3,459 matches
-
omului trebuia să provoace și în sufletul filozofului occidental aceeași dorință arzătoare de a se întoarce (nostalgia romantică) în sînul "păcii eterne" (ca să nu spunem direct, dar cîțiva au făcut-o), în "Brahmă" sau în "Nirvăna". Iată că s-a deslușit semnificația "nemulțumirii lumii", Weltschmerz, "mal de siècle", la care omul participa integral și inevitabil: de aici rezultă adîncul său pesimism radical și iremediabil. În sens contrar va fi reacția "orgiastică" în fața vieții: din momentul în care gînditorul occidental, pe urmele
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
28), care unește, sincretistic, diversele sisteme de gîndire, pe deasupra secolelor și mileniilor, și care acordă o fizionomie aparte gnomicii indiene în raport cu gnomica occidentală. Nu înțelegem prin această afirmație să ieșim în afara datelor istoriei, ci, rămînînd pe terenul ei, să-i deslușim sensurile fundamentale cu privire specială la maximă. A schița, pe baza celor de mai sus, această linie monocromă a spiritualității indiene, așa cum era de altfel și firesc să se manifeste în gnomică, este țelul modest al paginilor de față. NOTĂ
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
regalitatea și un concurs puternic pentru organizarea militară a țării. [ 20 august 1880] ["FAȚĂ CU ȘTIRILE... Față cu știrile publicate de ziare străine despre ivirea de bande armate la marginele Dobrogei, foaia oficioasă din Strada Doamnei găsește de cuviință a desluși opinia publică că n-au fost decât niște bieți turci, pieritori de foame, cari nu mai găsesc alt mijloc de trai decât acela de-a se înarma și de-a prăda. Cu atât mai bine dacă nu e nimic mai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
turnurilor" acționează "mâna distrugătoare a timpului" (cheir olooio chronoio) și "îndelunga curgere a timpului" (chronie chysis), depunându-se asupra lor "cenușa veacurilor" (aionos, tephre). Acum, aceste glorii trântite la pământ "ca un cerb voinic frânt de panteră" abia se mai deslușesc pe câmpiile pustii, întoarse în pulbere ca stâncile goale și uscate de "surda uitare". Așa cântă poeții Eladei:36 "Eu sunt, străinilor, Illion, sfânta, vestita cetate, Ziduri și turnuri cândva pază-mi stăteau împrejur. Azi, chiar de zac la pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Matei Basarab 35 pe care Eminescu și-a constituit principiul euthanasiei: "Simt că măduva mea devine pământ, că sângele meu e înghețat și fără cuprins ca apa..." M. Eminescu extinde tot mai mult acest șir de personaje aurorale care pot desluși / citi în "runele" evilor. În fragmentul Pacea pământului vine s-o ceară 36 îl întâlnim pe Celsus, un dac venit la Roma să ceară "pacea pământului". Nu este vorba de o trădare, de o capitulare, ci de o clipă de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
al victimelor comunismului (cine să-l fi ridicat?), același duios președinte internaționalist l-ar vizita? Sîntem sceptici. Cum tot așa de sceptici sîntem că l-ar invita cineva. În timp ce actualul președinte de republică se școlea în țara socialismului victorios, în timp ce deslușea buchea activismului și se pregătea pentru, iată, o lungă carieră nomenclaturistă, România profundă se cufunda în subteranele umede ale terorii. În timp ce intelectualul de rang Gheorghe Brătianu era ucis în beciurile bolșevismului autohton, intelectualul de tip nou, luminatul despot de azi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și pentru frații noștri mult mai tineri, promotorii unei globalist-generalizate soluții alternative, greu a i se prevedea evoluția/involuția. Civilizația însăși, cea de ultimă oră, își modifică într-atît parametrii, încît pînă și titrații ei futurologi, lucizii, par a nu-i desluși finalități cît de cît raționale. Și cînd ne gîndim că iminentul război dură intervenție în peisaj care ar putea plasa omenirea într-o nouă, imprevizibilă eră bate la ușă. Cîtă liniște-i (deocamdată) aici, în atelier! 25 martie Indispozițiile noastre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
împotriva tuturor și cu asta... Nu. Pur și simplu, mă urc la volan (e ora 7 dimineața) și-o iau, premeditat, spre geana de zare muntoasă, cea pe care conu' Mihai pretindea că o străvede din campanila sa de la Copou, deslușindu-i chiar, printre irizări, Ceahlăul. Ce lume, boieri dumneavoastră! Cum venea vara, cum ardea vipia, pleca toată lumea (bună) într-acolo. Promenada de la Agapia sau de la Văratic, dar și cea de la Bălțăteștii Adelei lui Ibrăileanu refăceau Lăpușneanu și Carol. Unde-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și nemțește (pentru copiii lucrătorilor germani - n.n.). Bolnavii capătă o căutare gratuită în spitalul de Neamț”. Viața lucrătorilor de la fabrica de postav a lui M. Kogălniceanu era socotită ca „cea mai fericită”. În condițiile de muncă și viață ale lucrătorilor deslușim însușirile lui M. Kogălniceanu de capitalist, pentru care muncitorii lucrează 12 ore pe zi, care angajează femei și copii plătiți sub valoarea muncii depuse, dar și însușirile democratului, „înnoitorului”, care oferă copiilor posibilitatea de a se instrui, care acordă angajaților
