1,946 matches
-
fie umplute de Helen. Când ajunge la mașină, Helen vorbește la telefon. Zice: — Nu, vreau acvamarinul cu tăietură tip smarald care i-a aparținut împăratului Zog. Mona se urcă în spate, zicând: — V-a fost dor de noi? Încă un descântec a ajuns în veceu. Și Stridie își strânge picioarele, zicând în telefon: — Spuneți-mi, erupția sângerează? Helen pocnește din degete spre mine, ca sa-i dau agenda. Zice la telefon: — Da, acvamarinul de două sute de carate. Sunați-l pe Drescher, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
acul pe prosop, mânjindu-l din nou cu roșu și galben. Miroase sticla de spirt și zice: — Helen crede că nu vreți decât să folosiți cartea pentru un articol de ziar. Zice că, după ce vor fi distruse toate vrăjile, inclusiv descântecul, o să vă lăudați peste tot că sunteți un erou. Nu ajung, zic, armele nucleare? Armele chimice? Faptul că unii or să aibă puteri magice nu o să facă lumea mai bună, zic. Îi zic Monei că, dacă se ajunge la așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
minciună cum că putem să fim în continuare prolifici și să ne înmulțim fără să ne distrugem singuri. Îi zic că este un trădător al propriei specii. — Ba sunt un patriot, ce dracu’, zice Stridie, și se uită pe geam. Descântecul ăsta de adormit e o binecuvântare. Doar de ce crezi c-a fost creat? O să salveze milioane de oameni de la moartea lentă și cumplită spre care ne îndreptăm din cauza bolilor, a foametei, a secetei, a radiației solare, a războaielor, a tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mine cheile mașinii. Apoi, cât ai clipi, Stridie și-a încolăcit brațul în jurul gâtului lui Helen, pe la spate. Dintr-o mișcare, o doboară la pământ și, în timp ce ea smucește mâinile ca să-și țină echilibrul, îi înhață poemul cuprins de flăcări. Descântecul de adormire. Helen cade în genunchi, scăpată din strânsoarea lui; țipă scurt în clipa în care genunchii ei se lovesc de cimentul trotuarului și se rostogolește în rigolă. Încă mai ține cheile strâns în mână. Stridie lovește de coapsă poemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o răsplată suficientă. Îi spun lui Helen că trebuie să mă întorc acasă ca să rezolv ceva. Și asta repede, înainte ca situația să se deterioreze. Manechinele moarte. Nash. Polițiștii. Toate astea. Nu-mi dau seama cum a pus mâna pe descântec. Ne înălțăm mai sus, și mai departe de mirosuri, departe de zgomotul motorului diesel. Ne ridicăm către liniște și frig. Mona, care citește din agendă, se face tot mai mică. Țipetele și muzica rock - tot mai mici. În vârf ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mâini, Mona își ridică privirea. Cu gura ușor deschisă, clipește o dată, de două ori, de trei ori, repede. Oftează și zice: — Știți ceaslovul ăla pe care-l căutam? zice. Cred că l-am găsit. Capitolul 34 Unele vrăjitoare își scriu descântecele în rune, în simboluri ascunse și încifrate. După cum zice Mona, unele vrăjitoare scriu de-a-ndoaselea, și nu poți să citești vraja decât în oglindă. Își pun pe hârtie vrăjile în spirală, începând scrisul din mijlocul paginii și desfășurându-l spre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de la tinctura de iod și zeama de varză. Petele miros a amoniac și oțet. Ține lampa fluorescentă și citește dârele străvechi de smântânică. — Am găsit aici o vrajă pentru zbor, zice. Și una din astea ar putea să fie un descântec de dragoste. Răsfoiește cartea; paginile miros ori a bășini de varză, ori a pișat cu amoniac. — Descântecul de adormire, zice, e ăsta de-aici. Un vechi descântec zulus. În secretariat, Mona vorbește la telefon. Helen își pune mâna pe brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și citește dârele străvechi de smântânică. — Am găsit aici o vrajă pentru zbor, zice. Și una din astea ar putea să fie un descântec de dragoste. Răsfoiește cartea; paginile miros ori a bășini de varză, ori a pișat cu amoniac. — Descântecul de adormire, zice, e ăsta de-aici. Un vechi descântec zulus. În secretariat, Mona vorbește la telefon. Helen își pune mâna pe brațul meu și mă împinge înapoi, depărtându-mă cu un pas de biroul ei, și zice: — Ia uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vrajă pentru zbor, zice. Și una din astea ar putea să fie un descântec de dragoste. Răsfoiește cartea; paginile miros ori a bășini de varză, ori a pișat cu amoniac. — Descântecul de adormire, zice, e ăsta de-aici. Un vechi descântec zulus. În secretariat, Mona vorbește la