3,128 matches
-
nu obținea, aparent, nici un rezultat. Doar câteva senzații vagi, printre care aceea a mirosului caracteristic al cauciucului ars. Pentru a treia oară, ochii i se umeziră, dar imaginea, foarte clară, pe care o întrezări se spulberă numaidecât. Datorită tehnicilor tahistoscopice deprinse la Institut, Grosvenor izbuti totuși să păstreze în minte imaginea. Era ca și cum s-ar fi aflat în interiorul uneia dintre acele clădiri înalte și înguste, un interior vag luminat de reflexele razelor de soare ce pătrundeau prin ușile deschise. Nu existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
într-un tărâm fantastic. În laboratorul secției de geologie, Grosvenor observa cu atenție instrumentele care cercetau natura terenului survolat. Era o treabă foarte complicată, care cerea mare atenție, deoarece, pentru a interpreta datele instrumentelor, era nevoie de o minte integratoare, deprinsă cu procesele asociative. Fluxul continuu de semnale ultrasonice, emise de pe navă, trebuia canalizat la timp în computerele care efectuau analizele și comparațiile necesare. Grosvenor adăugase tehnicilor clasice folosite de McCann unele procedee de mare finețe, proprii nexialismului, astfel încât, sub ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
părea mai mare decât echivalentul ei în ani astrali. Timpul astral, cu ora lui de o sută de minute, cu ziua de douăzeci de ore și cu anul de trei sute șaizeci de zile, fusese născocit din considerente pur psihologice. Odată deprinși cu ziua mai lungă a acestui calendar, oamenii erau înclinați, să uite unitățile de măsură ale timpului "clasic". Iată de ce Grosvenor se aștepta acum că oamenii să fie mulțumiți, dându-și seama că, de fapt, li se cerea să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lui mică, dar cu un ton de bătrân prost dispus. De anul trecut, de când mergea la școală, tonul acesta de învățător i se lipise de limbă și nu mai scăpa de el. Obiceiul de a vorbi cu el însuși îl deprinsese însă de când se știa, pentru că, spre marele lui necaz, n-avea frați, cum au alți copii. S-ar fi mulțumit și cu o soră, la o adică. Își scutură zăpada de pe surtuc, privi cu ciudă spre ghețușul pe care alunecase
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
împreună, portarul ne-a salutat scoțându-și chipiul și, parcă dintr-o veche deprindere de care uitasem cu desăvârșire, am scos și eu pălăria. Am primit cadou o pălărie de fetru și o pereche de galoși negri. Ce repede te deprinzi cu noutățile, cât de ușor se transformă minunile în banalitate. Până la urmă poate că am fost creați să acceptăm orice rău și orice bine ca să ne simțim nimicnicia. Cum uităm de asta, cum suntem pedepsiți cu lovituri. Poate că ne
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
înjură cu glas atât de tare, încât l-ar fi putut auzi și codița. Dar, cum nu știi niciodată unde dai și unde crapă, se pare că fu auzit de undeva dinlăuntru sau poate că fusese văzut, fiindcă urechea lui deprinsă cu anumite sunete percepu răsucirea unei chei, ușa se deschise și în fanta ei apăru un cap tânăr și ciufulit. — Oameni buni, spuse Fane în chip de prezentare, vreau să fac o baie! Băiatul îi spuse că-i închis, iar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Păi, bineînțeles, vreau să cumpăr o armă. CAPITOLUL II ÎNĂUNTRU PLUTEA o liniște supranaturală. Nu pătrundea