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Așa și este: comparabil, cu deosebirea doar că această din urmă propensiune istorică are o dimensiune de o anvergură superioară. Ce-i drept, istoria luptei românilor pentru emancipare națională cuprinde o îndelungată perioadă marcată de memorabile zvâcniri, străfulgerări ce au deslușit și luminat calea renașterii naționale, dar anul 1859 se individualizează prin ceea ce am putea numi întâia împlinire viabilă, ireversibilă și nu mai puțin spectaculoasă, când românii preiau, pentru a nu o mai ceda, cârma propriului lor destin politic. Românii, ca
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
drumului. Pe urmă, s-a mai ivit o ciudățenie, atunci când s-a descoperit că și din magaziile cu obiecte casate au dispărut aparatele vechi, depășite, multe dezmembrate. Probabil, a gândit echipa condusă de comisarul Abraham Puiu Snupf, hoții încearcă să deslușească și istoricul informațiilor căutate. Cu puțină pricepere, memoria poate fi recuperată și de pe acele hârburi, le-a întărit ideea inginerul. Când toată tărășenia a transpirat, acțiunile firmei în loc să scadă, în mod ciudat, au crescut: s-a răspândit zvonul că infractorii
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
a lucidității cu misterul dezumanizării. Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără echivoc, ridicînd acuitatea pamfletului la iradiația parabolei. Iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial, de autentică modernitate, ne-a fost o pasionantă provocare de a desluși cifrul teatral care, șlefuit pe fețe și pe munchii, să incite pe spectator să-l citească prin efectul de transparență. Spectacolul nu se va naște decît în clipa în care cei de pe scenă și cei din sală se vor sili
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
-i mănînc pîrjoluțele... Iar Desdemonei... (îi dă trandafirul) Gh. P. doi: Îi de anul ăsta...? Gh. P. unu: ...Ia și programele de sală... și cronicile... și afișele... Gh. P. doi: (privindu-l cu o intenție pe care încă nu o deslușim...) Ai să vrei să mai aduc programele astea..., și afișele..., și albumele... O să-ți fie dor de ele..., ține minte! Gh. P. unu: Bine, cînd o să mor de dorul lor, o să-ți spun la telefon... Gh. P. doi: (apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
celălalt sau la evoluția noastră În timp. Suntem ceea ce suntem ca individualitate și prin „lipsa” pe care o căutăm sau o găsim În alteritate. Celălalt este un prilej de descoperire și conștientizare a propriei identități, căci, În căutarea celuilalt, ne deslușim pe noi Înșine, ne dăm seama de ceea ce suntem, sperăm, merităm. Frumusețea existențială ne este dată de celălalt, de miracolul ieșirii din sine, de proiectarea În altul, de iubirea celui apropiat - ca și a celui Îndepărtat! În această proiecție În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Într-o mare măsură. Straneitatea, odată aflată, astâmpără doruri ce altfel ne ard și ne consumă. O țintă odată atinsă deschide un alt orizont de expectanțe. Înaintarea presupune o pluralizare și o permanentă lărgire a orizonturilor. Călătorim pentru a ne desluși, pentru a ne păstra sau a ne perpetua identitatea, pentru a ști ce putem fi sau Întreprinde În raport cu alții. Ne punem pe fugă (...În Egipt sau aiurea) pentru a scăpa de incertitudini, de destructurări intempestive. Uneori, escapada e singura soluție
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
al formării dascălilor inclusiv pentru perioada actuală, nefiind devansat, din păcate, de actualele modalități de pregătire a formatorilor. Tot prin această lege se instituia, pentru prima dată În sistemul național de formare, și definitivarea În Învățământ. Congruentă cu ideea apostolatului, deslușim și misia nescrisă a profesorului universitar de a fi un propagator cultural, un exemplu de conduită didactică peste ceea ce impun normele și articolele de lege. Nimic din ceea ce făcea profesorul nu avea de-a face cu exercițiul unui funcționar sau
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
să cerceteze această problemă. Să reținem ce ne spune Fericitul Augustin: „Dacă nimeni nu Încearcă să afle asta de la mine, știu [ce este timpul - n.n.]; dacă eu aș vrea să explic noțiunea cuiva care mă Întreabă, nu mai știu”. Să deslușim Încă de la Început dificultatea perceperii, trăirii și explicării duratei. Timpul este evanescent, nu are un contur precis, nu are materialitate ca un obiect oarecare. Suntem „Înfășurați” În timp, dar nu ne dăm seama prea ușor de acest lucru. Chiar dacă are
