4,675 matches
-
puțin verosimil, dar care sunt menite să amplifice potențialul patologic al angoasei lui Leiba. Încă odată, resorturile intime ale nevrozei se declan- șează, pentru că din dialogul celor doi tineri studenți unul în filozofie și altul în medicină, studenți care comentează detașat cazul de omor, subiectul nevrotic decupează deta- liul care amplifică oroarea. „Dar amănuntele ! (s.n.) Dacă nu s-ar fi găsit prădată, s-ar fi crezut că a fost o cruntă răzbunare, sau fapta nebuniei religioase. În anecdotele despre sectarii iluminați
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
simț enorm și văz monstruos”. Monstruozitatea actului criminal este transferată deta- liului, dar crima ca atare este circumscrisă unei forme de ritualitate care implică victime sacrificiale în cadrul anu- mitor microsocietăți sectare. Trebuie observat dublul regis- tru, unul al comentariului științific, detașat, calm, rigid, celălalt al lecturii implicate, anxioase a lui Leiba. Din punct de vedere criminologic detaliile furnizează informații importante pentru realizarea profilului psihologic al crimi- nalului. Pentru subiectul în cauză ele sunt transferate unui alt tip de narațiune care relevă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu o cunoaște. Fiecăruia Îi apare altfel, unuia inocentă, altuia perversă, prietenoasă, atrăgătoare, periculoasă sau demonică. Astfel ar trebui să fie un actor, de unde și ideea de cameleon, talentul de a Întruchipa și de a convinge, rămânând În același timp detașat interior, liber, neidentificat cu rolul. Care e secretul unui actor? José poate să o omoare pe Carmen, dar nu-i poate lua secretul. Forța și libertatea de cameleon În continuă schimbare sunt calități pe care doar un mare actor le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
simple fantezii. Istoria Rusiei (puteam de pildă, să afirm) poate fi judecată din două puncte de vedere (ambele Îl iritau pe Nesbit, dintr-un motiv oarecare, În egală măsură): primul, prin prisma evoluției poliției (o forță ciudat de impersonală și detașată, funcționând uneori Într-un fel de vid, uneori neputincioasă, iar alteori depășind Guvernul În persecuții brutale); și al doilea, prin prisma dezvoltării unei minunate culturi. Sub țari (aș fi putut continua), În ciuda stupidității și ferocității fundamentale ce caracteriza regimul, un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
după perlă dintr-o admirabilă povestire pe care o citise de nenumărate ori și Întotdeauna la fel, cu același aer dezgustat pe care-l avea chipul lui cu nobile cute de pe frontispiciul operelor sale complete. Presupun că pentru un observator detașat ar fi ușor să facă haz de toți acei oameni ireali care mimau În orașe străine o civilizație moartă, mirajele Îndepărtate, aproape legendare, aproape sumeriene, ale St. Petersburg-ului și ale Moscovei din perioada 1900-1916 (perioada care, chiar și În anii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Maria încetișor, fără patimă. Rămâi... Nu vreau să vă tulbur despărțirea... Câteva clipe numai... Ștefane! Eu nu plec la Hotin! spune ea cu hotărâre. Cee?! Cum așa?! Pentru ce?! M-am hotărât, Ștefane, spune ea cu o voce blândă, calmă, detașată. Mă retrag la mănăstire... Îmi închin viața, câtă mi-a mai rămas -, mi-o închin Sfintei Fecioare... Maria! Cum așa, Maria?! grăiește Ștefan uluit, cu reproș și tristețe. Și tu mă părăsești... Cu drept cuvânt... Dar... dar nu se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
comică este esențial altceva decât umorismul. Comicul monumental intră într-un anumit conflict cu durata, o frânează cumva, introducând în fluxul ei momente de suspensie ; are așadar o tendință imobilizatoare : monumentalul e prin esență static. Umorismul ține de o atitudine detașată a inteligenței față de cursul existenței, e o manieră de a-l contempla în mers, oferindu-și-l ca spectacol. Constantin Noica folosește totdeauna, când vine vorba, formula „zeflemeaua lui Caragiale”. Desigur, zeflemeaua e o trăsătură de netăgăduit la Caragiale. Dar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de a nu mânca pâinea lenei și a încerca cu orice preț să mă țin vie în curentul timpului. Boni (Herlin) a venit foarte gânditor. L-am întrebat dacă s-a întâmplat ceva și mi-a povestit cu vocea lui detașată, aproape rece, că fratele lui a înnebunit. Acum este închis la casa de bolnavi de nervi, după ce a amenințat un șofer cu un cuțit, pentru că nu vroia să-i dea biletul pe care nu-l plătise. Numărul celor rătăciți cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dinamovist care lasă impresia, prin elitismul său dîmbovițean, că a strîns cromozomii regali ai întregii Europe. Dintre toți aristocrații gazoanelor românești, George Copos seamănă cel mai mult cu Albert. Îi plac motoarele, iubește turismul, e susținătorul financiar și suporterul teoretic detașat al unei echipe de fotbal. În dansul său de bucurie se regăsește aceeași temă coregrafică precum în unduirile albertine de la partida cu Real. În cîteva puncte, însă, viețile și operele celor doi diferă fundamental. Unul se ocupă de turismul saprofelic
