121,439 matches
-
de la Kotokuin (replică din secolul al XIII-lea a marii statui din secolul al VIII-lea, găzduite de Todaiji, în vechea capitală de la Nara). După un pelerinaj pe la atâtea lăcașuri impresionante, am sufletul curat și împăcat, însă fratele porc, precum desemnau călugării creștini trupul ignobil, dă semne tot mai accentuate de oboseală. Picioarele imploră odihna unei bănci, umerii infideli vor să divorțeze de rucsac, burta, regina absolută a regatului cărnii, își cere drepturile. În turbionul foamei à la Knut Hamsun, sandala
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ale corpului (mâna, piciorul, capul, inima, ochi etc.) și acțiuni fundamentale (a apuca, a mânca, a merge, a copula etc.). Trecerea de la concret la abstract se face întotdeauna prin investirea simbolică, adeseori magică, a acestor obiecte-fenomene-acțiuni. Astfel, un kanji care desemnează, stilizat, gura și orice deschizătură drept un pătrat 口, asumă în rolul său de subansamblu diferite funcții legate toate de ideea de "a vorbi, a exprima", după cum alt kanji, care reprezenta, la origine, "aburi ridicându-se din orezul gătit" 気
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
utilitarism, încât chiar ideea de frumusețe este redată nu prin reprezentarea unei grațioase fete tinere, gata să vă prindă în mreje cu farmecele ei, ci da, nu vă mirați printr-o oaie mare și grasă! Principalele ideograme folosite pentru a desemna soția 婦 ne arată o femeie 女 cu mâna pe mătură 帚, în curs de a-și îndeplini muncile casnice (aici cred, cu mâna pe inimă, că mulți compatrioți "masculi" ar subscrie încă, spre rușinea unei Românii deja intrate în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de la gură. Aceeași viziune eminamente economică asupra femeii ca prestator silit de diverse servicii prezidă și alcătuirea unui kanji în aparență nevinovat, menit să transpună pictural ideea de comerț 商. O pereche de coapse desfăcute, cu o deschizătură între ele desemnând, fără îndoială, vaginul, asupra căreia se ridică țanțoș acul simbolizând penetrarea: iată că transpare un consens universal în privința celei mai vechi meserii din lume, prostituția, de aici dezvoltându-se subsecvent ideea de negoț. Generalizând, putem afirma că cele mai multe dintre ideogramele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai vechi meserii din lume, prostituția, de aici dezvoltându-se subsecvent ideea de negoț. Generalizând, putem afirma că cele mai multe dintre ideogramele fie referitoare la femei, fie având în componența lor elemente feminine, conotează feminitatea în mod negativ, de la kanji care desemnează împărăteasa/regina 后printr-un anus, întrucât consoarta imperială trebuia să stea tot timpul deși, bănuiesc, doar metaforic în spatele bărbatului (mergând pe aceeași linie, un alt kanji folosit pentru soție 奥 înseamnă interior, adânc, femeia căsătorită fiind condamnată la întunericul casei) și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
întâlnit. Pentru a-și simplifica treaba, ea va recurge atunci la fenomenul de polisemie, prin care același cuvânt este folosit pentru obiecte și situații diferite, între care însă, prin analogie, se pot stabili anumite asemănări. Iată, de exemplu, cuvântul "cafea" desemnează copacul de cafea, ca în expresia "o plantație de cafea", semințele fructului, în sintagma "boabe de cafea", produsul obținut prin prelucrare ("pachet de cafea") și băutura respectivă ("o ceașcă de cafea"). Franceza, mai plictisită decât româna în acest caz, folosește
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de faptul că limbile indo-europene nu ar putea exista în afara acestui mecanism lexical. Aproape orice cuvânt care îmi vine îmi minte intră în clase polisemantice mai mult sau mai puțin bogate. Banalul "a întinde", de exemplu, este folosit pentru a desemna acțiunea de bază, "a întinde o sfoară", după cum poți să întinzi mâna, să te întinzi în pat (la fel de bine, ba chiar mai plăcut, să te întinzi cu cineva), să întinzi masa, hora, vorba, pasul etc. Limbile latine îmi par a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dar ce nuanțe? De unde atâtea nuanțe, se întreabă, exasperat, aspirantul la a învăța limba lui Basho, azvârlind, pentru a nu știu câta oară, manualul pe jos. Cele mai surprinzătoare pentru noi sunt, probabil, infinitele dantelării prin care aceeași situație este desemnată în cuvinte diferite în funcție de felul în care vorbitorul se raportează la ea din punct de vedere psihologic, în special pe coordonatele "obiectiv-subiectiv" și "afectiv/emoțional-neutru". Există astfel, spre a da numai un scurt exemplu, două cuvinte care se traduc (aproximativ
