2,728 matches
-
că au ales Saint-Martin drept Refugiul lor, că de la priorul de Saint-Albans până la Postel, apoi la Convenție, l-au ținut sub control și că după primele experimente ale lui Foucault au pus să fie instalat Pendulul acolo. Sunt indicii prea destule.“ „Dar ultima Întâlnire este la Ierusalim.“ „Ei, și? La Ierusalim se recompune mesajul, și ăsta nu-i un lucru de câteva minute. Apoi se pregătesc timp de un an, și la 23 iunie următor toate cele șase grupuri se Întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aceea crezusem că am vreo halucinație, pentru că, urmărindu-l pe Salon cu privirea În timp ce ieșea din bar, mi s-a părut că-l văd Întâlnindu-se la colț cu un individ cu Înfățișare de oriental. În orice caz, Salon spusese destule ca să-mi stârnească din nou orgasmul imaginației. Bătrânul de pe Munte și Asasinii nu erau pentru mine niște necunoscuți: pomenisem de ei În teză, Templierii fuseseră acuzați de a fi căzut la Înțelegere și cu ei. Cum putuserăm să uităm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Parce que... parce que ça fait peur, c’est tout“. În scurt timp am fost la hotel. A trebuit să sun Îndelung ca să trezesc un portar somnoros. Mi-am zis: trebuie să dormi, acum. Restul mâine. Am luat niște pastile, destule ca să mă otrăvesc. Apoi nu-mi mai amintesc. 117 Nebunia un vast pavilion deține, din orice loc primește pe oricine, mai ales dacă are aur și putere cu sine. (Sebastian Brant, Das Nerrenschilf, 46) Mă trezisem pe la două după-amiază, confuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
neregulate. — Flo? strigă ea. Dar persoana care-i răspunse nu era Flo. — Am văzut că arde lampa în miez de noapte și m-am întrebat dacă n-ai vrea să mergi să bei ceva. — La ora asta? Jack rânji. — Sunt destule locuri. — Și sunt convinsă că tu le știi pe toate. De fapt, dat fiind că tocmai terminase treaba pe care o amânase de câteva săptămâni, Fran era în vervă. N-ar lua-o în nici un caz somnul. Și, după toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Dar nu era tatăl din ultimele luni. Cel confuz. Înspăimântat. Care arăta de parcă ceruse un bilet până la gara Victoria și se trezise pe Marte. Era tatăl ei adevărat, cel mulțumită căruia copilăria ei fusese o perioadă atât de specială. Știa destule despre boala lui ca să înțeleagă că aceasta era probabil o iluzie, un pas mărunt în direcția bună, care putea fi anihilat în câteva momente de un declin fulgerător, dar nu voia să se gândească la asta acum. În schimb, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de pacienții săi ca să se lase distras de un amurg flușturatic. Fran coborî din mașină și se așeză de una singură pe mal. Trebuia să înfrunte un adevăr dureros. Poate că-l iubea pe Jack, dar era prea târziu. Avusese destule șanse și le ratase pe toate, risipindu-le ca pe firimiturile de pâine aruncate acestor rațe bine hrănite. În plus, iubindu-l pe Jack îl înșela pe Laurence, iar Laurence era un om bun, care merita mai mult. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o... Sunt micuți și delicați, Buni și fierți, dar și murați; Au trei nume, dacă vreți: Opintici, ghebe,... Cresc și ele prin pădure, Dar nu-s fragi și nu sunt mure. Vezi prin codri pâlcuri-pâlcuri, Toate sunt ispititoare, Dar ascund destule tâlcuri Și nu toate-s de mâncare. Ciuperca ochioasă, Dacă-ți intră-n casă, Să n-o pui pe masă. Ce să fie, ce să fie, Un picior cu pălărie? Când nu are bani în pungă, El în altele găsește
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
de ritm, imagini și idee”. În numele Poemului unificator sînt respinse „fruntariile” fixate artificial de către „școlile de litere” între diversele formule literare. La Adrian Maniu, „poet și poet român fără tirade”, inspirația tradițională către care s-a orientat după război („Motive destule în icoane, în cruci, în odoare, în cusături în trei ițe, în uitatul olărit românesc”) nu e recuperată tezist, „patriotic”, ci estetizant. Aceeași respingere a imitației superficiale, aceeași voință de înrădăcinare a prozei într-un sol popular original o întîlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar nu reține. Pentru că este o poezie fragmentară”. Criticul nu refuză de plano această poetică „fulgurantă”, dar constată alteritatea ei radicală în raport cu tradiția marii poezii universale: „Ești mulțumit cu intervenția acestor splendori paradiziace - nimic de zis. Ele sînt, de altminteri, destule și destul de vii și nu se poate spune că nu sînt impregnate de poezie. Este însă o poezie alta decît aceea care a alintat întotdeauna visurile umanității, din vechi și pînă azi”. (ibid.) Drept urmare, pledează - cu argumente critice din imediata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tuși și scuipă pe stradă. În flegmă se vedeau firicele de sânge. — De ce nu mergeți la doctor? — Doctor? zâmbi Endō sarcastic. Am eu grijă de mine. Mai bine vezi-ți de treburile tale, străine. Ești cam ciudat. Ieri ai avut destule ocazii să scapi de mine dacă voiai. De ce n-ai făcut-o? Gaston ridică din umeri. Zâmbi deschis, prietenos. — Dar să nu mă-nțelegi greșit. Oricum sunt cu ochii de tine. Nu pot să sufăr sentimentalismul. Cred că-ți imaginezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și tu de arbuști? — Aha. E ridicol. A sărit calul de-a binelea. Tipic pentru maică-mea. Asta nu e deloc nunta pe care mi-o doresc. Tu ai putea să discuți puțin cu ea? o implor. Am și așa destule certuri cu ea. Mi-e teamă că depinde numai de tine, dar, dacă ții Într-adevăr să-ți dau un sfat, acesta ar fi să nu mai Încerci să mulțumești pe toată lumea. În fond, ești viitoarea mamă a nepoților ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
s-a Întors acasă cu bilete pentru un weekend la Florența! Ca surpriză! Chicotește ca o școlăriță. Așa că, prietena ta nu și-a ales cuplul potrivit pentru planurile ei! Încuviințez din cap și privesc În altă parte. S-au spus destule. Faptul că nu s-a Înșelat asupra Lisei nu Înseamnă că trebuie să afle vreodată mai mult decît știe deja. Dumnezeule, a aflat de invitația Lisei (e posibil ca, la vremea aceea, Michael să nu fi intenționat cu adevărat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Nu e ciudat? Să strigi după ajutor și, tocmai de aceea, să vină lupii? ― E, mai ales, trist. ― Aveam o singură soluție ca să mă apăr. Să-mi înfig unghiile în carne și să tac. ― Asta îmi aduce aminte că sunt destule lucruri despre care nu e ușor să vorbești ― Inchiziția face parte și ea dintre ele. ― Sunt de aceeași părere, Galilei. Altminteri... ― Altminteri? ― Ți-aș fi spus de la început unele lucruri... Dar continuă-ți gândul. ― Eu am avut faimă, prieteni de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
oprești. Te sfătuiesc însă să nu ții barca legată de mal prea mult și să nu folosești vipera de prea multe ori. L-am întrebat de ce granulele erau doar treizeci. El m-a asigurat cu mâhnire că treizeci vor fi destule și chiar vor prisosi și, în ceea ce privește vipera, mi-a zis să vorbesc cu vreun bătrân de la domeniu. Bărbatul a acceptat doar să îmbuce ceva înainte să plece și n-a vrut să fie plătit. Despre întrebuințarea viperei l-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de la distanță. Și după aceea, când toată afacerea cu laptele se sfârșise, Începuseră plânsetele, poveștile interminabile, astmul, cântecele de leagăn și răcelile, și fusese considerat mai practic să se păstreze camerele separate - de altfel, casa era destul de mare și erau destule camere, chiar prea multe, doar pentru ei trei. Elio se așeză pe marginea patului: Maja nu se mișcă. Avea un somn adânc - dormea câte șapte-opt, uneori nouă ore pe noapte. Nu Înțelegea cum de putea să facă asta. Lui Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu o eficiență monstruoasă și inexorabilă. Dalele care pietruiau insula erau perfect albe, părând pânze ce așteptau să fie umplute. Dar era prea multă lumină, și cei din case l-ar fi putut vedea. Pe insulă locuiau doar câțiva norocoși, destui totuși. Zero trecu pe sub spital, și se Îndreptă spre cealaltă parte a insulei, unde vârful i se ascuțea - chiar ca prora unei nave. Cineva construise o baracă din pături și cartoane și Își găsise adăpost sub arcadele podului. Peste jarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dacă Laban, bunicul tău, ar fi știut câtă mâncare am consumat pentru un cerșetor care venise la noi cu un prăpădit de urcior cu ulei pe post de dar, m-ar fi bătut cu biciul. Dar băuse din mâinile mele destulă bere din cea mai tare ca să nu mai scoată nici o vorbă. Sau poate n-a zis nimic pentru că simțise că acest nepot era un noroc pe capul lui. Poate își dăduse seama că-i intrase în casă un posibil ginere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