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
domnitorului, adjuvanții bine intenționați, dar lipsiți de viziune politică, omnipotentul adversar extern, ținut însă cu tenacitate la distanță, inamicul intra muros, trădătorul viclean, dar cu capacități limitate, oamenii „simpli”, care întrețin cultul personalității voievodului, raisonneur-ii occidentali aflați în misiune, când detașați, când direct interesați de soarta țării etc. Aceste elemente se regăsesc, bunăoară, în Io Mircea Voievod (1966), care indică deopotrivă calitățile și defectele dramaturgului. Mai întâi, deși reușește în bună măsură să întrețină pateticul, el cade adesea într-un retorism
TARCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
se grăbește să construiască un sistem. Este morala „creștin-existențială”, nu „bucherească și ipocrită”, zice el într-un loc. „Creștin existențial” este o definiție care i se potrivește. Când răspunde corespondentului său de la Iași, se simte „bătrân și resemnat”, dar scrie „detașat și voios”, nu are teorii, nu crede în estetică și nu crede nici în idei. Ideile duc la ideologie și ideologiile au devenit, în secolul al XX-lea, primejdioase. Scrie „totodată bătrânește și copilăros”, de aceea e mirat că este
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
provoca vigilența. Cunoscîndu-le precaritatea mijloacelor, cîtorva și vacuitatea (căci nu o dată m-am „luptat” cu textele lor ca să le fac publicabile), i-am ascultat ori de cîte ori dădeau spectacole sur place, în redacție, și i-am citit fără afinitate, detașat, sceptic, iar acasă, cronicar autorizat doar de propria-mi conștiință, le-am consemnat imposturile în pagini care luau de la sine formă de anecdote. Surprinse pe viu și încadrate la locul potrivit, anecdotele te scutesc de explicații suplimentare. Cînd cele două
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
inițierea În traumă fusese precoce. Eram, trebuia să recunosc, captivul propriilor vechi și noi obsesii, mai curând, decât eliberat prin transcendență. Îmi acceptasem Însă, În cele din urmă, Încărcătura. În marele bâlci al deșertăciunilor care ne găzduia, premisele celor mai detașați și mai ludici și mai senini decât eram eu În stare să fiu nu mi se păreau nici mai bune, nici mai rele. Nu erau Însă ale mele, atât. Să fi fost deosebirea dintre noi vechea și mereu noua contradicție
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
străin În lume”. Urmărindu-și cu sadică scrupulozitate vulnerabilitatea, retractilitatea, rușinea, lucida călătoare pe sinuoasele trasee ale interiorității speră, totuși, cu alarmantă orbire, că evenimentele imediatului nu vor penetra prea prețioasele ceruri ale spiritului... Strania dedublare cu care se urmărește, detașată, pe sine Îi amintește totuși, Îngrijorător, acel trecut În care recunoaște, acum, cu „voluptuoasă, vagă oroare”, șansa de a fi vie, vie În pustiul posibilului. Între trecutul „acela” de demult, trecutul lui leting go1, și prezentul care Începe, brusc, să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Între dictatura comunistă est-europeană și presiunea „stângistă” (și „minoritară”) din unele universități americane. Uniunea Scriitorilor organizase - la sugestia „autorităților”, probabil - o restrânsă Întâlnire cu musafirul american la care, surprinzător, am fost și eu invitat. Pe motive „etnice”, bănuiesc. Elegant, cordial, detașat, Saul Bellow nu lăsa să se bănuiască tensiunea În care se desfășura, de fapt, vizita, cum avea să rezulte nu doar din romanul menționat, ci și din relatările celor care avuseseră ocazia să discute direct cu oaspetele. Bellow trăia „un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
arătându-mi biblioteca, lacul din jur, florile, motanul, vorbindu-mi despre cursul său la Universitatea din Boston („Ambițiosul secolului XIX”, văzut prin Balzac, Stendhal, Dostoievski), Îmbrățișându-ne, la sfârșit, ca „our new friends”. Delicata contrapondere a unui clasicism intelectual orgolios, detașat. Am contemplat, de asemeni, comportarea În preajma femeilor a cuceritorului faimos, cândva, pentru aventurile amoroase și numeroasele căsătorii-divorțuri. Redevenea cavalerul ușor arhaic, juvenila directitate americană potența curtenitoarea afabilitate, farmecul, ticul seducției, acum supravegheată, Încetinită. L-am urmărit și În tensionatele momente
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Departamente și Marelui Stat Major soluționarea chestiunilor care intră în competența lor; g.) Întocmește și execută bugetul general al taberelor de muncă obligatorie, precum și al fiecărei tabere de muncă în parte; h.) Propune revocare sau înlocuirea personalului civil al taberelor, detașat sau delegat de Departamentele interesate; i.) Administrează întreg patrimoniul Inspectoratului G-ral al Muncii de Folos Obștesc, înființat prin legea promulgată cu decretul regal Nr. 1450 din 22 martie 1937, publicat în Monitorul Oficial Nr. 69 din 24 martie 1937, care
