1,794 matches
-
exces și simulacru. Excesul este al semnelor - mărci publicitare, cuvinte ca tot atîtea semnături pe cecuri În alb, iar simulacrul al gesturilor și relațiilor (inter)umane - interesate, mimetice, uneori disperate. Romanul francez contemporan este, În componenta lui realistă, platonician: el deplînge moartea realității urmată de domnia umbrelor, convocîndu-le În mod paradoxal pe ultimele pentru a acoperi lumina unui soare artificial: este ceea ce și-a propus Pascal Quignard În Umbrele rătăcitoare, premiul Goncourt al anului 2002. Euristica acestui platonism are drept pilon
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
primului număr este așezat, dobândind implicit conotație programatică, editorialul lui Petru Comarnescu, Dezacordul dintre adevărurile spirituale și fenomenele prezentului, o profesiune de credință patetic antitotalitară și umanist universalistă. Descriind psihologia socială tulbure și profund manipulată de mituri a momentului, el deplânge conflictul, de o „tristă grandoare” pentru intelectualul responsabil, între idealitatea adevărurilor universale ale umanismului și forțele obscure active în lumea contemporană. Sub axioma că numai „criteriile și idealurile spiritului” girează un rost „înalt și vrednic al vieții”, Comarnescu expune drama
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
economie, ci de tradiția istorică și culturală. Populația britanică se mai consideră Încă În proporție de 70% ca aparținând clasei muncitoare, chiar dacă peste jumătate dispune de venituri superioare clasei de mijloc inferioare. În schimb, majoritatea populației de culoare din SUA deplânge chiar apartenența la clasa de mijloc inferioară, din cauza complexelor din trecut. Sincronizarea inovației cu schimbarea efectivă a modului de percepție reprezintă o condiție a succesului. Deoarece răspundeau prompt dorinței noii clase mijlocii de a le oferi copiilor o educație superioară
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
intuitiv. Personajele își leapădă treptat măștile: Edmonda își dorise o carieră artistică, iar Titus se străduiește să-și domine dragostea incipientă pentru secretara sa, Luiza. Deși situația pare ținută sub control, lucrurile explodează în final: întins pe bancheta psihologului, Titus deplânge schema ruginită a relației lor; soția sa nu se mai întorsese din excursia făcută în Occident. Tematica se schimbă în Sperietoarea, unde, sub pretextul analizei unui caz clinic și a prezentării unui ospiciu, se construiește parabola regimului totalitar. În urma unui
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
-și părăsească condiția mi(s)tică; simte, altfel spus, că odată cu el se năruiește o lume. Una a valorilor tradiționale, în care puritatea era încă exemplară. Inorogul lui Cantemir are conștiința tragică a faptului că el este ... "ultima licornă" și deplânge, în tonalități răvășitoare, această fatalitate. Cum este vorba de una dintre cele mai frumoase pagini din literatura română, citez cu entuziasm: "Plecatu-s-au cornul Inorogului, împiedecatu-s-au pașii celui iute, închisu-s-au cărările cele neîmblate, aflatu-s-au locurile cele necălcate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
stânga să să-nvârtejască, de jele să să uluiască, de ciudă să să amurțască, și dreptatea Inorogului în veci povestească"88. Sensul acestui pasaj, care profită de modelul unui străvechi descântec românesc 89, depășește cu mult strictul context epic: Inorogul nu deplânge doar propria dramă, ci faptul că, prin situația-limită în care el este pus, se contestă brutal o ordine după care lumea a funcționat mereu; șocul resimțit de întregul univers se explică prin faptul că lumea cea veche, a valorilor tari
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
atât de diferite. Finalul fragmentului său marchează un climax studiat: "Dacă întâlnește un om, îl înghite întreg, așa că nu mai rămâne nimic din el. Dar după aceea îl plânge cât timp mai trăiește"21. Monstrul are, totuși, capacitatea de a deplânge fapta sa. După ce își umple pântecul, varsă lacrimi de regret. Ei bine, Crocodilul lui Cantemir pare a fi citit aceste bestiare medievale; el știe că are puterea de a decide: ori îl devoră pe Inorog și își îndestulează stomacul, ori
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
același nume, efectul e acceptabil. Prin forța realităților istorice, există Văcărești, Brâncoveni sau Cantemiri. De altfel, într-o secvență inflamată din Echilibrul între antiteze, îl găsim pe Heliade Rădulescu gata să ofere un soi de motivare implicită a pluralului onomastic deplângând ingratitudinea publică față de vechile famillii românești: ...țeara întreagă faceți cauză comună cu ciocoii vingători, dați de omorâți, să nu mai rămâie niciunul din familiele ce au făcut vreodată vreun bine țărei [...]; să nu mai rămâie nici numele de Brâncoveni [...]; să
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