nici un sunet dinspre noaptea din care venise. Se strecură ușurel înainte pe covorul care-i absorbea sunetul pașilor. Încetul cu încetul, ochii i se deprinseră cu lumina blândă care se reflecta din pereți și tavan. Banalitatea luminii atomice acționa ca un tonic pentru nervii săi încordați. Se uită de jur-împrejur cu încredere crescândă. Locul i se părea destul de obișnuit. Era un magazin cu mobilier puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Martin, erau cei mai hotărâți gemeni pe care i-am văzut vreodată și lucrau împreună ca o echipă. Unul dintre ei trebuie să fi avut ceva experiență în armată pentru că stătea țeapăn - mde, știi și dumneata, aerul pe care îl deprind acolo... parcă sunt hipnotizați. El era cel care știa totul și, Doamne, ce dificil s-a mai dovedit! Am început să-i spun că nu sunt fraier și m-am trezit că mă pocnește peste picioare. Am făcut o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nu i se umfla pântecul sub cămașă. Era printre puținii neîntinși pe divan, singurul care nu își aștepta supa tolănit ca un pașă. Auzise că îi spuneau „inginerul de frig care stă ca un împăiat la o masă“. Între ei, deprinsese plictisul bărbaților care își iroseau orele de siestă. Pufăia, în salonul cu narghilele, și apoi se simțea obosit. În jur, erau inși care nu trăiau decât lenea după-amiezelor aromate de ceai și de aburi de opiu. Nu mai exista îndoială
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
făcea cu orice al ei. Era o clădire robustă, cu grajduri și cu un careu de manej, cu spații de locuit încastrate în bungalouri, ca într-o stațiune de agrement. Omar cântări că amenajările valorau milioanele unui proprietar foarte bine deprins să învârtă bani. Nici atunci nu-i spusese: „casa mea, curtea sau acareturile“, ci, cu un ton alb: „clubul de călărie“. Nu era nevoie să-i ceară să vadă caii. Îi găsi pe toți șase purtați „la coardă“ de băietani
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îndurase această singurătate a mesei și n-ar fi băut o înghițitură de vin la un prânz nici sub amenințare cu moartea. Așadar, luase tot din preaplinul vieții ei păcătoase și tăinuite, însă nu izbutea să mai și regrete. Abia deprinsese aromele, gustul și vina secretă pe care i-o împingeau de la vârful unghiilor până la rădăcina firelor de păr de pe cap aceste gesturi furișe și interzise. Sebas îi dăduse microbul unei libertăți vicioase, ca pe o gripă. O învățase alinturi ale
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de știință recomandă în acest sens o perioadă de 29 de zile perioadă necesară pentru formarea acestor căi neuronale noi. Practic putem vorbi de o reconfigurare a subconștientului, deoarece subconștientul este sediul tuturor credințelor, obiceiurilor, transformărilor. Iar pentru ca subconștientul să deprindă această nouă obișnuință sunt necesare 29 de zile de muncă continuă. În momentul în care ne dorim să producem o schimbare în viața noastră, pornim cu entuziasm, dar după o perioadă renunțăm, ne scade interesul. Ce se întâmplă de fapt
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
