3,441 matches
-
care produc o dezordine a împachetărilor lanțurilor macromoleculare, reducând interacțiunile dintre acestea și îmbunătățind solubilitatea. Polimerii s-au caracterizat prin temperaturi de tranziție sticloasă ridicate (237-297°C) și temperatură de descompunere (10% pierderi în greutate) de peste 490°C, reziduu la descompunere fiind mai mare de 54% la temperatura de 800°C, în azot. Filmele de polimeri au prezentat proprietăți mecanice bune și constante dielectrice în intervalul 3,05-3,56 la 1 MHz, care au fost mai scăzute decât cele ale polimerilor
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
odată cu creșterea numărului de secvențe alchil fluorurate. Legăturile alifatice aflate în segmentul de diamină fluorurată sunt flexibile și permit schimbări considerabile ale conformațiilor lanțurilor macromoleculare. Polimerii au prezentat temperatură de tranziție sticloasă în intervalul 110- 217°C iar temperatura de descompunere a fost mai mare de 325°C în aer și 370°C în azot. Polieterimida ULTEM 1000, obținută din dianhidrida bis[4- (3,4dicarboxifenoxi)fenil]propan și m-fenilendiamină, și polieterimida obținută de la aceiași dianhidridă și 1,4-diamino- 2,3bis(2
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
25, au fost preparate din dianhidrida 1,1-bis[4-(3,4dicarboxifenoxi)fenil]-ciclohexan și diferite diamine aromatice [59]. Polimerii au fost solubili în solvenți organici și au prezentat capacitatea de a forma filme. Ei s-au caracterizat prin temperatură de descompunere de peste 490°C în atmosferă de azot sau aer, temperatură de tranziție sticloasă mai înaltă și proprietăți mecanice mai bune în comparație cu polieterimida corespunzătoare ULTEM. Polieterimidele 26 au fost preparate din dianhidrida 2,2- bis[4-(3,4dicarboxifenoxi)fenil]adamantan și
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
permis o împachetare densă a polimerilor. În comparație cu produșii care conțin numai grupe ciclohexiliden, 25, polimerii prezenți au solubilitate mai bună și temperaturi de tranziție sticloasă mai ridicate. Temperatura de tranziție sticloasă a fost în domeniul 226255°C și temperatura de descompunere a fost mai mare de 450°C. Filmele de polimeri au dovedit proprietăți mecanice bune, modulul inițial fiind de 1,5-2,1 GPa, alungirea la rupere 6,5-8,5% și tensiunea la rupere 79-103 MPa. O serie de polieterimide 30
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
5'-terafenil- 1,1'-bifenil4,4'-diol. Polieterimidele 34 au fost obținute prin reacția biseteranhidridelor menționate cu osau p-fenilendiamina [69]. Polimerii au fost solubili în solvenți organici și s-au caracterizat prin temperaturi de tranziție sticloasă ridicate, având temperatura de descompunere (5% pierderi din greutate) la valori de peste 500°C. Sunt cunoscute polieterimide aromatice care conțin unități de spirobifluoren, pe bază de dianhidrida 2,2'-bis(3,4-dicarboxi- fenoxi)-9,9'spirobifluoren [70]. Polimerii respectivi se caracterizează prin solubilitate bună în
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
49 au fost solubili în tetrahidrofuran, N,N-dimetilacetamidă și N- metilpirolidonă. Temperatura de tranziție sticloasă a polimerilor a fost în domeniul 177-230°C, iar temperatura la care apar 5% pierderi în greutate a variat în intervalul 240-281°C. Temperatura de descompunere scăzută se explică prin prezența grupelor OH care nu sunt stabile termic. Pentru a îmbunătăți stabilitatea termică, grupele hidroxilice au fost modificate chimic prin acilare cu anhidridă acetică sau clorură de benzoil, obținându-se polimerii 50. A fost înregistrată o
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