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
961 din 17.V.1942; Am onoare a face cunoscut următoarele: 1) Detașamentele de lucrători evrei vor fi creiate, încadrate, administrate, gestionate și verificate de către Corpurile de Armată sau Comandamentele Teritoriale respective (prin Cercurile de Recrutare), fiind în situația unităților detașate. În consecință, Direcțiunea Superioară a Geniului, nu va mai verifica gestiunea detașamentelor ce se vor constitui pe baza ordinelor date mai sus. 2) Corpurile de Armată (Comand. Teritoriale), pe măsură ce au organizat detașamentele de evrei ordonate cu No. 33.911 din
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
REVOLUȚIEI! N.n. Un alt exemplu de ziceri iraționale: “Zi importantă pentru România”— “Nu a fost recunoscută pe plan național ca simbol al revoluției”. Pag. 293 - ȘTEFAN PRUTIANU . “Din grupul organizatorilor evenimentelor din 14 decembrie 1989 , (liderul platonic), este cel mai detașat de acele evenimente . Ca și în anii trecuți , și acum a evitat să dea interviuri despre acest subiect , părând să dorească a-l da uitării De altfel , nici nu a participat la simpozionul “14 Decembrie 1989 începutul Revoluției române” din
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
literaturii contradictorii” a trecut. A trecut, e drept, dar literatura franceză de astăzi se găsește prinsă Încă prinsă În siajul ei, nu-și poate privi viitorul, pentru că viitorul nu-l vede decît ca pe o reîntoarcere În trecut, tot mi detașată, speră ea. La urma urmei, nu știm dacă a trecut. Discuția de pînă acum a vizat proza. Poezia franceză contemporană nu pare a fi ieșit vreodată din paradigma modernistă, cea a contradicțiilor, cea a contradicției dintre o expresie autentică și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
alt romancier “exhibiționist”, Tony Duvert, autor de literatură homosexuală, afiliat la un moment dat editurii Minuit, care se Întîmplă să fie prezent În biblioteca Institutului francez prin cîteva volume (de exemplu Un anneau d’argent a l’oreille,1982) scrie detașat, fără miză, cu umorul și spiritul ludic proprii polar-iștilor francezi de azi; dar și cu flegma, cu expresia monotonă și chivernisită care-i pune În evidență micile explozii tehnice, parcă involuntare - ambele, atribute ce se regăsesc, ridicate În rang
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
urască - devin În orice caz solipsiști, autotelici, profunzi... Există desigur tentația de a adopta În privința homosexualității - fie ea feminine, cum se Întîmplă În cazul nostru - trei atitudini: primele două sînt angajate: Împotriva sau pentru,de pe poziții esențialist-religioase sau relativist-culturale. Ultima, detașată, aruncă o privire „estetică” asupra decorului - pentru că homosexualitatea devine acum decor social, sau pur și simplu biologic - și cheamă privitorul să asume rolul unui subiect cunoscător pentru care homosexualii nu există, pur și simplu, decît În dimensiunea lor pitorească: bizari
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
arme În lupta cu morfeicul limbaj. Pugnacitatea unei anume literaturi feminine, de exemplu, nu rezultă decît din manifestarea imediată și evidentă a autorului În text. Scriitoare ca Lydie Salvayre sau Camille Laurens, chiar Amélie Nothomb, nu pot fi agentele unui detașat killing me softly. Dacă intenția lor este să producă o literatură sangvinară, atunci transpunerea acesteia În scris apare evidentă, printr-o investiție de energie din care nici o picătură nu poate fi ascunsă de ochii cititorului. Devine așadar limpede cum se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literar, nobil, clasicist, și anume minimalismul. Lucrurile pot să pară paradoxale: cum să ajungă avatarul Noului Roman - de avangardă - revendicat ca marcă identitară franceză? Răspunsul stă, cred, În stil. Din voința revoluționară a Noilor romancieri a rămas doar o scriitură: detașată, elegantă, prețioasă chiar, lipsită de inflexiuni, ternă uneori, pe care unii critici o compară cu cea clasică a secolului al XVII-lea („il y a du Bossuet chez Echenoz” scrie undeva criticul Bruno Blanckeman). Epoché-ul la care visa realismul fenomenologic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Hitchcock În 1985, cu romanul Les Grandes blondes). În prima parte a anilor 1980 Își scriu primele cărți Jean-Philippe Toussaint și Hervé Guibert, scriu Bernard-Marie Koltès - cunoscut mai ales ca dramaturg - și Tony Duvert. Antepenultimul și ultimul Își asumă detașat homosexualitatea, marcînd apariția unei literaturi a alterității diferite de ceea ce făcuse Simone de Beauvoir sau, mai tîrziu, Monique Wittig, prin abandonarea militantismului, iar noul feminism, inaugurat probabil de Anne F. Garréta, stă În așteptarea debutului anilor 1990 pentru a ocupa
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]