2,083 matches
-
Sally mi-a zis că se părea că Judy devenise dependentă de jocurile de noroc (din soiul cel mai ciudat). Una dintre compensațiile faptului că, bănuiesc eu, în ultima vreme devenise totul atât de dubios - și nu folosesc termenul cu delicatețe - este că nimic nu mă mai surprinde și nu mă mai șochează. Sunt în starea asta minunată de plutire protejată (cred că pentru prima dată-n viață apreciez semnificația cuvântului de-adevăratelea) și nimic în afară de ceva care i s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
spuneți că nu se poate să fiu singură, apoi o întoarceți — hodoronc tronc — și ziceți că nu m-am întâlnit cu destui bărbați. Voi vă dați seama ce spuneți? Leigh stoarse o bucată de lămâie peste scoici și desfăcu cu delicatețe una. Nu că nu te-ai întâlnit — nu te-ai culcat cu destui. Hai, zău așa! Care-i diferența? Adriana rămase cu gura căscată. — Tocmai asta e problema, scumpa mea prietenă. Care-i diferența? Între a ieși cu un iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ea se uită singură la televizor pe CNN International, îmbrăcată în tricoul ei gri găurit, aruncând în gură acele framboises franțuzești uriașe, cu pumnul. Reuși să zâmbească. Nu, nu, nu. Desigur! Înțeleg foarte bine. Ar fi aiurea și lipsit de delicatețe să apari cu altcineva. În plus, și eu încep să simt diferența de fus orar — Iisuse, parcă mă apasă o tonă de cărămizi. Am și o întâlnire foarte devreme mâine dimineață și n-aș putea să mă mai duc, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
n-ar avea niciodată curajul s-o facă. Chiar acum când se uita cu atenție la pieptul Adrianei, știa că i-ar fi prea frică să treacă prin așa ceva. Mai știa că ceea ce îi atrăgea pe bărbați la ea era delicatețea ei, grația naturală care provenea din faptul că avea un trup așa mic, felul în care delicatețea ei fizică îi făcea încă și mai conștienți de puterea și masculinitatea lor, și nu sexualitatea fățișă a unor sâni mari și frumoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Adrianei, știa că i-ar fi prea frică să treacă prin așa ceva. Mai știa că ceea ce îi atrăgea pe bărbați la ea era delicatețea ei, grația naturală care provenea din faptul că avea un trup așa mic, felul în care delicatețea ei fizică îi făcea încă și mai conștienți de puterea și masculinitatea lor, și nu sexualitatea fățișă a unor sâni mari și frumoși. Emmy oftă. Își smulse prosopul de pe cap și îl aruncă pe podea. — Dacă mă gândesc mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ovulelor, mă supăr pe voi. Crezând că Izzie își dă seama că e doar o glumă, Emmy văzu cu surprindere că îi cam pierise zâmbetul de pe buze. Deschide-l odată, o îndemnă Izzie. Cum nu obișnuia să deschidă cadourile cu delicatețe — ce rost avea să păstrezi hârtia de ambalat și fundele? — Emmy rupse ambalajul cu plăcere. N-a fost surprinsă să găsească înăuntru un tricou alb, împăturit frumos în hârtie galbenă. Ea și Izzie făceau chestia asta de ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
afla acolo, îmi place colierul tău, bla, bla, bla, dar femeia nu făcea decât să se uite fix la ea. După ce o lăsă pe Adriana să mai trăncănească în felul acesta, Catherine o apucă de bărbie și, încet, cu mare delicatețe, de parcă ar fi umblat cu un bibelou de porțelan, îi întoarse capul într-o parte și în cealaltă. — Măi, măi, ești superbă, spuse Catherine privind-o îndelung pe Adriana. Minunați pomeți, ochi mari și frumoși. Dar pielea! murmură femeia. Tenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
până ce Leigh a simțit că o trec fiori prin brațe. O întreba dacă e bine, se simte bine, nu dorea puțină apă? Când Leigh a rămas tăcută câteva minute, el i-a ridicat bărbia și a sărutat-o cu atâta delicatețe încât ea a simțit că se topește. S-au sărutat așa minute în șir, mult, leneș, languros, iar când Jesse și-a apăsă limba pe buza ei de jos, Leigh a avut senzația că putea să dispară cu totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Declară câștigătorul, spuse Leigh. Adriana dădu din mână cu nonșalanță. — Pactul? Zău! Mi-a trecut demult. Emmy râse. — Deci te recunoști învinsă? — Absolut, sută la sută, nu, nici măcar o secundă, spuse Adriana sorbind din martini și lingându-și buzele cu delicatețe. De