2,049 matches
-
cu ele, până la primul asteroid, niște păsări călătoare. Pe urmă am trecut ușor de pe un asteroid pe altul, sunt doar la un pas distanță. Scade lumina, fond muzical discret, de preferință gen "muzica sferelor". Lumina scade aproape total, în plan depărtat strigăte de păsări călătoare. Poate fi lăsată o cortină translucidă. Omul și Micul Prinț vor ieși discret. Decorul se schimbă din mers. Se scoate avionul, se așază, în semicerc, egal depărtate între ele, șase semisfere, ca niște găoace de ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
neglijabilă de șobolani morți. Orașul a răsuflat ușurat. Totuși, exact în aceeași zi către prânz, doctorul Rieux, oprindu-și mașina în fața blocului, îl zărește la capătul străzii pe portar, care se apropia greu, cu capul aplecat, cu brațele și picioarele depărtate, cu o înfățișare de marionetă. Bătrânul ținea de braț un preot pe care doctorul îl cunoștea. Era părintele Paneloux, un iezuit erudit și activ pe care îl mai întâlnise uneori și care era foarte prețuit în orașul nostru chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de acord. Nu e nici o grabă, dacă, dimpotrivă, Noaptea e a noastră, și cine spune noaptea spune după-amiaza sau ziua de mâine, femeia mai mult ca sigur va prefera ca actul amoros să înceapă printr-o conversație tihnită, odihnitoare, și depărtată pe cât posibil de ideea fixă care, zumzăind ca un titirez, se învârte în capul bărbatului. Ca un urcior adânc care se umple treptat, femeia se apropie de bărbat încetul cu încetul sau, mai vorbind cu mai multă proprietate, îl face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vibrează, atinge epidermele cenușii de unde, ca și din interiorul masiv al trupurilor, aproape toată apa se evaporă grație curentului și adierii, iar acum, peste cavitate, în lipsa unui grătar mai potrivit acestui scop, Cipriano Algor pune, nici prea apropiate, nici prea depărtate, așa cum arată cartea, niște bare înguste de fier, printre care va cădea jăratecul rezultat din rugul pe care olarul îl încinge. Erau așa de fericiți că descoperiseră cartea salvatoare încât tatăl și fiica nu și-au dat seama că ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în zid, arta criptografului constă în a ști să le apropie, să elimine ce le separă, va veni mereu un moment când ne vom întreba dacă visul, ambiția secretă a secretelor n-o fi, în fond, posibilitatea, chiar vagă, chiar depărtată, de a nu mai fi secrete. Cipriano Algor se dezbrăcă, stinse lumina, se gândi că va avea o noapte de insomnie, dar după cinci minute căzuse într-un somn atât de adânc, de opac, încât nici măcar Isaura Madruga n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
duc să‑mi cumpăr. Îmi iau geanta, mă uit să văd dacă am portofelul înăuntru și, tocmai când vreau să‑mi iau haina, sună telefonul. — Alo, zic în receptor, sperând să fie Luke. — Bex! aud vocea lui Suze, metalică și depărtată. — Suze! zic încântată. Bună! — Ce faci? Foarte bine, zic. Am avut o tonă de întâlniri și toată lumea se poartă foarte frumos cu mine. E super! — Mă bucur, Bex. — Tu ce faci? Mă încrunt ușor la auzul tonului ei. S‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
față de înjurăturile șoferului de autobuz gata oricând să te lase în drum, sfioasă în fața mucosului profitând de legitimația de privilegiat a tatălui sau chiar a sa. Încât, acceptase filantropia șmecheroasă, caricaturizată în gesturile expeditive și condescendente ale viitorilor doctori de pe depărtate meleaguri necunoscute. Trofeele lor de tranzit, țigări tranzistoare băuturi ciorapi casete ciocolată, nu erau decât confirmarea cosmopolită a inevitabilului: uriașa cacealma mondială! Sfruntarea care desfigura prezentul și care nu merita decât surâsul sceptic al nepăsării. Surogate și serii perisabile, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de câinii și pisicile și ceilalți disidenți care mureau în acea clipă în crematorii. Își vârau capul în batistă, tușeau, strănutau, dar nici că le păsa. Ei bine, domnul acela remarcabil, cu ținuta perfect verticală, trăsăturile îndelung rafinate, ochii puțin depărtați, fanatici, nasul ușor lățit, ca larațe, ce credeți că făcea acest exemplar de lux? Ei bine, se scobea în nas! Dacă vă puteți închipui... în tramvai, făcuse la fel, extrem de preocupat de această delicată operație. O fi coborât odată cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu siguranță. Pipăia, agitată, în geantă, volumul vechi Voltaire, ediție princeps. Renunțase