemnează: ALEKSANDRU IOAN I PRINȚUL MOLDO-ROMANU. Revers: Mărcile Moldovei și Valahiei întrunite, acoperite de coroană, încadrate de cununi de lauri. Dedesubt, în cinci rânduri: PRIN UNIRE VORU AJUNGE LA FERICIRE” . Ilustrăm
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
acoperită pe jumătate de o mantie îmblănită, profil ¾, spre dreapta. Dedesubt, pe două rânduri precizarea: 1859, 24 IANUAR. Inscripția circulară consemnează: ALEKSANDRU IOAN I PRINȚUL MOLDO-ROMANU. Revers: Mărcile Moldovei și Valahiei întrunite, acoperite de coroană, încadrate de cununi de lauri. Dedesubt, în cinci rânduri: PRIN UNIRE VORU AJUNGE LA FERICIRE” . Ilustrăm medalia în figurile 59 av și 59rv cu imagini scanate după planșa 2 din studiul catalog de medalistică tematică semnat de doamnele Katiușa Pârvan și Mariana Neguțu, pe care îl
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
ANI DE LA NAȘTERE (jos). Aversul este semnat cu inițialele V.G. Din nefericire, chipul lui Maiorescu este excesiv schematizat, plat, fără nici o urmă de expresivitate. Reversul (fig. 95rv) prezintă, în câmpul central, clădirea palatului Universității ieșene văzută din partea de nord-est, având dedesubt anii 1860 1990 și fiind înconjurată de o bandă circulară marginală cu inscripția UNIVERSITATEA „AL.I.CUZA IAȘI” (sus) RECTORUL ȘI PROFESORUL (jos). După cum este vizibil, cele două medalii ilustrează fericit personalitatea lui Titu Maiorescu: medalia din 1940 pune accent
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
proprie, mică albă, cu o perfectă acustică, terminată în iulie 1912; operă a inginerului Dimitriu, din Ploiești, moldovean de origine” a Universității Populare din Vălenii de Munte. Pe acoperiș, într-o formă dreptunghiulară, distingem inscripția: UNIVERSITATEA POPULARĂ / NICOLAE IORGA, iar dedesubt, anii 1906-1936. O bandă marginală reliefată, cu inscripția: PRIN GRAI, PRIN SLOVĂ, GÂND CURAT, FAPTĂ ROMÂNEASCĂ are în partea de jos numere din NEAMUL ROMÂNESC, așezate pe ramuri de stejar. Modelatoarea acestei realizări medalistice deosebite este Maria Grigorescu, un nume
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
elevii și colaboratorii au intenționat să-l omagieze medalistic. Constatăm însă că o inscripție cu caractere foarte mici, plasată în câmpul liber din dreapta efigiei de pe avers intră în contradicție cu mesajul legendei de pe revers OMAGIU / PROFESORVLVI / DOCTOR AL. SLĂTINEANV, continuată dedesubt pe două rânduri, PRIETENII COLABORATORII / ȘI ELEVII SĂI întrucât aceasta consemnează alături de numele sculptorului, André Lavrillier și anul realizării medaliei care este și anul morții savantului, 1939. Pe avers, (fig. 114av) chipul lui Al. Slătineanu cu barbă și mustață în
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
OMAGIUL ELEVILOR SAI LA 50 ANI DE ACTIVITATE ȘTIINȚIFICĂ. O medalie din 1974 îl înfățișează pe marele savant pe avers (fig. 123av), în profil orientat jumătate stânga, având în partea de sus inscripția semicirculară PROFESORUL C. I. PARHON, continuată arcuit dedesubt cu anii 1874-1969, între două puncte. Pe revers (fig. 123rv) medalia are doar inscripții CENTENAR C. I. PARHON (arcuită, în partea de sus) OMAGIUL ELEVILOR SI COLABORATORILOR (în parte de jos). În mijloc, pe patru rânduri 1874-1974 / FONDATORUL / ENDOCRINOLOGIEI / ROMÂNESTI
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
VG (inițialele lui Vasile Gabor) fig. 134av. Pe revers, (fig.134rv) inscripția pe cinci rânduri SAVANTULUI / GEORGE EMIL PALADE / PRIMUL ROMAN LAUREAT / AL PREMIULUI NOBEL / 1974 are în partea de sus faclă stilizată din ornament stelar cu șapte raze, iar dedesubt un aranjament din frunze de stejar cu siglele gravorilor, de o parte și de alta. Inscripția centrală este, de fapt, continuarea inscripției circulare marginale OMAGIUL UNIVERSITĂȚII DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „CAROL DAVILA” (sub formă de nimb), având în partea de
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]