3,354 matches
-
i-a găsit undeva în nord-vestul Ucrainei la peste 300 Km. de Storojineț. Armata sovietică, aflată în vestul Ucrainei, a fost încercuită de blindatele armatei germane. Aceasta a fost șansa mamei mele și a celorlalte femei să scape de o deportare sigură sau poate chiar de moarte. Ofițerul care conducea escorta a hotărât, în cele din urmă, să le de-a drumul, să se întoarcă acasă. Erau desculțe, cu picioarele umflate și crăpate și așa au pornit către primul sat aflat
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
că a fost un premiu Nobel mai puțin acoperit de o operă spectaculoasă. O chestie de conjunctură, de vinovăție colectivă a germanilor și de bucurie a suedezilor că ei n-au făcut ce au făcut naziștii germani, și ca urmare deportarea sașilor în minele din Ucraina: acesta-i premiul Nobel al Hertei Müller. O scriitoare care nu iese cu absolut nimic în evidență și care fără Oskar Pastior, care a fost în prizonierat unde a fost și tatăl meu, n-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de țărani, condamnați de tribunalele militare, cărora li s-au adăugat alți 90.000 de oameni, condamnați de judecătoriile locale, pentru delicte camuflate. După evaluările Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului, din cadrul Academiei Civice, au trecut prin închisori, lagăre și deportări, aproximativ 200.000 de țărani, războiul civil împotriva celor 10 milioane de țărani ai României de atunci întinzându-se pe o perioadă de 13 ani, timp în care Securitatea, Armata și Justiția Republicii Populare România au declasat țărănimea, "talpa țării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fiul lui și, mai ales, de propaganda ce va putea face în Occident, ca primar al Bucureștilor maltratat de germani. Nu înțelegeam cum le venea să trimită în ținuturile aliate două victime ca Emil Petrescu și Miss Belbin. Chiar această deportare forțată era o probă a violentării lor, căci nu aveau să-i învinuiască de nici o crimă pasibilă de o atare măsură. În tot timpul conver sației noastre cu el, soldatul era în hall și ușile deschise, vorbeam însă încet și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pentru mine însemna mult în acel timp. Și mai târziu a însemnat mult, dar mai ales în acel timp în care oamenii deveniseră temători din nimic și în care prudența era o regulă de conduită de la sine înțeleasă. Fuseseră arestări, deportări și aveau să mai fie încă un deceniu. În 1953 nu era deloc bine să spui vrute și nevrute în fața oricui și toți părinții își sfătuiau copiii înainte de a-i trimite la școală: fiți atenți ce vorbiți! În acel climat de spaime
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a lucrat el pe marile șantiere ale țării în regim de pionierat și trăind în barăci de lemn, câți ani a petrecut în tranșeele celui de-al doilea război mondial, câți ani a zăcut în închisorile românești și zonele de deportare, și ce pastă de dinți a folosit el în acele condiții. În perioade grele ale vieții mele, când nu aveam pastă de dinți, foloseam săpunul, deși nici pe acesta nu-l aveam întotdeauna. Dar lovitura sub centură dată de el
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
lui Tudor Greceanu, am aflat. Așa că ultima scenă a tristei povești ar fi aceea în care ofițerul, împreună cu Grupul 9 Vânătoare, revine din Cehoslovacia, în mai 1945. Încă de la sosire, pe aerodrom, Dido află că Lili, care primise ordin de deportare în URSS, în lagărele din regiunea Donbas, se sinucisese la București. Dacă pentru pilot aveau să urmeze ani mulți de temnițe, umilințe și interminabile pierderi, aș putea spune că ceea ce se petrecuse cu logodnica lui nu a fost decât un
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
îi fie dedicată. Povestea ei este atât de fascinantă, trecând de la copilăria din Rusia imperială, tinerețea din Basarabia și apoi pasiunea pentru aviație și cercurile înaltei societăți de la București, continuând cu anii războiului, apoi cu întreg calvarul închisorilor comuniste și deportării în Bărăgan, încât sentimentul care m-a încercat este că prin articolele publicate despre ea și capitolul pe care i l-am dedicat, nu am făcut decât să ofer un foarte palid avant-goût pentru ceea ce ar merita personajul. La fel
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
încredere, pur și simplu, dintr-o dată îi inspira o încredere fără limite. Așa încât tata, cât au străbătut străduțele mai degrabă pustii ale orașului de câmpie, i-a relatat tinerei femei cu o voce egală, ferindu-se de patetisme ieftine, istoria deportării lui. I-a vorbit și despre soția lui Vera, și despre cei doi fii ai săi care se află în viață, și despre mezinul Veniamin, adică despre mine, care sfârșise atât de tragic, de nedrept, i-a vorbit și despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
