4,713 matches
-
data de 31 august 1919, când au fost desființate. Astfel, Regimentul 3 „Crișan” a părăsit peninsula în aprilie 1919, iar ultimul transport semnificativ de trupe (1800 persoane) a părăsit Taranto la 19 mai 1919, fiind îmbarcat tot pe „Nippon”. Mici detașamente au rămas în Italia până la sfârșitul anului 1919, ultimii soldați ai acestora plecând în decembrie, pentru a sosi în România la 2 ianuarie 1920 și a se integra în Armata Regală Română. Ajunse în România, ultimele batalioane de voluntari români
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
în cetatea Travnik și i-a chemat pe frații Sulejmanpašić în ajutor. Când armata rebelă a sosit în Travnik, a tras câteva salve către castel, avertizându-l pe vizir că este pregătită de luptă. Între timp, Gradaščević a trimis un detașament condus de Memiš-aga la Srebrenica, pentru a intercepta întăririle lui Sulejmanpašić. Cele două tabere s-au întâlnit la Pirot, lângă Travnik, la 7 aprilie. Acolo, Memiš-aga i-a învins pe frații Sulejmanpašić și pe armata lor de 2.000 de
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
din Franța care au sprijinit în mod activ eforturile de constituire a unei Legiunii militare române, s-au remarcat cu deosebire "Albert Thomas" și "Franklin Bouillon", iar dintre ofițerii francezi, "Th. Massou", "Brunnel" și "Charles Tateau" au sprijinit organizarea primelor detașamente de voluntari. Printr-un ordin al președintelui Republicii Franceze, Raymond Poincaré, pe 22 octombrie 1918 Legiunea a căptat statut oficial. În componența unității au intrat fie români care nu au fost de acord cu capitularea țării (civili, sau soldați care
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
aprilie, când a primit vestea invaziei rusești. Otomanii veneau în ajutorul tătarilor, care la rândul lor duceau un război de gherilă împotriva armatei ruse, mai puternice și mai moderne. Ei atacau liniile de aprovizionare ale inamicului, dădeau mici lovituri unor detașamente mai izolate, și ardeau câmpurile și casele din calea rușilor. Münnich nu a reușit să-și aprovizioneze corespunzător forțele, și a întâmpinat dificultăți în a înainta pe teren mai accidentat. Mai mult, armata sa a început să sufere de epidemii
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
Potrivit "Dicționarului estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației"..., de Ion Pachia Tatomirescu, «într-o cultură / literatură, prin avangardă se înțelege „detașamentul“ de oameni de știință, de artiști - poeți, prozatori, dramaturgi, sculptori, pictori, muzicieni ș. a. - ce acționează violent-novator pe un domeniu, explorând „terenuri“ necunoscute, turbionările / curentele stârnite numindu-se avangardism». Ca „zonă extremă“ a unei literaturi raportată, de regulă, la „segemntul temporal
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
fierbinte“) grație procesului de „clasicizare“ etc. În cadrul literaturii universale / naționale din secolul al XX-lea, avangarda (sinonimă, cum s-a mai spus, "modernismului extrem") înseamnă manifestarea câtorva curente: "dadaismul, futurismul, suprarealismul, expresionismul" etc. Româneasca avangardă ca modernism extrem, cu „primul detașament“ alcătuit - în perimetrul poeziei și al „pictopoeziei“ - din Ion Vinea, Tristan Tzara, Marcel Iancu, B. Fundoianu, Ilarie Voronca, Stephan Roll, Sașa Pană, Constantin Nisipeanu ș. a., dispunând de revistele: "Simbolul", 1912 (revistă de „recunoaștere“ / „tatonare“ avangardistă, redactată în București de Ion
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
între anii 1916 - 1918. A fost capturat de inamic, și dus ca prizonier de război lângă Lacul Baikal. La începutul războiului civil rus s-a înrolat în Armata Roșie și a intrat chiar în Partidul Bolsevic. A făcut parte din detașamentul de soldați care asigurau paza fostului țar Nicolae al II-lea și a familiei sale. Foarte probabil a fost unul dintre cei șapte membri ai plutonului de execuție. S-a întors în 1921 în Ungaria, locuind la Kaposvár. A devenit
Imre Nagy () [Corola-website/Science/301060_a_302389]
-
Timișoara, proiectată László Székely în stilul anilor 1900. A fost construită în cartierul Iosefin, lângă vechea remiză a pompierilor (această remiză se vede în partea stângă a imaginii din caseta articolului) pe locul vechiului turn de veghe. Actual este sediul Detașamentul 2 de Pompieri Timișoara. În Timișoara, primul regulament pentru pompieri datează din 13 martie 1774 și conținea instrucțiuni de prevenire a incendiilor specifice Timișoarei și prevederi privind organizarea intervenției. În 1801 cetățenii Timișoarei sunt obligați printr-o dispoziție a magistratului
Cazarma pompierilor din Iosefin () [Corola-website/Science/335687_a_337016]
-
mai există. După al Doilea Război Mondial pompierii sunt organizați în Grupul de Pompieri „Banat”, care în decembrie 2004 a fuzionat cu Inspectoratul de Protecție Civilă din Timiș, formând Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Banat”. Actual, în Timișoara există două detașamente de pompieri, Detașamentul 1 de Pompieri Timișoara, cu sediul pe strada Înfrățirii, nr. 13, și Detașamentul 2 de Pompieri Timișoara, cu sediul în cazarma din Iosefin.