propargil sau cu epiclorhidrina dând compușii 56 (Schema 2.19) [87]. Polimerii au fost solubili în solvenți organici ca N,Ndimetilformamidă, N,N-dimetilacetamidă, dimetilsulfoxid și tetrahidrofuran. Temperatura de tranziție sticloasă a variat în domeniul 122225°C, iar temperatura inițială de descompunere (5% pierderi în greutate) a fost în domeniul 318416°C în aer și 330-431°C în atmosferă inertă. Compusul 58 ce conține unități benzil-eter, respectiv 1.1- bis(4-benziloxi)fenil-1-(4aminofenil)etan, s-a obținut prin reducerea derivatului nitric corespunzător
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
polimeri au fost de aproximativ 3 Â, ceea ce denotă faptul că filmul depus nu prezintă găuri, crăpături și este practic fără defecte, calități cerute în cazul filmelor de polimeri utilizate în dispozitive microelectronice. Polimerii prezintă stabilitate termică înaltă, temperaturile de descompunere fiind de peste 410°C. Temperatura de tranziție sticloasă s-a situat în domeniul 183-217°C (Tabelul 2.4). Spectrele de absorbție ale polimerilor 66 prezintă un maxim în domeniul 300-352 nm (Tabelul 2.4). Se prezintă spectrele de absorbție și
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
temperaturi de 400°C și pierd 10% din greutate în domeniul 420-500°C (Tablelul 2.5). Figura 2.10 prezinta curbele TG ale polimerilor 67b și 67f. Procesul de degradare al polimerilor fără segmente siloxanice 67a-d prezintă un maxim de descompunere în domeniul 466- 521°C. Polimerii care conțin segmente siloxanice 67e-h prezintă două maxime de descompunere, așa cum se poate vedea din curbele de termogravimetrie diferențială. Primul maxim a fost în domeniul 470-515°C și s-a datorat probabil degradării grupelor
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
Figura 2.10 prezinta curbele TG ale polimerilor 67b și 67f. Procesul de degradare al polimerilor fără segmente siloxanice 67a-d prezintă un maxim de descompunere în domeniul 466- 521°C. Polimerii care conțin segmente siloxanice 67e-h prezintă două maxime de descompunere, așa cum se poate vedea din curbele de termogravimetrie diferențială. Primul maxim a fost în domeniul 470-515°C și s-a datorat probabil degradării grupelor metilenice, concomitent cu o creștere a conținutului de siliciu. Al doilea maxim al descompunerii a fost
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
maxime de descompunere, așa cum se poate vedea din curbele de termogravimetrie diferențială. Primul maxim a fost în domeniul 470-515°C și s-a datorat probabil degradării grupelor metilenice, concomitent cu o creștere a conținutului de siliciu. Al doilea maxim al descompunerii a fost în domeniul 630-685°C și sa datorat degradării catenei principale a polimerilor. Temperatura de tranziție sticloasă a polimerilor 67a-d, determinată prin calorimetrie diferențială, a fost în domeniul 149- 205°C (Tabelul 2.5). Pentru polimerii ce conțin segmente
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
30 min. Filmele obținute având grosimea de 20-40 m au fost folosite pentru determinări ale proprietăților mecanice și electrice. 3.2.3. Proprietăți termice Stabilitatea termică a polimerilor s-a evaluat prin analiză termogravimetrică (Tabelul 3.3). Temperatura inițială de descompunere (IDT) s-a considerat ca fiind temperatura la care polimerul pierde 5% din greutate. Toți polimerii au stabilitate termică înaltă. Aceștia nu prezintă pierderi semnificative în greutate până la 380°C; ei încep să se descompună în domeniul 400-465°C în
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
acesta nu a fost decât parțial solubil în solvenți aprotici dipolari, probabil datorită unei împachetări mai dense a lanțurilor macromoleculare. S-a arătat pentru câțiva polimeri că există o relație între temperatura de tranziție sticloasă (Tg) și temperatura inițială de descompunere (Td) [30]: Valoarea lui a pentru poliamide și poliimide se găsește în domeniul 1,15-1,25 în funcție de structura unității care se repetă. Deoarece există o dependență între Tg și rigiditatea conformațională se poate afirma că există o dependență și între