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu aceasta este miza. Viața este palpitantă și plină de surprize până când intervine un fenomen dizgrațios și tezist, moartea, ca s-o curme. În scurtul interval pe care îl are până în clipa în care dă cu piciorul la găleată (cum desemnează, plastic, englezii marea trecere), este bine, cred eu, ca omul să se bucure, să râdă, să spere din răsputeri. Cultura japoneză, cu sutele de ani de rafinament estetic și de contemplație ascetică, îmi pare că a pierdut din vedere tocmai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ne vom începr ascensiunea. Întrebarea despre sensul individului Nici viața mea nu s-a scurs lin și fără conflicte. Nici un parcurs existențial nu este lipsit de crize. Termenul "criză" derivă de la verbul grec krinein, adică "a separa, a distinge", și desemnează momentul culminant al unei dezvoltări dificile. Cum este cazul și altor cuvinte cheie care pentru mine sunt foarte importante (încredere, curaj civil), și cuvântul "criză" a fost mult timp neglijat de dicționarele și manualele de teologie. În situația noastră, în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mesajului salvific al crucifixului pentru necreștini și care este importanța provocării sale: nu doar pentru budiști, ci și pentru musulmani. Din acest motiv, în 2009 un cardinal german și unul din capii Bisericii protestante nu ar fi refuzat premiul inter-religiozității, desemnat lor și lui Navid Kermani, scriitor musulman și studios al Islamului de la originile iraniene, născut în Germania și foarte apreciat, deoarece acesta din urma criticase reprezentarea Crucifixului ca pe o "blasfemie și idolatrie". În această situație, cei doi creștini culți
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lui Șerboianu asupra tematicii cremațiunii. Acesta pomenea faptul că arhimandritul ar fi publicat sub pseudonimul C. Mirmillo o serie de articole în diversele reviste cu care a avut colaborări. Pseudonimul Mirmillo era unul potrivit pentru exprimarea unor atitudini radicale, acesta desemnând un tip special de gladiator din Roma antică, recunoscut pentru combativitatea și implicit agresivitatea sa. Pe de altă parte, sub acest pseudonim am identificat o serie de intervenții apărute în revista Glasul Monahilor, la sfârșitul deceniului trei al secolului al
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ca unii ce au exploatat blândețea sufletului românesc și răbdarea lui"189. Finalul articolului articula perfect scopurile, pe care le credea superioare, ale adepților cremațiunii, nu doar de a răspunde unei utilități publice, ci și de a împlini un rost desemnat de existența umană. O astfel de idee putea așadar trona pe frontispiciul oricărei argumentații pro cremațiune din aceea epocă, datorită aspectelor mobilizatoare ce le cuprindea: "Singura luptă pe care o duc purtătorii de facle ai cremațiunii este de lumina poporul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Pațurcă ar putea fi invocat, ca demonstrând cu putere perpetuarea situației. Pentru Șerboianu întreaga problematică avea un caracter special, fiind vorba despre o practică larg răspândită la toate categorii sociale și se manifesta, în cazul mioritic, sub formula testamentului verbal, desemnat de "limba de moarte". Spectrul pedepsei, în maniera blestemului, căpăta aici rolul central, excepționalitatea momentului determinând, ca în majoritatea cazurilor, acestea să servească unui ideal comun sau să exprime dorința de iertate și compasiune. Arhimandritul punea problematica în directă conexiune
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
constituie deopotrivă subiectul și obiectul acestei culturi. Este o acțiune pe care viața o exercită asupra ei înseși și prin care se transformă pe sine în așa fel încât este ea însăși ceea ce transformă și ceea ce este transformat. "Cultură" nu desemnează nimic altceva. "Cultură" desemnează auto-transformarea vieții, mișcarea prin care ea nu încetează să se modifice pe sine pentru a ajunge la forme de realizare și de desăvârșire mai înalte, pentru a se spori pe sine. Însă dacă viața este această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
obiectul acestei culturi. Este o acțiune pe care viața o exercită asupra ei înseși și prin care se transformă pe sine în așa fel încât este ea însăși ceea ce transformă și ceea ce este transformat. "Cultură" nu desemnează nimic altceva. "Cultură" desemnează auto-transformarea vieții, mișcarea prin care ea nu încetează să se modifice pe sine pentru a ajunge la forme de realizare și de desăvârșire mai înalte, pentru a se spori pe sine. Însă dacă viața este această mișcare necontenită de a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca o disciplină a cunoașterii. Cuvântul "estetică" are într-adevăr mai multe accepțiuni, și aceasta în mod necesar. Potrivit structurilor fundamentale ale ființei și împărțirii lor originare, el este înțeles într-un dublu sens, practic și teoretic. În calitate de praxis, estetica desemnează o modalitate a vieții sensibilității și, corelativ, a lumii care îi aparține, a lumii-vieții ca lume sensibilă. Activitatea specifică a artistului, chiar și a iubitorului de artă, nu este decât o actualizare a vieții sensibilității, punerea sa în operă pentru