acord, nu există nicio verighetă — flutură mâna stângă cu degetele desfăcute — dar ar fi putut să fie. Și încă poate fi, de la Toby sau de la altcineva. E adevărat că am treizeci de ani și sunt înconjurată de o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Îi scotea chiloții, ea avu o zvâcnire de „anxietate vaginală“. —Sam? —Ce-i? Vezi tu, că tot ești ginecolog și așa.... Dar el o mângâia deja și vocea Începuse să-i piară. Burta Îi tremura În vreme ce el o săruta cu delicatețe și se Îndrepta Încet mai jos. Într-un sfârșit, ajunse să-i desfacă picioarele. Ea a avut o scurtă tentativă să le strângă, dar fără rost. În vreme ce degetele lui se jucau cu labiile senzația era atât de sublimă Încât ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ochi. Și uite c-am găsit! Și mai multe suspine sonore. Ruby Își trecu mâna pe după șoldul mătușii ei. —Eh, oricine o fi gagica asta, În mod clar nu prea le are cu lenjeria sexi, spuse Ruby luându-i cu delicatețe din mână perechea de chiloți uriași de culoarea pielii, stil Bridget Jones. Și nu e chiar schiloadă. Ia uite eticheta. Măsura XXXL. —Știu. E chiar mai grasă decât mine. Cum de e În stare să aibă o aventură cu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
meu. Galanton, da, galanton! Să vrea să mă cumpere...! Să vrea să mă cumpere pe mine..., pe mine! Galantonie, nu-i așa, Galantonie..., gest de bărbat galant! Bărbații, mătușă, o văd cu ochiul liber, sunt grosolani, brute, sunt lipsiți de delicatețe. Nu știu să facă nicio amabilitate fără să jignească... — Toți? — Toți, da, toți! Cei care sunt cu adevărat bărbați, se-nțelege. — Ah! — Da, pentru că ceilalți, cei care nu-s grosolani și brute și egoiști, nu sunt bărbați. — Da’ ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
laborator cu copilul, Învățându-l cum poate fi folosită acetona la fabricarea explozibililor. Fima luă foc și se repezi la tatăl său: De ce corupi copilul, avem deja destui asasini, de ce trebuie să-i otrăvești sufletul? Dar Dimi Întrerupse cearta cu delicatețe, ca un mediator: Oricum, tot ce face bomba bunicului e să vopsească unghii. Și izbucniră toți trei În râs. Pe peretele din stânga geamului său, la o distanță de un metru și jumătate, Fima zări o pată de var scorojit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de ani, continuă Annette, după câteva iubiri, o Întrerupere de sarcină și o diplomă În istoria artelor, Întâlnesc un tânăr ortoped. Un băiat liniștit, timid, foarte neisraelian, dacă Înțelegi ce vreau să spun, un om fin, care mă curtează cu delicatețe, ba chiar Îmi trimite În fiecare zi câte o scrisoare de dragoste politicoasă, dar nu Încearcă niciodată să mă atingă. Un om muncitor și cinstit. Îi place să-mi amestece cafeaua. Consideră că e o persoană mediocră, obișnuită. Un medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
părul lung. În timp ce o dezmierda Îi șoptea: Plângi, nu-i nimic, plângi, e-n regulă. Când deja plânsese atât de mult, Încât fața i se urâțise și i se umflase ca o sfeclă, Fima stinse lumina. Îi atinse cu multă delicatețe umerii, gâtul, așteptând aproape un sfert de oră până să se hotărască să coboare spre sâni, neîndrăznind să-i atingă. În tot acest timp nu Încetă cu sărutările paternale, sperând să-i distragă atenția de la degetele care alunecau acum printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Își aminti că dimineață, când ridicase pantoful asupra lui Troțki și se răzgândise, făptura nici măcar nu Încercase să se sustragă destinului. Poate că era deja bolnav, iar el nu făcuse nimic să-l ajute. Fima se aplecă și, cu multă delicatețe, adună gândacul Într-o bucățică de ziar strânsă ca o pâlnie, dar În loc să-l arunce la gunoi, Îi săpă o groapă Într-un ghiveci de la geam, În care nu mai creștea nimic de mult. După Înmormântare atacă grămada de vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dimineață caietele din geanta lui Fima, unul câte unul. În fiecare seară stătea În baie cu brațele Încrucișate, supraveghind spălatul pe dinți. Îi impuse copilului profesori particulari la matematică și la engleză, ba chiar și la tradiție iudaică orală. Cu delicatețe și subtilitate mituia uneori doi-trei colegi de clasă să vină să se joace cu Fima, ca să nu se simtă atât de singur. Din