căzut în apa fiartă din albie și s-au pierdut. Mama era o femeie dârză, nimic nu o dobora, dar acum fusese copleșită: tot lanțul acesta de nenorociri era mai mult decât putea duce - moartea mea și a lui Victor, deportarea tatei și pierderea lui, iar acum arestarea lui Vlad... Nu înțelegea ce se petrece, nu-și mai simțea nici inima, nici trupul de durere și și-ar fi dorit să moară și ea. Acum spăla niște cămăși albe ale bărbatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și din emisiunile transmise la radio Chișinău, pășind pe aceste locuri fascinante din stânga Prutului am avut prilejul să constat pe viu drama acestui pământ și drama românilor, a fraților noștri aflați aici, care au avut de înfruntat groaznice chinuri, masacre, deportări, deznaționalizări, toate acestea făcute de către ocupanții ruși, în speranța lor nebunească de a nimici tot ce înseamnă român și românism. Am trăit momente unice, de o tulburătoare durere, în anul 1991, la acțiunile numite “Podul de flori”, la care am
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
că-i de pe aicea din Cârniceni și zicea <oare ce o fi la casa mea?> O dus războiul cu chip că fiecare se va întoarce la țara lui, dar rușii o luat și o prins tot și apoi au început deportările. Au ridicat în 1940, apoi în anul 1947 o deportat, ducându-i în Siberia. Chiar de peste drum de casa noastră au ridicat doi moșnegi bătrâni, sărmanii, el nu auzea de urechi și baba la fel. Bătrâni, bătrâni sărmanii, așa i-
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mea, copii ai regimului de teroare roșie instaurat de către Rusia bolșevică în blânda noastră Basarabie încă acum 59 de ani, la 28 iunie 1940; copii ai războiului fascisto comunist din anii 1941-1945; copii ai tifosului exantematic din 1946-1947; copii ai deportărilor și ai colectivizării din anii 1940, 1941 și 1949; copii dezmoșteniți din anul 1949... Ascultai pe-o clipă versurile iubitului poet din aceeași generație schingiuită a anilor 1930—1940, Grigore VIERU: A fost război. Ecoul lui și-acum mai este
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la dumneata, mama lui Ilie... Cunosc foarte bine ce înseamnă durerea de mamă, dorul după copil. Am crescut de mic și eu fără tată, a murit în Germania, în 1945, la sfârșitul războiului. Am îndurat tifosul, foametea, curățirea podurilor (postavca), deportările, secerea colhozurilor ș.a., dar am răzbit prin viață. Greu de tot ,maică, dar n-am căzut cu duhul. Vă urez, măicuță, mulți ani, sănătate și puteri. Să vă dea Dumnezeu tărie și nădejde să vă vedeți fiul iubit acasă! Toată lumea
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Prutul, să sărute pământul. ”Domnilor!... Patriotul venea din Basarabia, de pe sfântul pământ românesc înstrăinat cu voia guvernanților. Nu venea din altă parte. Pământul Basarabiei merită să fie sărutat, că a putut păstra ființa neamului românesc și a supravețuit, cumplitelor chinuri, deportări, masacre. și iată că Basarabia dă mari valori întregului neam Românesc. Nu întâmplător, marele Nichita Stănescu a sărutat pământul Basarabiei, cu ani în urmă. Coloana de mașini a intrat orașul Iași și, odată ajuns în dreptul regimentului și al grădinii Copou
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Pan Halipa, Ion Pelivan, Anton Crihan, Țurcanu, Calistru, Constantin Leancă, și Constantin Stere, care pentru dl. Vadim Pirogan a rămas un exemplu pentru toată viața sa. După ocuparea Basarabiei de către hoardele rusești, bolșevice, au urmat inimaginabile tragedii, execuții în masă, deportări de familii cu tot cu copii mici, urcați în vagoane de vite și duși la moarte în Siberia de gheață. Tot ce era românesc, de valoare, învățători, profesori, scriitori, buni gospodari, tot, tot distrus fără milă, fără cruțare. Tatăl lui Vadim Pirogan
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
decedați la momentul solicitării mărturiilor personale. De aceea, am adăugat, acolo unde lipsea autobiografia, o biografie succintă. I-am luat în considerare, în lucrarea de față, doar pe cei 38 de frați care au avut de a face cu închisoarea, deportarea, munca silită și domiciliul forțat, deși chiar și ceilalți frați franciscani au fost persecutați, urmăriți, „ascultați” la cele ce le predicau în biserici, amenințați etc. (Doar un exemplu: venerabilul părinte Martin Benedict, frate franciscan și medic, a murit în faimă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
