3,056 matches
-
cu soluția aleasă. - Atunci ne-am înțeles, reluă optimist Poha. Dacă vreunul dintre voi mai are nelămuriri, știți unde să mă găsiți, zâmbi el. - Foarte amuzant, articulă un rictus bruneta, înainte ca trupul și vocea să înceapă să i se destrame ca un abur. Preaonorabilul Poha așteptă până ce toți interlocutorii lui se făcură nevăzuți, întrerupând legătura îndată ce rămase singur. Cine are oare dreptate? Noi sau el? Dar dacă nu încercăm, nu avem cum să știm, așa că... [Originally published in "Sfera Online
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
e milă”, gândea el. O credea prostă, chiar sub medie, o devoratoare de iluzii pierdute, demult. O ea anostă care își ascundea lacrimile sufletului în vorbe goale, poleite cu migală, încă din nopțile acelea albe când cerul părea că se destramă peste ei și stelele cer mângâieri ascunse. Știa că e "slabă" în prezența lui, dar se simțea bine încorsetat în gândurile ei și n-ar fi destăinuit nimănui starea aceea de bine care i se părea oarecum înjositoare. Se voia
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cum bănuiam. Îmi pare cumplit de rău, Alisia, dar mă văd nevoită să-ți spun nu. Cu asta, Îmi Închise telefonul În nas. Am rămas mută, cu ochii Înlăcrimați, În timp ce visul meu și ultima mea speranță de-al Împlini se destrămau În fața mea. M-am Întors la masă cu pași lenți. Chiar mă așteptasem la mai multă Înțelegere din partea ei. Cine era ea, să mă oblige să-mi abandonez munca de o viață? ― O, Doamne! zise Maria imediat cum mă văzu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
a devenit dintr-odată auriu. Misty era foarte frumoasă, vulnerabilă și atrăgătoare. O judecasem greșit. Mi-era clar că și Mike gândea același lucru. O privea atât de înmărmurit încât îmi era frică să mă mișc de teamă să nu destram privirea aceea care se țesea între ei. Dar stați! Misty voia să mai spună ceva! —Mike, când o să le spui să-ți pună bromură în ceai? Pur și simplu nu poți să mă lași în pace, așa-i? i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la povestea vieții lui Neil, pe care acesta o citise într-o ședință înainte de venirea mea. Cu o acuratețe care nu lăsa deoparte nici cel mai mic detaliu, Josephine i-a disecat viața ca și cum ar fi tras de un fir destrămat dintr-un pulover. —N-ai spus aproape nimic despre tatăl tău, a zis ea pe un ton surprins. Găsesc că omisiunea asta e foarte interesantă. — Nu vreau să vorbesc despre el, a mârâit Neil. Asta e foarte clar, a replicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
despre nevoia de a i se trimite ceva gen „brigada D de sus“. Wilt rămase pe aleea de pe Rossiter Grove, numărul 12, și se întrebă ce Dumnezeu se întâmplă cu el. Ordinea lucrurilor de care ajunsese să depindă existența lui se destrăma în jur. — O să mergem la intrarea din spate, zise inspectorul. Ceva nu-mi miroase a bine. O porniră pe cărarea care ducea la ușa bucătăriei și ocoliră grădina din spatele casei. Wilt reuși să vadă ce voise să spună inspectorul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
scara spre stradă. Pipăie prudent, coboară. Strada, magazinul SCAMPOLO, stație de autobuze, autobuzul, stația de tramvai, tramvaiul, iarăși strada, iarăși stația, iarăși tramvaiul. Aventuri, expedițiile cotidianului. Destul să atingi muchiile concretului ca totul să se dilate, să lunece, să se destrame, un gol măreț, cenușiu, mlăștinos, cu gingiile enorme, purulente. Vinerea ratată, rămânea miercurea următoare. Ooră lângă telefon, timpul reglementar al pariului. Rotea fără convingere, o dată, de zece ori, de optzeci de ori, discul. Chiar dacă Supremul rămâne invizibil, indivizibil, orb surd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
însoțit-o la intrarea în biserică și i-a încredințat-o soțului, reporter la departamentul economic al ziarului New York Times, pe nume Christopher Wood. Împreună, au avut doi copii (nepotul meu Tom și nepoata mea Aurora), dar căsnicia s-a destrămat după cincisprezece ani. După alți doi ani, June s-a recăsătorit și am însoțit-o încă o dată până la altar. Al doilea soț era un agent de bursă bogat din New Jersey, Philip Zorn, care venea cu două foste soții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