păcate participa și el la jocurile lor, iar când se lăsa furat de acestea, deși din motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a uitat. Fima se scotoci prin buzunare și nu găsi decât mărunțiș. O rugă deci pe patroană să-i treacă de data asta consumația În cont. Săptămâna viitoare, când va primi salariul... Dar ea Îi tăie vorba cu căldură și delicatețe: — Nu contează. N-ai nici o grijă. Totul e În regulă. Și fără ca el să fi cerut, Îi aduse un pahar cu ceai dulce cu lămâie și adăugă: — Oricum totul vine din ceruri. În privința asta nu era de acord cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ca să-l Încurajeze și să-i aline singurătatea? Să vorbească toată noaptea cu el ca de la om la om? Nu cu victorii meschine, nu cu prelegeri, nu aruncând Învinuiri, ci dimpotrivă, ca de la prieten la prieten, Încercând să deschidă cu delicatețe ochii aceluia pe care oamenii răi l-au băgat Într-o situație din care aparent nu există ieșire, dar care de fapt are o soluție logică, ba chiar una simplă și accesibilă fiecăruia, o soluție de care poate fi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe care le găsise În cutia poștală referitoare la plata facturii. Până la urmă Îi tăiaseră telefonul. Îl izolaseră de lume. Ca pe un cantor pe o insulă pustie. Fima mai Încercă o dată să formeze numărul Încet-Încet, foarte lent și cu delicatețe, ca un hoț, ca un amant, nu reținea care era numărul urgențelor pentru asemenea situații: unu patru unu opt sau pur și simplu o sută? Era gata să-și plătească datoria chiar În clipa asta, să se scuze În scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
impresionat. Parcă Îi spunea: A venit timpul să-mi oferi un joc nou. Reuși să stoarcă cu greu câteva picături mici, Întrerupte, de parcă Îi făcea lui Fima o favoare absolut facultativă. Vezica rămânea plină și presa. Fima scutură Întâi cu delicatețe, apoi cu furie, dar degeaba. Până la urmă trase din nou de mâner, dar bazinul nu avusese timp să se umple și, În locul unei cascade zgomotoase, horcăi disprețuitor a gol, de parcă se bucura de ghinionul lui Fima. De parcă solidariza cu telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
multe Încrețituri. Iar pierderile de memorie, după cum au descoperit oamenii de știință, sunt provocate de murdărie. Niște viermi micuți intră În capul tău și mănâncă brânza. Până putrezește toată. Uneori se poate simți chiar puțin mirosul. Soldatul Îl corectă cu delicatețe: —Nu sunt viermi. Sunt microbi. De mărimea unui fir de nisip. Chiar și cu lupa de-abia pot fi văzuți și se nasc poate câteva sute În fiecare oră. Fima Își continuă drumul, gândindu-se la ce auzise, pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din bucătărie. Să scoată de pe pereți tablourile și harta cu granițe acceptabile trasate cu creionul. Să-l roage pe domnul Pizanti să-i demonteze rafturile. Dar Înainte de toate, hotărî, trebuia să-i telefoneze lui Țvi Kropotkin. Să-i explice cu delicatețe, fără să-l jignească de astă dată, fără să se lase tentat să-l Înțepe, cât de simplist și bazat pe prezumții eronate era articolul lui din ultimul număr al revistei Politica. Asta cu condiția ca telefonul să-și fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dacă nu Îi era prea cald sau prea frig, dacă nu avea frisoane, dacă plănuia și el În secret să dispară pe neașteptate. Șula Îi puse În mână o ceașcă de ceai cu miere și lămâie. Teddy Îl așeză cu delicatețe pe colțul canapelei tapițate cu brocart, pe care erau Împrăștiate niște pernițe brodate. Toți păreau să aștepte cu nerăbdare ca el să spună ceva. Fima li se adresă: —Sunteți minunați cu toții. Îmi pare rău că vă stric așa seara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e chiar o legendă. —Dar ce e? Realitate? — Sigur că nu. Nici legendă, nici realitate? —Un mit. E altceva decât legenda. E mai mult un nucleu. Unde era Atlantida asta, cu aproximație? Dimi Învârti puțin globul luminat și puse cu delicatețe palma albă pe oceanul care strălucea din adâncurile becului electric Între Africa și America de Sud, iar degetele copilului erau și ele iluminate de o aureolă fantomatică: —Pe-aici. Dar n-are importanță. E mai mult În minte. —Spune-mi, Dimi, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]