1,754 matches
-
din punct de vedere moral, dar numai în aceeași manier] în care consider]m c] animalele de companie bine antrenate se poart] bine atunci când r]spund în modul dorit. Incompatibiliștii care sunt convinși c] suntem liberi și c], prin urmare, determinismul este fals, sunt cunoscuți că „libertarieni” (a nu fi confundați cu libertarienii politici, care urm]resc s] maximalizeze rolul statului). Ei accept] c], dac] determinismul ar fi adev]rât - pasul 1 din argumentația de mai sus - pașii ulteriori ar urma
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
spund în modul dorit. Incompatibiliștii care sunt convinși c] suntem liberi și c], prin urmare, determinismul este fals, sunt cunoscuți că „libertarieni” (a nu fi confundați cu libertarienii politici, care urm]resc s] maximalizeze rolul statului). Ei accept] c], dac] determinismul ar fi adev]rât - pasul 1 din argumentația de mai sus - pașii ulteriori ar urma într-adev]r. Dar, susțin ei, determinismul este fals pentru c], cel puțin în anumite situații, putem acționa liber. Cele mai comune versiuni ale libert arianismului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
libertarieni” (a nu fi confundați cu libertarienii politici, care urm]resc s] maximalizeze rolul statului). Ei accept] c], dac] determinismul ar fi adev]rât - pasul 1 din argumentația de mai sus - pașii ulteriori ar urma într-adev]r. Dar, susțin ei, determinismul este fals pentru c], cel puțin în anumite situații, putem acționa liber. Cele mai comune versiuni ale libert arianismului sunt cele contracauzale (Campbell, 1957). Potrivit libertarianisului contracauzal, desi tr]im într-o lume care este în mare m]sur] determinist
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prin aceea c] nu exist] nimic anume nedeterministic în ceea ce le privește. Prin urmare, aceasta ar putea fi susținut] la fel de bine și de compatibiliști. „Compatibiliștii” resping raționamentul de mai sus că nevalid. Procedând astfel, ei nu trebuie s] susțin] c] determinismul rezist], numai c], dac] ar rezista, acest lucru ar fi compatibil cu libertatea noastr] de a decide și de a acționa. Compatibiliștii au utilizat numeroase strategii pentru a-și ap]ra convingerea comun] potrivit c]reia putem fi simultan determinați
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Așa-numitele analize „ipotetice” ale cerinței de a fi responsabili moral - vezi pasul 4 în raționamentul schițat mai devreme - au fost aprig criticate. Dintre aceste critici, una pe care mulți o consider] conving]toare sun] în felul urm]tor: dac] determinismul este adev]rât, legile naturii, considerate în conjuncție cu o descriere a condițiilor universului în orice moment dinaintea nașterii mele, determin] orice afirmație adev]rât] despre comportamentul meu. Dar în mod sigur aș fi putut s] m] abțin de la a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de a acționa astfel dac] situațiile din trecut ar fi fost altele decât au fost de fapt dac] mi-aș fi exercitat aceast] capacitate. Dac], cu anumite prilejuri, m-aș fi purtat diferit atunci, pornind de la ipoteza potrivit c]reia determinismul este adev]rât, trecutul ar fi fost diferit. O a doua strategie compatibilist] a fost aceea de a l]să deoparte analizele ipotetice ale unor afirmații de tipul „ea ar fi putut face altfel”, în favoarea consider]rii propozițiilor care atribuie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
influența unei comenzi posthipnotice de a nu tunde gazonul, c] acesta este acoperit cu z]pad], c] nu exist] nici o mașin] de tuns funcțional]...). Asemenea condiții prohibitive sunt interpretate, desigur, sub forma condiții prohibitive pentru responsabilitatea moral] chiar și atunci când determinismul nu se afl] în discuție. Dar argumentul fundamental aici este c], de vreme ce adev]rul determinismului (sau falsitatea acestuia) pare s] nu conteze pentru precizia înțelegerii a ceea ce putem și nu putem face, compatibiliștii cu aceast] convingere susțin c] nu determinismul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pad], c] nu exist] nici o mașin] de tuns funcțional]...). Asemenea condiții prohibitive sunt interpretate, desigur, sub forma condiții prohibitive pentru responsabilitatea moral] chiar și atunci când determinismul nu se afl] în discuție. Dar argumentul fundamental aici este c], de vreme ce adev]rul determinismului (sau falsitatea acestuia) pare s] nu conteze pentru precizia înțelegerii a ceea ce putem și nu putem face, compatibiliștii cu aceast] convingere susțin c] nu determinismul în sine ne priveaz] de puterea de a face lucrurile și altfel decât le facem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