telefon. Helen își pune mâna pe brațul meu și mă împinge înapoi, depărtându-mă cu un pas de biroul ei, și zice: — Ia uită-te! Și stă așa, cu mâinile apăsate pe tâmple și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Marx, a-l ucide pe Nash ar însemna pentru el mântuirea. Întoarcerea la Dumnezeu. Readucerea în sânul omenirii prin spălarea păcatelor. Privirea mea o întâlnește pe a lui, și buzele lui Nash încep să se miște. Trăsnește a chili. Rostește descântecul. Apăsat, ca și cum ar lătra, rostește fiecare cuvânt atât de apăsat, încât la gură îi apar clăbuci de chili. Împroașcă cu stropi roșii. Se oprește și se uită în buzunarul de la piept. Vâră mâna ca să caute cartonașul. Îl ține cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mântuit. Dar a ucide e deja un reflex. Așa rezolv eu totul. Genunchii mi se taie și mă prăbușesc pe podea în trei etape - fundul, spinarea, capul. Iute ca un râgâit, ca un strănut, ca un căscat din străfundul sufletului, descântecul îmi țișnește în gând. Butoiul cu pulbere al tuturor porcăriilor pe care nu sunt în stare să le rezolv nu mă lasă niciodată la greu. Cenușiul se limpezește. Întins pe spate pe podeaua barului, mă uit la fumul gras și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zâmbește cu un zâmbet însângerat și zice: — Păi suntem într-un spital. Nu-i vorba de ceva personal, zice. Avea nevoie de cineva. Chiar dacă l-ar putea aduce înapoi pe Patrick, n-ar vrea să-i distrugă viața împărtășindu-i descântecul. Chiar dacă asta ar însemna să fie singură din nou, nu ar vrea ca Patrick să aibă vreodată puterea aceasta. — Uită-te la el, zice, și atinge geamul cenușiu cu unghiile ei roz. E atât de desăvârșit! Înghite - sânge, diamante sparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ei stă întredeschisă, dinții ei sclipitori sunt diamante adevărate. O chema Helen Hoover Boyle. Avea ochii albaștri. Treaba mea e să observ detaliile. Să fiu un martor imparțial. Documentarea este totul. Treaba mea este să nu simt nimic. Se numește descântec de adormire. În unele culturi arhaice li-l cântau copiilor în perioadele de foamete sau secetă, ori de câte ori tribul nu mai putea fi hrănit de pământurile sale. Li-l cântau războinicilor schilodiți, celor foarte bătrâni, celor pe moarte. Ca să le pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de Helen cu adevărat. O femeie în trup de bărbat. Nu mai avem parte de sex sălbatic, însă, după cum ar fi zis Nash, nu așa ajung toate relațiile după un timp? Mona și Stridie au ceaslovul, însă nu au și descântecul. Pagina din ceaslov pe care mi-a dat-o Mona, cea pe marginea căreia era scris numele meu, este chiar descântecul. În josul paginii scrie: „Și eu vreau să salvez lumea, dar nu ca Stridie“. E semnat „Mona“. — Nu au descântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zis Nash, nu așa ajung toate relațiile după un timp? Mona și Stridie au ceaslovul, însă nu au și descântecul. Pagina din ceaslov pe care mi-a dat-o Mona, cea pe marginea căreia era scris numele meu, este chiar descântecul. În josul paginii scrie: „Și eu vreau să salvez lumea, dar nu ca Stridie“. E semnat „Mona“. — Nu au descântecul, zice dom’ sergent, zice Helen, dar au o vrajă de apărare. O vrajă de apărare? Care să-i protejeze de descântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
descântecul. Pagina din ceaslov pe care mi-a dat-o Mona, cea pe marginea căreia era scris numele meu, este chiar descântecul. În josul paginii scrie: „Și eu vreau să salvez lumea, dar nu ca Stridie“. E semnat „Mona“. — Nu au descântecul, zice dom’ sergent, zice Helen, dar au o vrajă de apărare. O vrajă de apărare? Care să-i protejeze de descântec, zice dom’ sergent. — Dar stai tu liniștit, zice, că eu am armă, am insignă și am și penis. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
descântecul. În josul paginii scrie: „Și eu vreau să salvez lumea, dar nu ca Stridie“. E semnat „Mona“. — Nu au descântecul, zice dom’ sergent, zice Helen, dar au o vrajă de apărare. O vrajă de apărare? Care să-i protejeze de descântec, zice dom’ sergent. — Dar stai tu liniștit, zice, că eu am armă, am insignă și am și penis. Ca să-i găsim pe Mona și pe Stridie nu trebuie decât să căutăm magia, miracolele. Titlurile șocante din tabloide. Tânăra pereche care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