se umilească, să se nimicească, să se aștearnă la pământ? Dacă chiar în secolul nostru de lumini am avut durerea să vedem izbucnind printre popoarele cele mai de frunte, instincte brutale și funeste, noi nu putem face alta decât a deplânge acele orbiri trecătoare și să le considerăm ca triste efecte ale slăbiciunilor noastre omenești. Dacă din nenorocire, răsunetul sălbatic al armelor pustietoare se cheamă încă glorie în limbile noastre, apoi putea-va oare cineva să tăgăduiască că într-o glorie
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
limba română nu mai figurează nimic. Literatura română, în sensul în care o înțelegem astăzi, era accesibilă doar în publicațiile literare; ca realitate, ea nu exista decât pentru o elită și, din perspectivă biologică, pentru adulți 110. Nu trebuie să deplângem această situație, nu trebuie să o considerăm ca nefirească - ci doar să înțelegem consecințele manualului lui Aron Pumnul. Același școlar care la Sf. Sava era ținut pe un text din Schiller scris cu 60 de ani mai devreme, ar fi
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
strânse, facilitarea comerțului și a investițiilor, precum și promovarea relațiilor de la întreprindere la întreprindere. Ambelor state li se va oferi un dialog politic îmbunătățit și cooperare în materie de securitate. UE avertizează împotriva acțiunilor care subminează negocierile. În această privință, UE deplânge continuarea de către Israel a extinderii coloniilor, care sunt ilegale conform dreptului internațional și constituie un obstacol în calea păcii. Consiliul își exprimă, de asemenea, preocuparea serioasă față de incitări, incidentele de violență în teritoriile ocupate, demolările de locuințe și deteriorarea situației
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
cu Biserica Romano-Catolică. Puterea comunistă împărtășea această poziție, mai ales că deținea informații potrivit cărora, cu prilejul Conciliului II Vatican, s-au organizat manifestări „defăimătoare” la adresa statului român. Totuși, în contextul apropierii de Răsăritul ortodox, unii reprezentanți ai Vaticanului au deplâns în mod public chiar existența Bisericilor catolice orientale de rit bizantin și au lăsat impresia că acceptă statu-quo-ul confesional din Europa de Est, adică suprimarea acestor Biserici în anii stalinismului. în condițiile în care adepți romano-catolici ai ecumenismului înclinau spre ideea de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pierdut „rolul conducător”. La un moment dat, persistă senzația că ambasadorii sunt un fel de chibiți care, ținând cu echipa de la putere, speră ca aceasta să ia măsurile optime pentru a-și salva poziția. De pildă, reprezentantul român la Beijing deplânge lipsa de unitate a conducerii politice chineze în privința recurgerii la forță pentru înlăturarea demonstranților din Piața Tienanmen, iar atunci când armata intervine, în noaptea de 3/4 iunie, constată cu satisfacție: „Se pare că există, de data aceasta, hotărârea mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Cea mai eclatantă și citată consecință a analizelor sale este aceea potrivit căreia "metanarațiunile" nu mai legitimează, în societatea postmodernă, cunoașterea. O dată cu modernitatea, marea povestire legitimatoare - speculativă sau despre emancipare - și-a pierdut credibilitatea. (Pierderea sensului, pe care mulți o deplâng în postmodernitate, este urmarea dispariției cunoașterii narative.) Cunoașterea științifică este numai un joc de limbaj înzestrat cu reguli proprii, dar incapabil să reglementeze alte jocuri de limbaj, adică situat pe picior de egalitate cu alte discursuri. Desigur, toate aceste idei
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
la Începutul anului 1946 că a comis crime Împotriva umanității: „Sunt arestat de la 1 martie 1945 pe baza unor declarații mincinoase date de câteva persoane străine de neamul meu, spre a se răzbuna - nu pe mine, ci pe neamul meu... Deplâng țara și neamul care a ajuns să-și răsplătească eroii și slujitorii credincioși În așa chip” - „Comunitatea și ceilalți părtași la «conspirație» au hotărât sacrificarea mea”240. Așa a vorbit și Codreanu XE "Codreanu" . La 1 iulie, dimineața, Încă Înainte de
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
nume“, mi-a zis. Mi-a și explicat planul ei. La început, rade vreo doi, trei scriitori clasici, ca să stârnească vâlvă și să atragă atenția asupra ei. Mai rade vreo două, trei instituții care mănâncă banii bugetului pe degeaba, mai deplânge starea culturii române, apoi o lasă mai moale, ca să arate că are și un spirit pozitiv-constructiv, scriind semnale de întâmpinare la, să zicem, cărțile din colecția „Ego. Proză“. Nici măcar nu trebuie să le citească pe toate - că-s multe (nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
marchează prin culorile folosite zonele permise (cu verde) și cele interzise (cu roșu) pentru venetici. Harta era din perioada anterioară deschiderii imperiului. O hartă strategică demonstrând vigilența sistemului, lipsa totală a transparenței, a toleranței, și nicidecum slăbiciunea pe care o deplângea Hobsbawm. O hartă a unui regim polițienesc, o hartă a interdicțiilor care lăsa să se întrevadă măsuri punitive extreme în caz de ne-cooperare, o hartă care trebuia să-l intimideze și să-l avertizeze sau să-l provoace pe