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
golit și cu speranța că acolo vei găsi pe cineva... 13.7. Momente ale trecerii și petrecerii Dimineața devreme, prin decembrie. Zloata de-afară prinde să se preschimbe În ninsoare. Copacii iau o nouă Înfățișare, alta decât până acum, și deslușesc În coroanele lor chipuri inedite, animale fantastice, alcătuiri curioase, doar de mine dorite. Ce bine e când universul din jur Îți confirmă ceea ce năzuiești! Neaua se așterne Încet-Încet, ies sfios În curte, parcă e o altă curte, lucrurile au un
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Plus un fular și niște ciorapi. „Asta-i pentru că ai fost cuminte”, explică zâmbind mama, „dar cică ar fi tare mulțumit dacă și la anul ai Învăța la fel de bine ca și până acum”. Nu-mi mai aduc aminte când am deslușit povestea cu Moș Crăciun. De n-aș fi deslușit-o... „Steaua sus răsare, ca o taină mare...”, cântă verii dinspre mamă pe la ferești. Sunt invitați În casă, steaua cu cordele multicolore și clopoței de-abia Încape pe ușă, li se
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ai fost cuminte”, explică zâmbind mama, „dar cică ar fi tare mulțumit dacă și la anul ai Învăța la fel de bine ca și până acum”. Nu-mi mai aduc aminte când am deslușit povestea cu Moș Crăciun. De n-aș fi deslușit-o... „Steaua sus răsare, ca o taină mare...”, cântă verii dinspre mamă pe la ferești. Sunt invitați În casă, steaua cu cordele multicolore și clopoței de-abia Încape pe ușă, li se dă câte un bacșiș, sunt Întrebați de una, de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
firii. Un spirit, clasic, de ordine și cumpătare domnește pretutindeni. Îmbătat de splendoarea peisajului scăldat în lumină sau înveșmântat în straie de iarnă, poetul, retras în casă, la gura sobei - el are teroare de intemperii -, se lasă împresurat de fantasme, deslușind în jocul limbilor de foc plăsmuiri nemaivăzute (Serile la Mircești). Gerul, iarna sunt personificate, ca în mitologia populară. Un imn e înălțat îndeletnicirilor agreste, săvârșite de țărani radioși. Exuberanți, zburdalnici, țăranul și țărăncuța (Rodica) au un irezistibil tonus amoros, însă
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
ale modelului: „Oricât dezgust ar afișa, oricât s-ar Înmănușa cu alb până la coate, patria lui Richelieu nu va naște nici un Brummell”, decretează Barbey. Chiar dacă nu e istoric de meserie, el Încearcă să explice cu o bună intuiție ceea ce vor desluși mai apoi investigatorii mentalităților, psihosociologii, antropologii. Anume, că Anglia era spațiul ideal pentru apariția unui asemenea fenomen. Terenul fusese deja pregătit de acei Frumoși, pe care englezii Îi numeau franțuzește les Beaux. Regatul lor era deja Întemeiat de un Wilson
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ca și pentru viitorii mari dandy ai lumii, nu doar un lucru necesar, ci și de bon ton. Privită din acest unghi, fascinația paradoxală a efeminaților pentru modelul războinic ni se dezvăluie surprinzător. Nu Însă fără a ne lăsa să deslușim resortul său adânc, despre care vom povesti la momentul cuvenit. Să trecem acum Canalul Mânecii, În același sfârșit de veac al XVIII-lea, pe continent. Muscadinii, Incredibiliitc "Muscadinii, Incredibilii" Ei sunt avant-dandy-i Franței, al căror nume Începe să fie rostit tot
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a relațiilor interumane, Îndepărtarea de viață, uitarea cerințelor acesteia, a Îndatoririlor sale de om1. Alți autori, mai aplecați spre interpretări sociopsihologice, Îi refuză dandysmului și aura de Narcis, dar și tinicheaua de vanitos. Într-un spirit ceva mai pedestru, ei deslușesc În dandy produsul tipic al unei societăți În care clasele se reașază precum plăcile tectonice. De cele mai multe ori descins din burghezie, cum s-a văzut deja În excursul nostru istoric, el Încearcă să Își găsească o nișă aristocratică. Fapt Îngăduit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
când zeflemisindu-i. Vor fi făcut senzație În epocă mănușile lui, nasturii auriți, cravatele, accesorii Îndeobște elegante, dar nu Împopoțonând un trup transpirat, În veșminte slinoase. Să fie atunci Tratatul de viață elegantă o revanșă? Tot ce se poate. Pentru că deslușim În cele câteva zeci de pagini un amestec bine distilat de ironie, când subtilă, când sarcastică, și de fascinație adulatoare. Ținta acestui vălmășag de sentimente este o lume fundamental străină lui, dar după care uneori tânjește și căreia Îi dă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]