exterminați în masă. În casele lui Mărtinaș Anton în care se afla secția de încălțăminte a cooperativei de consum a existat în acel timp și un post de Securitate comandat de maiorul Pârvu Constantin. Tot în Săbăoani, până în 1941, anul deportării evreilor a practicat negustoria și comerțul particular într-o casă închiriată de la familia evreului Herșeu Bercu, care se ocupa cu vânzarea diferitelor produse industriale, iar fiii săi, Solomon și Lazăr erau geambași de cai care în timpul programului evreilor au fost
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Gherla etc. timp de 10 ani, după care a fost eliberat în 1959 și dus cu domiciliu forțat la Fundata, județul Ialomița, unde va locui în mod obligatoriu cu Pr. Anton Dămoc (și cu Pr. Duman) până la sfârșitul vieții. Pe timpul deportării l-au vizitat diferiți enoriași ai săi (dascălul Mihai Crețu, clopotarul Blaj Iojă și alții) aprovizionându-l cu diferite alimente, căci căsuțele deportaților fiind împrejmuite cu sârmă ghimpată, nimănui nu-i era permis să se îndepărteze pentru a face cumpărături
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
120-122) 14. PR. ANTON DEMETER autobiografie - anii de închisoare În anii care au urmat celui de-al doilea război mondial, după ce țara a căzut sub dominația comunistă, poporul român a avut de îndurat cele mai grele suferințe și umiliri: foamete, deportări, arestări, condamnări, naționalizări, plata unor mari despăgubiri de război, jefuirea nemiloasă a bogățiilor țării, colectivizarea forțată a agriculturii etc. E lucru de la sine înțeles, că în acele împrejurări vitrege pentru poporul român, nu puteau scăpa de ura și răzbunarea celor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Pleșca, dar autoritățile comuniste l-au alungat și trimis cu domiciliu obligatoriu în Dobrogea ca simplu preot la parohia din Mihai Kogălniceanu. Judecă-se oricine, era legal ca Episcopul Ioan Duma, în calitate de episcop, să lucreze ca un simplu preot în deportare, iar un simplu preot ca Petru Pleșca, nesfințit episcop să conducă destinele episcopiei de Iași? Episcopul Duma nu a activat mult la M. Kogălniceanu căci a fost transferat de aici, tot de autoritățile comuniste la Tg. Jiu cu domiciliu obligatoriu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
au avut de suferit în perioada comunistă. Pr. Johann Proschinger Galați, 29 august 1994 Chiar dacă nu a fost arestat de Securitate, a fost deportat de comuniști în Siberia, după cel de-al doilea războir mondial, fiind de origine germană. În timpul deportării în Rusia a avut mult de suferit; timp de doi ani a fost supus la muncă forțată: a fost maltratat și a suferit de foame. Cu tot riscul a avut curajul să evadeze. A întâlnit numeroase pericole, dar a reușit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
victimă. și nici unul n-a rămas nevătămat când a fost destituit din istorie. Tatăl meu își îneca în beție amintirea perioadeicât fusese soldat în SS. Mama se lupta cu fata hămesită și rasă în cap ce fusese ea însăși în timpul deportării, bunica venera geamantanul acordeonului, bunicul nu renunța în ruptul capului la chitanțierele lui. În capul fiecăruia se ciocneau lucruri ce n-ar trebui niciodată să se nimerească laolaltă. N-am înțeles cu adevărat cât de tare se luptau cei din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
află, în carne și oase, patru dintre cele mai feroce exemplare de "dușmani ai poporului". Aceștia patru erau indivizii pe care partidul comunist era decis să-i reeduce, să-i recicleze, să-i eutanasieze, să-i lichideze prin toate mijloacele: deportări, ghetouri, lagăre, închisori, bătăi, foamete, torturi etc. Sătenii stăteau cu privirea interzisă, cu gândirea blocată, într-o totală și halucinantă prostrație, ca și cum s-ar fi aflat în fața unei ecuații cu mai multe necunoscute a cărei rezolvare era imposibilă pentru mintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai zărea nici un ciocălău. Căruța o lua pe șleaul spre casă, iar noi, cei patru frați, rupți de oboseală și leșinați de foame, ne târam în urma acestui mijloc de transport ca niște deținuți condamnați definitiv la o grea și lungă deportare. O, Doamne, cine știa, cine putea bănui că într-un viitor foarte apropiat lucrurile se vor petrece întocmai, dar la o scară mult mai mare? Nu știe nimeni ce surprize îi poate aduce ziua de mâine, nimeni... Noi nu vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]