Cazarma pompierilor din Iosefin () [Corola-website/Science/335687_a_337016]
-
al Doilea Război Mondial pompierii sunt organizați în Grupul de Pompieri „Banat”, care în decembrie 2004 a fuzionat cu Inspectoratul de Protecție Civilă din Timiș, formând Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Banat”. Actual, în Timișoara există două detașamente de pompieri, Detașamentul 1 de Pompieri Timișoara, cu sediul pe strada Înfrățirii, nr. 13, și Detașamentul 2 de Pompieri Timișoara, cu sediul în cazarma din Iosefin.
Cazarma pompierilor din Iosefin () [Corola-website/Science/335687_a_337016]
-
în decembrie 2004 a fuzionat cu Inspectoratul de Protecție Civilă din Timiș, formând Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Banat”. Actual, în Timișoara există două detașamente de pompieri, Detașamentul 1 de Pompieri Timișoara, cu sediul pe strada Înfrățirii, nr. 13, și Detașamentul 2 de Pompieri Timișoara, cu sediul în cazarma din Iosefin.
Cazarma pompierilor din Iosefin () [Corola-website/Science/335687_a_337016]
-
Diviziei a 11, col. D. Cocorăscu și cu lt.-col Mărculescu trebuiau să hotărască felul cum vor fi utilizate trupele de întărire trimise de la Slatina. În contradictoriu cu ordinele primite de la Armata I-a, cpt. Boerescu a susținut ideea ca „Detașamentul lt.col. Coandă” să nu fie adus în fața orașului Tg. Jiu, unde ar fi fost copleșit de superioritatea numerică a inamicului, ci să fie debarcat în gara Tg. Cărbunești și îndreptat spre Tetila, de unde urma să atace inamicul din flanc, pentru
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
flanc, pentru a-i tăia liniile de retragere. Soluția a fost acceptată, iar cpt. Boerescu însoțit de colonelul francez Fain, detașat la Div. 11, au traversat liniile inamice pe drumul cel mai scurt, noaptea, camuflați, pentru a ieși în întâmpinarea Detașamentului Coandă, la Tetila, și pentru a se asigura de buna desfășurare a planului de luptă . În dimineața de 14/27 octombrie, cpt. Boerescu, cu acordul lt.-colonelului Coandă, a preluat comanda primelor eșaloane de trăgători în atacul spre Sâmbotinul. Manevra
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
Coandă, la Tetila, și pentru a se asigura de buna desfășurare a planului de luptă . În dimineața de 14/27 octombrie, cpt. Boerescu, cu acordul lt.-colonelului Coandă, a preluat comanda primelor eșaloane de trăgători în atacul spre Sâmbotinul. Manevra „Detașamentului Coandă”, susținută de eroismul soldațiilor și de vitejia unor ofițeri precum slt. N. Pătrășcoiu, originar din satul învecinat Arsuri, a avut drept rezultat retragerea trupelor germane, cu mari pierderi, înapoi pe creasta munților. După retragerea în Moldova, Divizia a 11
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
Divizia a 11-a a intrat în refacere, fiind adusă la Mărășești în 6/19 aug. 1917. Maiorul P. Boerescu s-a mai remarcat cu ocazia incursiunii organizate în noaptea de 18-19 nov./1-2 dec. 1917, când, în fruntea unui detașament special antrenat, a străpuns liniile dușmane în zona Buduiul Calciu - Dealul Secului, pentru a captura documente aflate asupra ofițerilor germani, din care să rezulte situația reală a dispunerii trupelor și adevăratele intenții ale inamicului. La 1/13 ianuarie 1918, Divizia
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
în Germania, să se antreneze pentru o scurtă perioadă de timp cu Waffen-SS Reputația lui Törni era bazată pe succesele repurtate în Războiul de continuare (1941 - 1944) dintre Finlanda și Uniunea Sovietică. În 1943 o unitate de recunoaștere, neoficial numită "Detașamentul Törni" a fost înființată sub comanda sa. Este vorba despre o unitate de infanterie a cărui scop era să ajungă în spatele liniilor inamicului și care în scurtă vreme a devenit foarte cunoscută de ambele părți ale frontului datorită eficienței sale
Lauri Törni () [Corola-website/Science/324939_a_326268]
-
fost identificate formal în 2003 și pe 26 iunie 2003 au fost depuse în cimitirul Arlington, secțiunea 60, mormântul 8136. Una din clădirile comandamentului îi poartă numele (Larry Thorne Headquarters Building, 10th SFG(A) - Fort Carson Colorado). În Finlanda, supraviețuitorii „Detașamentului Törni”, alături de familie și prieteni, au înființat „Asociația Lauri Törni”. În cartea The Green Berets - "Berețile verzi", Robin Moore, personajul principal al primului capitol, "Sven Kornie", a fost inspirat de Larry Thorne. Cartea a fost ulterior ecranizată, numele filmului fiind
Lauri Törni () [Corola-website/Science/324939_a_326268]
-