determinismul nu se afl] în discuție. Dar argumentul fundamental aici este c], de vreme ce adev]rul determinismului (sau falsitatea acestuia) pare s] nu conteze pentru precizia înțelegerii a ceea ce putem și nu putem face, compatibiliștii cu aceast] convingere susțin c] nu determinismul în sine ne priveaz] de puterea de a face lucrurile și altfel decât le facem. Mai degrab] factorii prohibitivi particulari sunt cei care au acest efect. Desigur c] într-o lume determinist] va exista o explicație determinist] pentru prezența unui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care ne-o pretind determiniștii radicali. Deterministul radical într-adev]r insist] s] judec]m semnificația acestor reacții din punct de vedere obiectiv sau impersonal, o acțiune imposibil de duș la îndeplinire în interacțiunile noastre interpersonale cu altii. Așadar, indiferent dac] determinismul este adev]rât sau nu, viziunea asupra propriei persoane nu este negociabil]. Așadar, adev]rul determinismului susține în mod inutil libertatea, responsabilitatea moral], obligația moral], laudă, învinuirea și predeapsa. Deși, prin urmare, contribuția lui Strawson ar putea fi înțeleas] că
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reacții din punct de vedere obiectiv sau impersonal, o acțiune imposibil de duș la îndeplinire în interacțiunile noastre interpersonale cu altii. Așadar, indiferent dac] determinismul este adev]rât sau nu, viziunea asupra propriei persoane nu este negociabil]. Așadar, adev]rul determinismului susține în mod inutil libertatea, responsabilitatea moral], obligația moral], laudă, învinuirea și predeapsa. Deși, prin urmare, contribuția lui Strawson ar putea fi înțeleas] că o strategie de respingere a incompatibilismului, ar fi mai corect s] o înțelegem că pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
liberatea de voinț] înseamn] s] fii liber s] vrei ceea ce vrei s] vrei sau, mai exact, s] ai voința pe care o vrei. O asemenea viziune asupra libert]ții de voinț] este, susține el, neutr] prin raportare la adev]rul determinismului. Este irelevant dac] avem voința pe care o vrem din cauza unui proces determinist sau din cauza șansei (norocului). (Un libertarian ar fi înclinat s] înțeleag] acest mod de a pune problema ca tendențios.) Ce înseamn] s] avem voința pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu ne putem mulțumi s] l]s]m la o parte reacțiile noastre chiar dac], așa cum susțin incompatibiliștii, asemenea atitudini ar fi nejustificabile obiectiv într-o lume determinist]. S] presupunem c] Strawson are dreptate. S] presupunem, de asemenea, si c] determinismul este adev]rât (și recunoscut că adev]rât). Determiniștii radicali au dorit s] susțin] c], dat fiind adev]rul determinismului, reacțiile pot avea, în cel mai bun caz, un rol de instrument, si anume unul de control social (Edwards, 1961
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar fi nejustificabile obiectiv într-o lume determinist]. S] presupunem c] Strawson are dreptate. S] presupunem, de asemenea, si c] determinismul este adev]rât (și recunoscut că adev]rât). Determiniștii radicali au dorit s] susțin] c], dat fiind adev]rul determinismului, reacțiile pot avea, în cel mai bun caz, un rol de instrument, si anume unul de control social (Edwards, 1961). Delictul nu va fi un comportament imoral (pentru c] aceia care îl s]vârșesc nu vor putea s] fac] nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