le împletesc păstorii când n-au ce face, când stau la umbra unui copac în căldura de peste zi, din smocuri de lână agățate în mărăcini sau rămase pe jos. Iacob adunase bucățele de lână neagră, albă și crem până când avusese destule încât să le împletească într-un șnuruleț pe care și-l legase pe mână. Luase șnurul de pe mâna lui și îl tăiase mai mic, așa încât să stea pe a ei. Așa o nimica toată ca preț pentru o mireasă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe Iacob - își punea o mână tremurătoare pe umărul lui sau pe obraz lăsându-i urme uleioase pe care tata nu le ștergea. Urmăream scena din spatele unui copac, pentru că nu era nevoie de mine să aduc mâncare sau băutură, erau destule ajutoare. Frații mei erau flămânzi și au terminat repede, iar Zilpa a venit și m-a luat în partea noastră din marele cort, acolo unde se adunaseră femeile. Bunica stătea pe jos și noi o priveam în timp ce ea lua doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a întors la mama lui. Nevasta lui, Shif-re l-a însoțit de data asta și a spus: - Mamă, vino cu noi. Fiii mei muncesc cu tatăl lor la brutărie toată ziua și eu stau singură acasă de cele mai multe ori. Sunt destule camere și pentru tine și poți să stai la soare și să te odihnești. Dacă vrei să continui munca de moașă, eu o să-ți car trusa și o să mă fac asistenta ta. O să fii respectată în casa fiului tău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a scuipat pe jos, tu-ți mama mă-tii Csákány, a zis încet, apoi s-a uitat din nou la Prodan, enregulă, a zis, tu ce stai ca prostu’, ia și împarte sapele, a dat cu piciorul în pachet, sunt destule, ajung pentru toată lumea, așa că dați-i bătaie, n-avem timp de pierdut, a spus. Prodan s-a aplecat, a desfăcut pachetul, sapele aveau coadă metalică scurtă, erau foarte multe, cel puțin patruzeci, și erau vopsite în întregime cu lac negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
au început să se tocmească, mamei îi plăcea tare mult să se tocmească, poate că a acceptat să cumpere doar ca să se poată tocmi, căci la urma urmei, cum fuseserăm nevoiți să vindem din hainele lui tata, umerașe goale aveam destule. Mie atunci mi s-a făcut stomacul ghem și am simțit că-mi vine pe gât tot tunelul de castane, la fel și tocănița de cartofi pe care o mâncasem la prânz, m-am ridicat și m-am dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
buchete de flori și coroane cu panglici tricolore și negre și roșii, atunci am întrebat-o pe mama că noi de ce n-am adus flori, la care ea mi-a zis că pot să văd și eu că sunt flori destule aici, noi o să punem o piatră pe mormânt, dacă tot trebuie să punem ceva, de altfel pentru bunicu’ oricum nu mai contează, nu crede că pe bătrân l-ar mai interesa în mod special dacă e un buchet în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din pricina rafalelor de vînt care măturau faleza cu o viteză ce depășea o sută de kilometri pe oră, Ryan era deja acolo, cu fața spre menhirul peste care firișoare de sînge prelins se Încrețeau sub violența vîntului. Degeaba văzuse Lucas destule lucruri stranii de cînd lucra la DCR, era primul menhir din care vedea picurînd sînge. Trebuia să recunoască, desigur, că efectul era spectaculos. - Dumneata ai scris cartea despre pietrele care glăsuiesc? Întrebă el după ce-i aruncase o privire scriitorului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
roșu la față. - Dacă această convorbire trebuie să se transforme În interogatoriu, Îmi chem avocatul și-l sun și pe procurorul din Brest, prietenul meu Dantec... - Nu cred că va fi necesar deocamdată... Fersen capitula, nu avea În posesia lui destule elemente pentru a răspunde unei mustrări a procurorului. În timp ce se Întorceau la mașina de teren, Lucas aruncă o privire piezișă spre Marie. Era Îmbufnată. Îi stătea bine: sub fruntea bombată ochii i se Întunecaseră, o strîmbătură de enervare Îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]