la florile de rutină, convins că volumul acesta rar va avea alt efect. Dar nu se decidea să pornească, privea când vitrina prăfuită, când tânăra cu ochii ei depărtați și nasul lat și buzele groase, rujate, pufăind nepăsătoare, în fumul gros și negru, de crematoriu. În vitrină priveam, prin urmare, scumpă doamnă, să văd cine mă urmărește. Mă oprisem în dreptul magazinului SCAMPOLO, mereu în inventar. Mă tot holbam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe nimeni drag și la slujbă ai necazuri. Așa-s mamele- n nevoi Deși-s moarte- n locuri grele; Ele sunt adânc în noi Că și noi trăim prin ele. CÂNTEC DE PLECARE Nu voi mai întinde punți Către zarea depărtată. N‐ am să mai colind prin munți Niciodată, niciodată. Singur am să trec sub tei Cu o inimă‐ ntristată. N‐am să mai iubesc femei Niciodată, niciodată. Va dispare‐ al vieții plai Cu lumina‐i fermecată Stele n‐ am să
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
la radicala eliberare: În juru-mi, în mine sălășluiește pacea. Grijile oamenilor, ce nu obosesc niciodată, dorm. Ele îmi dau libertate și răgaz. Mulțumescu-ți, ție, o, Noapte, tu, Eliberatoarea mea! Ca un văl alb de ceață Luna înconjură hotarele șovăitoare ale depărtatelor coline... Ochiul meu se înalță spre eterna boltă a cerului, Cătând spre tine, o, strălucitoare stea a nopții! Și toate din veșnicia ta coboară asupră-mi: Uitarea dorințelor și a speranțelor toate. Simțirea mi se pierde în contemplare, Ceea ce numeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vrea ca unul, venind de mine-aproape, Să-mi spuie al tău nume pe-nchisele-mi pleoape, {EminescuOpI 128} Apoi - de vor - m-arunce în margine de drum... Tot îmi va fi mai bine ca-n ceasul de acum. Din zare depărtată răsar-un stol de corbi, Să-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi, Răsar-o vijelie din margini de pământ, Dând pulberea-mi țărânii și inima-mi la vânt... Ci tu rămâi în floare ca luna lui April, Cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
leagă Și în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă; {EminescuOpI 145} {EminescuOpI 146} Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și Spahii Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii; Răspîndindu-se în roiuri întind corturile mari... Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari. Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băț. Baiazid privind la dânsul, îl întreabă cu dispreț: - " Ce vrei tu? " - "Noi? Bună pace! Și de n-o fi cu bănat, Domnul nostru
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
brunet, are ochii puțin oblici, pomeți proeminenți, tătărești și păr castaniu strâns în coadă. Atitudinea lui este mereu calmă, dar atentă. Nu caută să provoace scandal cu tot dinadinsul, dar e mereu pe fază. Brațele încrucișate pe piept, picioarele ușor depărtate, musculos, dar sprinten. De asemenea, nu pot să nu remarc aceleași riduri și aceleași gropițe în obraji. E îngrozitor să îl văd zâmbind. Mă simțeam foarte mândră de mine când îl făceam pe Patrick să râdă. Dar și mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
folosești fiecare parte a corpului. Asana Câinelui: palmele pe podea, sprijinite în degetul mare și cel arătător; antebrațele orientate spre exterior, brațele perfect întinse, umerii drepți; capul aplecat în față, coloana vertebrală solicitată la maxim, șezutul sprijinit pe gambe; genunchii depărtați, călcâiele trase înapoi; greutatea distribuită egal pe ambele picioare. Nici nu-i de mirare că e atât de reconfortant. Măcar câteva ore pe săptămână pot fi sigură că știu exact ce am de făcut. Patrick mă ținea cu picioarele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Charlotte după ce-i vine sufletul la loc. —Finn are dreptate, Charlotte, tu nu prea vorbești despre sentimentele tale, zice Ben. De fiecare dată când vorbește cu ea, Ben capătă un accent vulgar, de băiat de cartier, și stă cu picioarele depărtate, ca bărbații ăia enervanți din autobuze, care ocupă mai mult loc decât ar trebui. Nu știu dacă o face în mod conștient, dar cu siguranță vrea să sugereze că nu e intimidat de banii și fumurile ei. — Depresia e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de veșmântul remușcărilor, atunci când își atrocizau semenii, îngropând pornirile lor în viitorul urmașilor într-un lanț nesfârșit de crime, încât gâza destinată spre a fi infinită nu era altceva decât fiara multiplicată la infinit. Mioara trecea, mireasa visată alături de mirele depărtat și așa va rămâne