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sa. Relația dintre viața sensibilității și viața estetică stricto sensu ne oferă un exemplu privilegiat privind relația generală dintre viață și cultură și ne permite să vedem că aceasta din urmă nu este de fapt decât realizarea celei dintâi. "Estetica" desemnează de asemenea o disciplină teoretică, cea care are drept obiect realitatea estetică despre care tocmai am vorbit. Acest obiect este în mod manifest unul dublu: este, pe de o parte, sensibilitatea în general cu lumea care îi aparține. Kant a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în același timp în mod nedeslușit imensa amenințare pe care acestea o fac să planeze asupra propriei sale vieți, se împart în două grupe. Unele văd în tehnica modernă afirmarea progresivă a dominației omului asupra universului lucrurilor. Căci tehnica nu desemnează nimic altceva decât un ansamblu de mijloace din ce în ce mai numeroase, elaborate și puternice iar cine spune mijloace spune scopuri, face referire la interesele superioare care sunt cele ale omenirii și care vor afla în sfârșit, în utilizarea tuturor posibilităților noi oferite
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și puternice iar cine spune mijloace spune scopuri, face referire la interesele superioare care sunt cele ale omenirii și care vor afla în sfârșit, în utilizarea tuturor posibilităților noi oferite de știință, prilejul de a se realiza. Poate "progresul" să desemneze altceva decât această realizare progresivă, înlesnită de știință, a scopurilor supreme ale omenirii, scopuri identice cu ea și constitutive ale esenței sale? Din nefericire, știința și de asemenea tehnica generată de ea nu știu nimic cu exactitate despre aceste "interese
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
situații extraordinare. Deoarece esența originară a tekhne pe care trebuie să o luăm în considerație pentru a înțelege formele diverse ale tehnicii, și mai cu seamă esența tehnicii moderne care face abstracție de viață, este viața însăși. De fapt, "tehnică" desemnează în manieră generală o "pricepere". Însă esența originară a tehnicii nu este o pricepere anume, este priceperea ca atare, adică o cunoaștere care consistă în a face, adică un a face care poartă în sine propria sa cunoaștere și o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
astfel de procese să nu pară "orbești", de vreme ce ele conduc la rezultate coerente și finalizate. În cazul tehnicii, ele sunt efectul unei cunoașteri. Care cunoaștere? În acest punct se situează răsturnarea ontologică ce inaugurează Epoca modernă sau, pentru a o desemna într-un mod încă exterior, principala "revoluție" care s-a produs în "istoria oamenilor". Să lăsăm deoparte revoluțiile politice, care nu sunt decât consecințe ori simptome. Ne apropiem de punctul esențial atunci când, odată cu Marx, suntem capabili să recunoaștem inversarea teleologiei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a viza de acum încolo obținerea și sporirea valorii de schimb, adică a banilor. Când producția a devenit economică, când s-a pus problema de a produce bani, adică o realitate economică, în poziția și în locul bunurile utile vieții și desemnate de aceasta, chipul lumii s-a transformat. Pe de o parte, această lume natura originară definită de Corpropiere, actualizându-se în actualizarea potențialităților subiective ale Corporeității vii și, mai mult, drept această actualizare -, această lume-a-vieții așadar, nu lume-a-intuiției, ci lume-a-praxisului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lor, susceptibilă a fi concepută și realizată pornind de la ele și de la posibilitățile pe care le comportă ele, va fi astfel cu certitudine, printr-o mișcare invincibilă. Această mișcare este ceea ce numim progres. Noțiunea de progres a ajuns astfel să desemneze în mod exclusiv progresul tehnic. Ideea unui progres estetic, intelectual, spiritual sau moral, prezent în viața individului și constând în autodezvoltarea și auto-sporirea multiplelor potențialități fenomenologice ale acestei vieți, în cultura sa, nu mai are trecere, nedispunând de nici un loc
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a științei nu se deosebește cu adevărat de cea a gândirii clasice, ci este mai degrabă identică cu aceasta și o prelungește pur și simplu. O astfel de presupoziție are un dublu aspect, pozitiv și negativ. În mod pozitiv, ea desemnează o ființă efectivă, ființa care este acolo în față, ființa naturii (sau ceea ce considerăm ca atare). Și un adevăr: adevărul acestei ființe, adică faptul că ea se află acolo în față, că ea se arată. Căci, oricât de critică ar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]