nu te mai prăpădești. De când tot arzi ca o vatră Crăpai de-ai fi fost de piatră Și puteai să te topești. Gândesc la a ta răbdare Și mă cuprinde mirare Cum mai poți să te mai ții. Te-ai deprins cu reaua viață, Amar îți pare dulceață Și-l ai la răni alifii, Ori care nenorocire La tine s-au făcut fire Și suferind o petreci; Rabzi dureri fără-ncetare, De oftări nu ai scăpare Și nu plesnești să te-nneci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un restaurant. Nici o femeie nu se mai vedea." Își închipuiau că asta e din cauza vioiciunii mele. Nu, a fost cu totul altceva. Lumina, spunea bunica. Noi două avem lumină. Nu și biata maică-ta! Cu așa ceva te naști, nu se deprinde nicăieri, prețuiește mai mult decât orice: castele, geniu de gospodină, ori frumusețea Polei Negri. Ar putea să ne lipsească o mână și lumea lot va roi în jurul nostru. Ai să mă înțelegi mai tîrziu..." Se uită surprinsă în jur. Șerbănică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
răsuflă ușurată: " Te sărut, draga mea. Iar bomboana aceea, știi pe care n-ai meritat-o... acum ți-ai câștigat dreptul s-o savurezi." Scotoci în pungă și scoase două. * Alexandru Miga îl măsură îngrijorat. Clipea des, mărunt, tic nervos deprins peste noapte. Cristescu îl conduse până la ușă. ― În mod normal, vor cădea în capcană. Dumneavoastră vă cer un singur lucru: calm, calm și iar calm. ― Mi-e frică să nu se prindă. ― N-au cum! După ce s-au urcat, apăsați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe biata bătrână. CAPITOLUL XII PLEDOARIE PENTRU INOCENȚĂ ― Să-ți fie de bine, Mirciulică! Nu, dragul meu, napolitanele le mâncăm în odaie. Mai discutăm, mai gustăm! N-am găsit jeleuri, degeaba de uiți așa urât. Mi-e teamă că ai deprins obiceiuri extrem de necuviincioase. Eu una am învățat că trebuie să spui mulțumesc pentru masă și să te declari încîntat de orice ți se pune înainte. Se instalară amândoi în fotoliu. Melania scoase dintr-un ghem roșu două andrele, înfășură firul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la ceva regizat. Melania Lupu, subțirică și elegantă, eleganța aceea care nu are nimic de-a face cu hainele ― chestiune de ținută și prestanță ― clătina capul plină de demnitate. Afișa o tristețe reținută, politicoasă, zâmbea cum știu să zâmbească oameni deprinși în general cu societatea. Grigore Popa, încotoșmănat, arunca priviri piezișe în jurul lui. Purta un palton lung, îmblănit. Gulerul de lutru prinsese nuanțe roșietice pe la margini. Lângă el, Doru Matei tremura. Se bâțâia de pe un picior pe altul uitîndu-se mereu la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
depășesc momentul dezagreabil. ― Bănuiesc că v-a surprins invitația noastră. ― Sânt mulți ani de când nu mă mai surprinde nimic... ― Asta s-ar numi înțelepciune. ― Sau experiență. ― Aveți dreptate. Cu ce ocazie vă aflați în Romînia? Cristescu vorbea o germană greoaie, deprinsă în liceu, completată ulterior în anii performanțelor teribiliste cu un teanc de dicționare și gramatici, abandonată în cele din urmă. Van der Hoph clipi mărunt în spatele ochelarilor. ― Am venit să văd o prietenă. Doamna Melania Lupu. ― Dacă nu mă înșel
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
EFICACE AȘ PUTEA SPUNE, CU TOATE CĂ MI-AȚI DAT UN ȘOC. RÎSE AMINTINDU-ȘI MAI BINE SCENA ȘI ERA PE PUNCTUL DE A CONTINUA, CÎND ÎL IZBI FAPTUL CĂ ASCULTĂTORUL SĂU NU ZÎMBISE, CA O REACȚIE DE SIMPATIE. NERVII LUI HEDROCK, DEPRINȘI CU O SENSIBILITATE NEFIREASCĂ, ANALIZARĂ ACEASTĂ MICĂ DISCORDANȚĂ. SPUSE ÎNCET: DACĂ TE-NTREB CUM TE NUMEȘTI. \ PELDY, RĂSPUNSE SEC NECUNOSCUTUL. \ ȘI CINE A AVUT IDEEA DE A VĂ TRIMITE ÎNCOACE? \ CONSILIERUL PETER CADRON. HEDROCK ÎNCUVIINȚĂ DIN CAP: S-A GÎNDIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