opt au alergat, care cu ce-avea, să verse găleți cu apă, care parcă mai rău întețeau focul. Atunci, nu mai știu care dintre oameni a urlat să ne depărtăm toți și din drum am văzut cum șandramaua s-a destrămat ca un castel din cărți de joc în toate punctele cardinale, a rămas o grămadă fumegândă albicioasă. Abia atunci a ieșit ca din pământ Țârțâc, între câinii care lătrau să trezească tot satul. Las’ c-o să vin-acuma poliția, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
acest scenariu, ea își construiește propria intrigă. Când situația e încordată, ea o face pe protagonistă să plece. Se retrage, dispare de pe scenă. Și, totuși, nu e capabilă să își schimbe norocul. Ca și țara ei, ea continuă să se destrame. Trupele japoneze intră în plină forță. Studiourile își reduc activitatea. Box office-ul se închide. 1936. Nici urmă de un pic de noroc afurisit. Ia o hotărâre și fă-o, îmi spun singură. Îmi fac bagajele și la noapte dusă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de țărani. M-am ales cu un junghi la gât de la dormitul pe jos. Într-o zi, când stăpânul casei vine să ne dea bună dimineața, amintesc de asta. A doua zi, ne aduce două saltele din paie. Fairlynn îmi destramă speranța la un somn bun noaptea. Treaba noastră e să ne depășim slăbiciunea burgheză, zice ea, și ia saltelele și le trimite înapoi gospodarului. După o săptămână de dormit prost, mă simt rău. Fairlynn se sucește cât e noaptea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
împotriva curentului ca să-mi găsesc drumul înapoi în râul în care m-am născut. Îmi fac griji că, dacă mă opresc fie și doar pentru o clipă, s-ar putea ca Mao să se îndepărteze și viața mea se va destrăma. Cu ajutorul lui Chun-qiao și Kang Sheng, alertez presa să fie pe fază. Le spun șefilor că situația s-ar putea schimba în orice moment. Tovarășul președinte Mao se gândește profund la decizia finală. Pe 17 iulie, dau telefon la Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înalt copacul, cu atât îi e mai lungă umbra. Îmi pare rău că nu am acordat atenție. Sper că nu e decât isteria lui. O dată ce aceasta își urmează cursul, mintea lui va reveni pe făgașul normal. Ca să mă izoleze, Mao destramă asocierea mea cu mareșalul Lin. Mao îi ordonă lui Lin să-și ia armata ca să „curețe mizeria lăsată de Gărzile Roșii ale lui Jiang Ching”. Mă simt zdrobită. Îi scriu imediat o scrisoare lui Mao, susținând că nu fac decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Tropăituri ușoare, răsuflări potolite, câte un nechezat pașnic. Călărețul nu mai înțelegea nimic. Se așteptase la tot ce putea fi mai rău. Cărnuri, oase, creiere zdrobite risipite pe zăpada însângerată - și iată că regăsea doar o mare liniște. Norul se destrăma, se risipea leneș. Treptat, reuși să vadă și caii. Se roteau la pas. Roiau atrași ca de un magnet de ceva aflat undeva, în centru. Și de acolo, din mijlocul lor, țâșni deodată în sus femeia. Bărbatul tocmai o punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
științifice, Nicolae urmărea cu interes evenimentele politice și credea cu tărie că secolul al nouăsprezecelea va fi un secol al exploziilor. Prima dintre acestea zguduise deja întreaga lume. Cea mai mare dintre revoluțiile europene călcase în picioare tradiția puterii monarhice, destrămase ordinea feudală și adusese în atenție valoarea individului instaurând o altă domnie, domnia geniilor. Trenul, de pildă, acea minune a timpurilor și culme a vitezei, acea mașinărie autonomă, capabilă să unească regiuni îndepărtate, să transporte un număr apreciabil de pasageri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
puternic efect de intimidare asupra mulțimii. Se făcu o liniște perfectă. Și culoarul croit prin cedarea celor prezenți îl conduse pe ministrul de război drept spre Malet. Încet-încet, caii prințului porniră prin mulțimea dislocată care, după arestarea generalului evadat, se destrăma în grupuri din ce în ce mai firave, topindu-se pe străduțele laterale. În interiorul trăsurii, pe pernele de catifea roșie, îngemănate într-un sărut total, ardeau două trupuri detașate de restul universului ca însăși nemurirea. Și martori nu erau decât un joben, un baston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în fața lui. Știi, continuă el jubilând, poate o să am ocazia să-mi testez noua ipoteză. Dacă liderul grupului e ucis și agățat într-un loc în care să-l poată vedea celelalte maimuțe, e posibil ca banda