stradă îngustă, unde s-a tras din nou asupra lor în timp ce se apropiau de o baricadă. Arnold a fost împușcat în gleznă în timp ce își organiza oamenii în încercarea de a cuceri baricada și a fost transportat în spate, transferând comanda detașamentului lui Daniel Morgan. Sub comanda lui Morgan, baricada a fost cucerită, dar nu s-a mai putut avansa din cauza străzilor întortocheate și a umezelii prinsă de praful de pușcă ce împiedica focul de muschetă. Morgan și oamenii săi s-au
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
al râului gata să-i atace pe americani. Aceștia, dar și alții, au fost mobilizați pentru a ataca bateria americană de la Point Levis, dar avangarda acestei miliții loialiste a fost învinsă în martie 1776 în bătălia de la Saint-Pierre de un detașament de miliții locale proamericane. Când a sosit generalul Thomas, situația din tabără l-a făcut să tragă concluzia că asediul nu poate fi menținut și a început să pregătească o retragere. Sosirea la 6 mai a unei mici flote britanice
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
de oameni, pe când germanii doar 144 de militari, deznodământul final fiind asigurat de contraatacul realizat de două companii de askari, ceea ce demonstra încă o dată capacitatea combativă înaltă și moralul ridicat al acestor trupe, asigurate în primul rând de comandantul acestor detașamente. Au urmat 18 luni grele de rezistență pe teritoriul Tanganyikăi, într-un continuu război de uzură, marcat de bătăliile de la Jassin (18-19 ianuarie 1915), Bucoba (21 iunie 1915) și Salaita (12 februarie 1916). Aceste succese pot fi explicate prin tactica
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
un orfelinat. El este luat de acolo de sora sa mai mare Margareta (Ioana Bulcă) și de cumnatul său, preotul Ioan (Ion Besoiu), și adus în casa lor dintr-un sătuc aflat în Transilvania. Acolo se află cantonat temporar un detașament al Armatei Germane. Băiatul este traumatizat de moartea fratelui său (Iurie Darie), un militant antifascist care fusese împușcat de agenții Siguranței Statului, găsindu-și refugiul într-o lume imaginară. El îi urăște pe nemți și are un singur prieten în
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
august 1944, odată cu ocuparea Constanței. Cele șase submarine au fost preluate de Marina Regală Română. Marina Italiană a operat patru șalupe torpiloare pe [[Lacul Ladoga]] în timpul [[Războiul de continuare|„războiului de continuare”]] (1941-1944). Vasele germane, italiene și finlandeze, parte a „Detașamentului naval K” au luptat împotriva vaselor militare de escortă și a celor de transport care încercau să aprovizioneze [[blocada Leningradului|Leningradul asediat]]. În cele din urmă, vasele italiene au fost predate finlandezilor. Marina italiană dispunea de o bază navală în
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
doar 30 Panzer I, 54 Panzer II, 66 Panzer III și 49 Panzer IV. Efectivele care fuseseră destinate asaltului împotriva frotului Eben-Emael fuseseră selectate din Diviziile aeriene a 7-a și a 22-a și fuseseră organizate în "Sturmabteilung Koch" (Detașamentul de Asalt Koch, după numele comandantului, Walter Koch). Organizarea Sturmabteilung Koch a fost finalizată în noiembrie 1939. Inițial, era compusă din parașuțiști ai Regimenului I de parașutiști și geniști ai Diviziei aeriene a 7-a, plus un mic grup de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
1 blindate a fost echipat cu o companie de autoblindate SdKfz 222 (10 vehicule). 40 de autoblindate SdKfz 222 au fost livrate armatei române începând cu luna septembrie a anului 1943 ca urmare a planului de livrare de armament Olivenbaum. Detașamentul Niculescu avea 5 vehicule SdKfz 222 la dispoziție în timpul luptelor pentru eliberarea Transilvaniei din septembrie 1944. La începutul anului 1945, Regimentul 2 Care de Luptă avea 8 mașini blindate SdKfz 222. Pe 15 noiembrie 1947, Armata Română avea 13 autoblindate
Leichter Panzerspähwagen () [Corola-website/Science/319947_a_321276]
-
Görtz, un ofițer de carieră care condusese un regiment în Primul Război Mondial pe frontul din Galiția. Acesta adună o echipă de mercenari și dispune ca represalii uciderea câte unui țăran din fiecare casă. Maiorul Tudor Andrei conduce un mic detașament de soldați care vine în apărarea sătenilor. Mercenarii sunt decimați de grupul maiorului Andrei, iar baronul von Görtz este ucis la final de unul dintre mercenari. Refugiat la Viena după semnarea la 29 octombrie 1918 a armistițiului ce marca încetarea
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]