noaptea în spațiul cosmic. Încetișor și cu grijă, Hedrock se strecură printr-o nișă, într-o încăpere mai mare. cinci Înăuntru era liniște. Nu pătrundea nici un sunet din lumea agitată și luminată de soare din care venise. Ochii i se deprinseră repede cu iluminatul blînd care venea ca un fel de reflexie din pereți și tavan. Se uită iute, dar atent, de jur-împrejur și la început avu impresia că nu e nimeni în cameră. Asta îi produse o încordare, căci părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PROPUSESERĂ UN OBIECTIV LIMITAT ȘI-L REALIZASERĂ. ERA POSIBIL CA NEELAN SĂ FIE ATRAS PENTRU SCURTĂ VREME AFARĂ DIN ATELIER. DAR BUZELE INDIVIDULUI AVEAU O EXPRESIE DE ÎNCĂPĂȚÎNARE ȘI OCHII I SE FĂCUSERĂ PUȚIN MAI MICI DE PARCĂ AR FI FOST DEPRINȘI SĂ SE CONCENTREZE PENTRU A DETECTA ORICE ÎNCERCARE DE ÎNȘELĂCIUNE ORI PĂCĂLEALĂ. HEDROCK CUNOȘTEA RASA ACEASTA DE OAMENI ȘI CONSIDERĂ CĂ NU E RECOMANDABIL SĂ ÎNCERCE SĂ-L SUPUNĂ PRESIUNILOR. TREBUIA SĂ MAI AȘTEPTE PÎNĂ SUGERA PĂRĂSIREA ATELIERELOR, MENȚIONÎND TOTUȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și-l închipuie pe Gilbert Neelan îndreptîndu-se pe aceeași cale spre ziua morții, pășind în fața ușii și apoi dispărînd definitiv. Imaginea mintală nu părea completă și el încă și-o mai rotunjea în minte cînd glasul aspru cu care se deprinsese între timp îi spuse printr-un difuzor ascuns deasupra ușii: ― Nu te-ai prea grăbit cu venitul. Hedrock îi răspunse calm: ― Am venit direct încoace. Urmă un scurt răstimp de tăcere. Hedrock își închipui că individul măsoară mintal distanța de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
vezi persoana cu care vorbești. ― Cred că aș putea să-i dau drumul, ca să vă pot vedea, dar porțiunea din aparat care să vă permită să mă vedeți pe ecran a fost scoasă. Răspunsul Împărătesei sună foarte acid: ― Sîntem noi deprinși cu obiceiul lui Greer de a-și ascunde înfățișarea. După o întrerupere, reluă: Acționează repede acum, căci vreau să mă privești. Hedrock declanșă placa video și o privi în timp ce imaginea Împărătesei prindea contur și se amplifica. Șovăi cîteva clipe, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
oricum, la nevoie, putea contramanda instrucțiunile date. Spuse: ― O să trebuiască să folosesc teleecranul de la birou. Hedrock încuvință din cap și ascultă cu atenție cum transmite Triner ordinul unui subșef. Nu-l scăpă din ochi. Subșeful protestă, dar Triner era mai deprins să dea ordine decît să le primească. Lătră furios la subordonat și cu fiecare cuvînt pe care-l rostea părea să-și recapete aplombul. Își trase scaunul lîngă birou și începu să-i zîmbească lui Hedrock, în timp ce-i vorbea mieros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SINGURA LOR AMENINȚARE ÎMPOTRIVA MEA O POATE CONSTITUI FORȚA FIZICĂ. ― Dar cum îți explici capacitatea lor de a te trage înapoi pe barca de salvare, în pofida rezistenței pe care le-ai opus-o? \ POT DOAR SUGERA CĂ SISTEMUL NERVOS SE DEPRINDE GREU CU STABILIREA UNOR TIPARE. MĂ ÎNAPOIASEM DEJA PE BARCA DE SALVARE, ÎNAINTE CA METODA MEA DE ÎMPOTRIVIRE SĂ FI INTRAT ÎN FUNCȚIUNE. CÎND AM FĂCUT-O, AU RECUNOSCUT CE SE ÎNTÎMPLĂ ȘI M-AU AMENINȚAT CU DISTRUGEREA DACĂ NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]