lor să se destrame și să dispară în pădure... Sigur, e posibil și să aleagă altă maimuță... Ținea foarte mult la teoriile sale. Era suficient ca un lucru să-i capteze atenția și, indiferent dacă era sau nu o problemă, formula imediat o ipoteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și opt de ore. Locuitorii mahaleleor fuseseră grozav de revoltați... Nu că dezastrul ăsta ar fi diminuat zelul soțului său. Iată-l clocind altă idee care avea să aducă multora necazuri și n-avea să aibă nici un rezultat. — Să se destrame? spuse soția. Probabil că maimuțele o să te atace pe tine în schimb și, dacă n-o fac, oamenii de la templul maimuței Hanuman o să facă asta în locul lor, iar tu o s-ajungi khitchri, îl anunță plină de satisfacție. Serios, nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
reuși în cele din urmă să schițeze o propunere care presupunea o procedură complicată de ucidere a Maimuței de la Cinema și o expunere a trupului acesteia care, susținea Verma, ar avea drept rezultat destrămarea întregii bande de maimuțe. S-ar destrăma pe loc și ar dispărea în liniște în pădure, ca să se alăture altor maimuțe din altă parte. Era un plan frumos și îl duse personal la casa medicului-șef, fiindcă, în ultimă instanță, el era responsabil cu problemele de sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
adoră, Jake. Doar știi asta. —Pe bune? Băiatul arăta și vorbea cu o totală lipsă de interes. — Da, pe bune. Fiona se simțea rănită, în numele lui David, de această nedreptate. —Mulți tați pierd legătura cu copiii lor atunci când mariajul se destramă, dar el a fost hotărât să se lupte pentru tine. Jake a schițat un zâmbet, dar acesta nu i s-a reflectat și în priviri. N-a fost însă destul de hotărât ca să rămână cu mama, nu? În felul ăsta, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fost însă destul de hotărât ca să rămână cu mama, nu? În felul ăsta, ar fi putut să mă vadă toată ziua, la fel ca înainte. —Ei, haide, Jake, doar nu crezi chestia asta, nu? — Ce să cred? Că mariajul s-a destrămat din pricina lui taică-tu. Am mai discutat despre asta și știi că nu-i adevărat. Orice poveste are două variante. Fiona avea grijă ce spunea. În fond, Jake n-avusese decât zece ani atunci când David și Belinda se despărțiseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
amăgire: dorul și iubirea de frate, carevasăzică; singurul ei frate și singura ei familie la o adică. Așa se face că ai picat bine, Rafaele, în apartamentul cu trei camere din Vitan, ca să reîntregești familia celor fără de familie ori familia destrămată de moartea maistrului militar - tot un drac. Scuteai banii de gazdă, în definitiv, și uite că ți-ar fi dat mâna să te amăgești și tu, cu bună știință altminteri, că la soră-ta ai avea un rost mai acătării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vizită cu adresă și numere de telefax și Petronela Ghițescu, consilier juridic la Ministerul Educației și Învățământului. Și-n două luni se rezolvă, doamna Petronela? Fața ei cenușie plutea în fum de țigară, deformându-se parcă și gata să se destrame. — O să dureze ceva mai mult. Ce, te grăbești? Trei luni cel mult, până găsim o familie care să prezinte garanții solide. Și pe urmă formalitățile, care ar fi cam tot trei luni. Ți-am spus că n-are rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
timpul acasă, În garsonieră, jucându-mă cu instalația mobilă, alias Chestia, de care eram peste măsură de mândră. Aceasta era un soi de sferă argintie cu contururi neregulate, legată de jur Împrejur cu un odgon de oțel pe care Îl destrămasem și-l prelucrasem până ce părți din el ajunseseră să arate ca un năvod Încâlcit, prin ochiurile căruia sfera lucea stins. O vreme, ticăloasa de Chestie Îmi năpăstuise zilele, stând chircită În mijlocul podelei ca un broscoi țâfnos aflat Într-o pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ca și cum ar fi vorba de o rivală. — Iartă-mă! Eram atât de nerăbdătoare să te revăd, Încât nu mă gândeam că sosirea mea ar putea să te stânjenească. Îi desparte o tăcere grea, pe care Khayyam se grăbește s-o destrame. — E cartea asta, nu-i așa? Adevărat, nu mă gândisem să ți-o arăt. Am ascuns-o Întotdeauna În prezența ta. Dar persoana care mi-a dăruit-o mi-a cerut să-i făgăduiesc că am s-o țin ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]