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
sarcini negative în jurul unităților trifluormetilenice din unitatea hexafluorizopropilidenică, în comparație cu unitățile metil din grupele izopropilidenice, în jurul cărora se găsesc mici sarcini pozitive, așa cum se poate vedea și din figura 3.9. In figura 3.10 este prezentată dependența temperaturii inițiale de descompunere în funcție de parametrul conformațional p. Temperatura de descompunere a polimerilor nu a arătat o dependența semnificativă de rigiditatea catenelor. Acest fapt se explică prin prezența în catenele macromoleculare a unor unități care sunt mult mai sensibile la degradare termică și încep
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
hexafluorizopropilidenică, în comparație cu unitățile metil din grupele izopropilidenice, în jurul cărora se găsesc mici sarcini pozitive, așa cum se poate vedea și din figura 3.9. In figura 3.10 este prezentată dependența temperaturii inițiale de descompunere în funcție de parametrul conformațional p. Temperatura de descompunere a polimerilor nu a arătat o dependența semnificativă de rigiditatea catenelor. Acest fapt se explică prin prezența în catenele macromoleculare a unor unități care sunt mult mai sensibile la degradare termică și încep să se descompună la temperatură mai mică
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
dependența semnificativă de rigiditatea catenelor. Acest fapt se explică prin prezența în catenele macromoleculare a unor unități care sunt mult mai sensibile la degradare termică și încep să se descompună la temperatură mai mică, dictând astfel valoarea temperaturii inițiale de descompunere. 3.4. Cinetica degradării termice Prelucrarea datelor cinetice obținute din analiza termogravimetrică dinamică pentru polimerii 76, a căror structură este prezentată mai jos, a fost realizată folosind metodele Coats-Redfern, Reich-Levi, Flyn-Wall și Kissinger [36]. Comportarea la descompunere termică în aer
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
temperaturii inițiale de descompunere. 3.4. Cinetica degradării termice Prelucrarea datelor cinetice obținute din analiza termogravimetrică dinamică pentru polimerii 76, a căror structură este prezentată mai jos, a fost realizată folosind metodele Coats-Redfern, Reich-Levi, Flyn-Wall și Kissinger [36]. Comportarea la descompunere termică în aer a polimerilor a fost studiată la câteva viteze de încălzire: 6°C/min, 10°C/min și 14°C/min. Caracteristicile termogravimetrice ale polimerilor la viteza de încălzire de 10°C/min sunt prezentate în tabelul 3
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
de încălzire: 6°C/min, 10°C/min și 14°C/min. Caracteristicile termogravimetrice ale polimerilor la viteza de încălzire de 10°C/min sunt prezentate în tabelul 3.7. Procesul de degradare al polimerilor a prezentat două maxime de descompunere (Figura 3.11). Primul maxim (Tmax1) a variat în domeniul 442-534°C, iar al doilea maxim de descompunere (Tmax2) s-a situat în intervalul de temperatură 500- 653°C (Tabelul 3.7). Dacă se consideră drept criteriu de stabilitate termică
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
de încălzire de 10°C/min sunt prezentate în tabelul 3.7. Procesul de degradare al polimerilor a prezentat două maxime de descompunere (Figura 3.11). Primul maxim (Tmax1) a variat în domeniul 442-534°C, iar al doilea maxim de descompunere (Tmax2) s-a situat în intervalul de temperatură 500- 653°C (Tabelul 3.7). Dacă se consideră drept criteriu de stabilitate termică temperatura inițială la care începe degradarea polimerilor analizați, se obține următoarea serie a termostabilității Polimerul care conține grupe