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
ale confesiunii directe și de ce acum, rușinat parcă de gestul său, s-ar întoarce pocăit, spre tradiționalele zone fictive de evadare din imediata noastră realitate. Culmea este că partizanii ficțiunii în acest război cu săbii de hîrtie sînt cei care deplîng mai amarnic lipsa literaturii de sertar din timpul regimului comunist. Or, memorialistica este, prin definiție, literatură de sertar (închis cu cheia). În mod normal un jurnal autentic este un document pentru sine, iar publicarea sa se face după moartea autorului
Stuff and Whatever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12554_a_13879]
-
citește și apreciază pe Horia-Roman Patapievici, Lucian Boia, Gabriel Liiceanu și alții, stă de vorbă sau îi pomenește și pe intelectualii germani rămași acasă - Wittstock, Fabini, episcopul Klein, pastorul Schlattner, o întîlnește pe Ana Blandiana, elogiază memorialul de la Sighet și deplînge absența definitivă și ireparabilă a unui proces al comunismului. Retrăiește experiențele la care l-a supus Securitatea fără a neglija efectul malefic de lungă durată asupra întregii societăți post- comuniste a delațiunii, prigoanei și represiunilor exercitate de dictatura roșie, supune
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
mai decepționat dintre toți cei șapte antologatori mi s-a părut Grigore Chiper, care afirmă la un moment dat, cu o notă de generalitate: ,Diletantismul este semnul sub care a stat literatura din Basarabia în secolul XX" (p. 68). El deplânge imposibilitatea sincronizării cu literatura din România, situație ce face ca ,operele scriitorilor din Basarabia să reprezinte o literatură specifică", pentru că ,literatura moldovenească era obligată să se înscrie într-un circuit specific al așa-numitei literaturi sovietice, care ea însăși era
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
ceremonia din Lübeck, l-a considerat pe Thomas Mann drept ,șansa Germaniei în propria ei catastrofă." Günter Grass - care mărturisește că nu a fost influențat de Thomas Mann, deține el însuși azi rolul unui praeceptor patriae. Autorul Tobei de tinichea deplînge excesiva idolatrizare a scriitorului de care ,nimeni nu a scăpat" așa cum nu se poate scăpa de gripă sau de bolile copilăriei. Aceeași constatare o face și scriitorul și publicistul Frank Schirrmacher, în paginile de foileton ale cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
din teoria lui Roman Ingarden, un partizan, de altfel, al "primei lecturi, însă Călinescu e cu mult mai subtil în concepția sa de lectură ca "înfruntare hermeneutică între ( re)cititor și autor). Dar oare nu poate cădea recititorul în păcatul, deplîns de Umberto Eco, al suprainterpretării? Într-unul din eseurile din Șase plimbări prin pădurea narativă, Eco dă exemplul unui cititor al său, care, verificînd îndelung datele problemei, descoperă că personajul din Pendulul lui Foucault n-ar fi putut în nici un
Editura Timpul mitic al lecturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13733_a_15058]
-
Basarabiei constituie subiect de reflecție și pentru alți colaboratori ai revistei Sud-Est: Vitalie Ciobanu, Nicolae Negru, Constantin Cheianu, Leo Butnaru și Em. Galaicu-Păun. Eseul lui Vitalie Ciobanu, intitulat Anatomia unui faliment geopolitic: Republica Moldova, este memorabil prin clarviziune și dramatism. Autorul deplânge, printre altele, inconsecvența unor intelectuali ca Grigore Vieru și Leonida Lari, anticomuniști în Basarabia și comuniști în România: "Pentru ca spectacolul compromiterii intelectualilor să fie deplin, poeții noștri militanți au contribuit la deteriorarea imaginii Basarabiei în România încheind alianțe reprobabile cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16602_a_17927]
-
sine. Poeta înregistrează ceea ce vede în jur și afirmă ceea ce crede de cuviință, fără obligația vreunei ajustări sau prelucrări impuse de vreun for supraindividual. Buna sa credință e unicul factor pe care se cuvine a-l urmări. Astfel Ana Blandiana deplînge „limba de lemn” care a invadat de mai multe decenii mediile majoritare ale obștii românești: „Poate că una dintre mutațiile cele mai teribile, care s-au petrecut în ultimele decenii, este că țăranul, care avea o limbă atît de colorată
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
grăbindu-i moartea. „Cei care l-au chinuit pe Grigore dincolo de Prut n-au mai puțină vină decât cei care l-au chinuit dincoace de Prut” - susținea Adrian Păunescu plecat și el la scurt timp după prietenul său. „Vreau să deplâng - afirma Alex. Ștefănescu[8] - modul nerespectuos în care societatea românească l-a tratat”, referindu-se nu la marea parte a românilor atașați de sufletul poeziei lui ci la cei care l-au asasinat puțin câte puțin. Eugen Simion este cel
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]