artistică: “Despre Dedin înspre Iubire” - volum de poeme în proză - Ed. Liternet “Nici n-am știut că pot fi pictor” - Ed. Nomina “ Virtualia” - Iași - antologii de poezie - Cenaclu Virtualia Expoziții de pictură - Atelier 35 - Oradea Expoziții personale pictură - Munchen </biography> Descântec și ș(o)apte și-o cană cu lapte Ieși iarnă și-nsămânțează-mi stelele, scutură-ți duna, Dochie, să cadă ninsoarea cum din frunza de păpădie curge laptele, luniți pomi, mărgelele, colotoriți-mi răcoarea și, dacă Dumnezeu o să împungă pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și la ziarul „Viața studentească”. Debutul literar - publicarea de poezii în revistele Cronica, Convorbiri literare, Urzica, Contemporanul. Debutul editorial a fost in anul 1990 cu publicarea romanului „La porțile amintirii”, „Dragoste de țigancă”, volumul de poezii „Oglinzile timpului”, studiile etnografice „Descântece pentru ursită”, „Magia descântecilor.” Am participat la alcătuirea antologiilor de poezie „7 poeți ai Iașului”, „Muguri iertați”, „Cărticica mea de Crăciun”, „Cărticica mea de iarnă”, „Arta sfâșiată”, „Cuvântul ca o pradă”, „Amintiri temporale din faptul serii”, „Surâsul primăverii”, „Fântâni de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
casa mea, la casa Domnului. Și când cenușa-mi va pluti peste copaci, iar îngerii îmi vor cânta ultimul cântec, eu vă las scris că vreau să dorm în câmp de maci, să mi se piardă sufletul în roșul lor descântec Rămână scris! Pe nicovala timpului să ne-nfrățim cu timpul, ne fie clipa liberă pe nori, să ne răsară gândurile-n gând cu anotimpul, ne fie gândul veșnic lângă sori. Pe orologiul timpului rămână scris, că am răsărit cu primăvara
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Volume publicate: „Se roagă pădurea”versuri 2010; „Sub zodia peștilor - versuri 2010; „Așternut pe frunza toamnei”-versuri 2010; „Legenda Panaghieifata care s-a îndrăgosit de soare” - legendă în versuri - 2011. Volumele au apărut la Editura „Gens Latina” din Alba Iulia. „Descântec de rouă”-versuri 2011, apărut la Editura „Armonii Culturale”, din Adjud Vrancea. Coautor în: „Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume” (bilingvă, română-engleză) 2010; Antologia „Poezia Culorilor”-versuri pentru copii; Antologia „Amprente culturale”-versuri; Antologia „Căutări prin vara arsă de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu uimire la noii mei prieteni de călătorie, la visele învălmășite ce vor urma și mă vor ajuta să-i cunosc mai bine și mai ales să-i recunosc pe ei și, deopotrivă, pe mine... Ciclul Animus Sub semnul Aspidei Descântec 1 Pleacă! Pleacă! Aspidă Cu mișcări lâncezi De omidă. Întoarce-ți de la mine ochiul de pește Ce mă privește Șopârlește Și mă incită La iubire perfidă. Ia-ți gheara năpârcească Din sufletul meu de iască. Lasă-ți trupul de nimfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
întâmpla firesc, ca și cum n-ar mai fi fost niciodată, așa cum ar fi trebuit să fi fost de la bun început. Doar că acea zi întârzie să vină, și eu și ea știm asta, iar timpul pare "să nu mai aibă răbdare"... Descântec 2 Aspidă perfidă, Nu te ascunde în firidă, Că-ți văd în oglindă Căutătura rânjindă. Cu fața năpârcească Și lividă De aspidă. Degeaba stai lungită pe prispă, Cu trupu-ți de odaliscă. Eu la sânul tău șerpesc Nu mă mai ghemuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
curcubeu peste fruntea boltită Alungând lacrima din vorba șoptită, Și umple-mă soare cu dor și speranță, Iubirea celestă spre tine mă-nalță... Dragobete Fecior ce umblă agale zâmbind Și-n urma lui și umbra tresare, O vrajă de dor, descântec șoptind Umple pământul din zare în zare... Iubirea doinind, patimi se-adună în palme rotunjimi se desfată, Cântec de dor sub clarul de lună Parfumu i suav sufletu-mbată... Visele scurmă jaru-n tăcere Sfărâmând lanțuri dorinți năvălesc, Buze flămânde cer
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de 07.03.1942. în prezent, domiciliază în municipiul Alba Iulia Volume publicate Se roagă pădurea-versurivolum de debut 2010 Sub zodia peștilor-versuri -2010 Așternut pe frunza toamnei-versuri -2010 Legenda Panghiei fata care s-a îndrăgostit de soare-2011Editura Gens LatinaAlba Iulia Descântec de rouă-versuri-Editura Armonii Culturale -2011 Inclus în: Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume 2010ediție bilingvă românăengleză Antologia Culorilor-Expresia IdeiiPoezii pentru copii Premii literare: Premiul I - La concursul național -Pe Aripi de Dor Domnesc secțiunea poezie-2010 Premiul IV la concursul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]