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
apărut o bandă nouă la 2223 cm-1 probabil datorită grupelor CN. Banda de absorbție de la 1600 cm-1 datorată ciclurilor aromatice a fost prezentă în spectrul polimerului tratat termic. Se poate trage concluzia că în primul stadiu al degradării are loc descompunerea unităților flexibile izopropilidenice și a ciclurilor 1,3,4-oxadiazol cu o creștere a conținutului de azot. În faza a doua are loc degradarea completă a polimerului. Procesarea cinetică a datelor termogravimetrice a fost realizată prin câteva metode. Pentru a explica
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
f(Ea) pentru fiecare etapă de degradare termică obținându-se ecuațiile de compensare reprezentate în figura 3.13 și respectiv 3.14. Dependența liniară confirmă faptul că probele analizate au un mecanism de degradare asemănător în cele două etape de descompunere, panta dreptelor fiind în jur de 0,14. În cazul degradării termice în condiții dinamice a polimerilor, aceștia prezintă întotdeauna o dependență a energiei de activare în funcție de gradul de transformare, deoarece intervine complexitatea mărită a mecanismului reacției chimice propriu-zise care
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
sintetizat din difluoruri aromatice care conțin două cicluri 1,3,4-oxadiazol și diferiți dioli aromatici [14, 44]. Polimerii se caracterizează prin solubilitate bună în solvenți organici, cum ar fi cloroformul și dicloretanul, și prin stabilitate termică înaltă, temperatura inițială de descompunere fiind de peste 430°C. Temperatura de tranziție sticloasă a variat în domeniul 162-259°C, funcție de structura radicalului Ar. S-a constatat că introducerea în unitatea structurală a două cicluri 1,3,4-oxadiazol mărește temperatura de tranziție sticloasă datorită următoarelor două
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
1H)-pirimidinona conținând carbonat de potasiu, concentrația în solide fiind de aproximativ 20%. Temperatura de tranziție sticloasă a polimerilor a variat între 185230°C, depinzând de natura bisfenolului și a compusului difluorurat. Polimerii au fost stabili termic, având temperaturile de descompunere în domeniul 420-460°C. Schema 4.5. Obținerea politriazol-eterilor 101. 4.2. Polifenilchinoxalin-eteri S-a dezvoltat o metodă generală de preparare a polifenilchinoxalin-eterilor în care formarea legăturilor eterice are loc în timpul procesului de sinteză, plecând de la dihalogenuri cu ciclul fenilchinoxalinic
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
compus tetracetonic. Polifenilchinoxalin-eterii 102 s-au preparat prin reacția acestor monomeri cu diferiți bisfenoli (Schema 4.7) [3]. Schema 4.7. Obținerea polifenilchinoxalineterilor 102. Polimerii rezultați se caracterizează prin temperatură de tranziție sticloasă în domeniul 230-315°C și temperatură de descompunere în domeniul 480-500° C. S-au obținut polimeri cu mase moleculare mari, viscozitatea intrinsecă fiind în domeniul 0,44-1,45 dL/g, la 25°C. Acești compuși au fost solubili în solvenți organici polari (Nmetilpirolidonă) permițând obținerea de filme subțiri
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
a constatat faptul că polimerii care conțin acest heterociclu au fost mai solubili și au avut temperatura de tranziție sticloasă ceva mai redusă, în domeniul 154-205°C, în comparație cu polimerii cu structuri similare ce conțin ciclurile oxadiazol sau triazol. Temperatura de descompunere a fost de peste 430°C [10]. Poli-1,3,4-triazin-eteri 112 au fost sintetizați prin reacția unor compuși difluorurați conținând ciclul 1,3,4-triazinic cu bisfenoli. Polimerii au fost amorfi, au prezentat temperatură de tranziție sticloasă ridicată și stabilitate termică excelentă
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]