până la sfârșit... Găsise rochia mult așteptată, cea care o definea. Nu-i păsa de ce se petrece în jur. Mioara 2, planturoasă și sumar îmbrăcată, schimba adresa cu bărbați indiferent de vârstă, lipindu-și cartea de vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aceea îmi plac tipii mai în vârstă. Câți ani o avea? se întrebă el. Dar nu-i venea în minte cum să o întrebe, fără să pară prea direct. Ea își ridică palmele în sus și le studie, cu degetele depărtate. — Tocmai mi-am făcut unghiile, spuse ea. Îți place culoarea? — Da. E o culoare foarte bună. — Tatei nu-i place deloc când îmi fac unghiile. I se pare că mă maturizează. Dar eu cred că e o culoare frumoasă. Dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
următoarele două zile, atât cât avea voie să stea În Maroc, deși el credea că va pleca mult mai devreme. Era un program de nerefuzat care cuprindea vizitarea celor mai frumoase și importante locuri din apropierea Tanger-ului și chiar mai depărtate. Cât timp directorul general s-a scuzat și a vorbit cu cineva important, un arab Îmbrăcat cu strai tradițional, cu turban mare azuriu, Amina l-a pus În temă cu cele mai importante date despre țară și oraș fără a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
deasupra acestei mulțimi În mișcare, privind-o patern, și Înțelegător. Îl trezește din starea asta o Înjurătură neaoșă, de mitocan și mai neaoș, care este atât de puternică, Încât acoperă zgomotul străzii. Bărbatul cu mutră de gorilă, stă cu picioarele depărtate și cu mâinile În buzunarele pantalonilor, aproape de intrarea metroului și scuipă printre dinți, Între două Înjurături, amenințând cu pumnii lui noduroși o biată femeie cu figură de gospodină chinuită. Femeia, concubină sau nefericită soție, nu scoate nici un cuvânt, se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
apoi Spre´aceleași luturi primitoare. Încerc s-ajung la primele catarge; Îngrămădesc speranțe în desagii goi, Perfidul val ușor îi sparge Și´ ajung de fiecare dată înapoi. Parâme și otgoane se desprind de cheu Corăbiile se duc acum spre orizonturi depărtate, Mă prind de ultimul otgon, dar foarte greu Mă deslipesc de ziduri de cetate. Sfâșietor, prelungul vaiet de sirenă Mă ispitește în adâncuri ca pe Odisseu. Nu înțeleg nimic, m´afund în pernă Și fug de mine și cu mine
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93382]
-
ca să se teamă de Tine, și să umble în căile Tale tot timpul cît vor trăi în țara, pe care ai dat-o părinților noștri! 32. Cînd străinul, care nu este din poporul tău Israel, va veni dintr-o țară depărtată, din pricina Numelui Tău cel mare, din pricina mîinii Tale cele tari și din pricina brațului Tău întins, cînd va veni să se roage în casa aceasta, 33. ascultă-l din ceruri, din locul locuinței Tale, și dă străinului aceluia tot ce-Ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
și fă-le dreptate! 36. Cînd vor păcătui împotriva Ta, căci nu este om care să nu păcătuiască, și cînd vei fi mîniat împotriva lor și-i vei da în mîna vrăjmașului, care-i va duce robi într-o țară depărtată sau apropiată, 37. dacă își vor veni în fire în țara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine și Îți vor face cereri în țara robiei lor, și vor zice: Am păcătuit, am săvîrșit fărădelegi, am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
adresîndu-se Ministerului Treburilor din Lăuntru, referitor la activitatea de propagandă ce o depunea în regiune, preciza că, "rămîind nepropagate numai satele Izvoarele, Milcovul și Clocociovul, care, fiind bântuite de boala cholerei, nu le-am putut aduna, fiind răspândite pe la câmpuri depărtate"302. Alți participanți mărunți sau mai puțin implicați în evenimentele din vara anului 1848, spre a scăpa de prigoana represiunii, care urmărea neîndurător pe cei vinovați sau presupuși vinovați, au căutat să se disculpe, invocând greutățile pricinuite de epidemia de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ta... Christa, care e convinsă că Îl Înțelege mai bine decât se Înțelege el! Poate, Într-adevăr, ghici ce ascunde tăcerea lui când lui singur i-ar fi greu să spună? Iar țara lui să fie pe veci acel tărâm depărtat, populat de mutanți? ! Atunci la ce au servit atâția ani de muncă aici, În singurătate? La ce servesc onorurile pe care le primește aici, respectul colegilor, recunoștința oficialităților, afecțiunea colaboratorilor și studenților, dacă prin doar două vorbe - țara ta - Christa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]