excepțiile fiind unii minori, anumiți indivizi dereglați psihic ș.a.m.d. - o mare parte a penologiei morale consider] nejustificat] pedepsirea legal] pentru motive ca acelea oferite de determiniștii radicali. Potrivit unor asemenea puncte de vedere, în afar] de adev]rul determinismului care ne arăt] c] nici unul dintre noi nu este agentul liber, responsabil moral, presupus de practicile noastre morale și legale, avem o mulțime de motive empirice pentru ideea conform c]reia practicile penale tradiționale sunt lipsite de succes și trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Campbell, C.A.: On Selfhood and Goodhood (London: Allen and Unwin, 1957). Chisholm, R.M.: „ Human freedom and the self”, The Lindley Lecture, 1964; reeditat în Free Will, ed. G. Watson (Oxford: Oxford University Press, 1982). Edwards, P.: „Hard and soft determinism”, Determinism and Ffreedom în the Age of Modern Science, ed. S. Hook (Collier Books, New York, 1961). Frankfurt, H.: „Alternate possibilities and moral responsibility”, Journal of Philosophy, 66, (1969) 829-39. -: „Freedom of the will and the concept of a person”, The
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
C.A.: On Selfhood and Goodhood (London: Allen and Unwin, 1957). Chisholm, R.M.: „ Human freedom and the self”, The Lindley Lecture, 1964; reeditat în Free Will, ed. G. Watson (Oxford: Oxford University Press, 1982). Edwards, P.: „Hard and soft determinism”, Determinism and Ffreedom în the Age of Modern Science, ed. S. Hook (Collier Books, New York, 1961). Frankfurt, H.: „Alternate possibilities and moral responsibility”, Journal of Philosophy, 66, (1969) 829-39. -: „Freedom of the will and the concept of a person”, The Journal
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Hook (Collier Books, New York, 1961). Frankfurt, H.: „Alternate possibilities and moral responsibility”, Journal of Philosophy, 66, (1969) 829-39. -: „Freedom of the will and the concept of a person”, The Journal of Philosophy, 68 (1971) 5-20, reeditat în Free Will and Determinism, ed. G. Watson (Oxford: Oxford University Press, 1982). -: „Identification and wholeheartedness”, Responsibility. Character and Emotions: New Essays în Moral Psychology, ed. F. Schoeman (Cambridge and New York: c] mbridge University Press, 1987). Hobart, R. E.: „Free will aș involving determination and
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Character and Emotions: New Essays în Moral Psychology, ed. F. Schoeman (Cambridge and New York: c] mbridge University Press, 1987). Hobart, R. E.: „Free will aș involving determination and inconceivable without it”, Mind, 43 (1934) 1-27; reeditat în Free Will and Determinism, ed. B. Berofsky (New York: Harper and Row, 1966). Honderich, Ț.: A Theory of Determinism: The Mind, Neuroscience, and Life Hopes (New York: Oxford University Press, 1988). Huxley, A.: Brave New World (1932); (Harmondsworth: Penguin, 1955). Kant, I.: Foundations of the Metaphysics
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] mbridge University Press, 1987). Hobart, R. E.: „Free will aș involving determination and inconceivable without it”, Mind, 43 (1934) 1-27; reeditat în Free Will and Determinism, ed. B. Berofsky (New York: Harper and Row, 1966). Honderich, Ț.: A Theory of Determinism: The Mind, Neuroscience, and Life Hopes (New York: Oxford University Press, 1988). Huxley, A.: Brave New World (1932); (Harmondsworth: Penguin, 1955). Kant, I.: Foundations of the Metaphysics of Morals. Lucas, J. R.: The Freedom of the Will (Oxford: Oxford University Press
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
structurile locale sau internaționale și actorii sociali. Dacă la începuturile gândirii sociologice, originile acțiunii umane erau plasate în afara indivizilor la nivel suprauman, suprasocial fie ținând de domeniul supranaturalului ce modela și controla viața individuală și colectivă, fie ținând de domeniul determinismului biologic, fizic, geografic sau ecologic -, iar apoi, în sociologia structural-funcționalistă, la nivelul "organismului" social fiind o caracteristică inerentă a sa în prezent sunt plasate la nivelul actorilor sociali individuali și colectivi și al inter-schimburilor sau negocierilor ce au loc între
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
logica esențialistă nu pot explica schimbarea identității vezi și Baumann (1999:87). La modul concret așadar, una din direcțiile de contestare a viziunii esențialiste este cea a diacronismului identității. În plus, o serie de "atacuri" au fost orientate către ideea determinismului bazat pe un nucleu instinctiv, afectiv. O critică importantă adresată concepției esențialiste care are în vedere perenitatea elementelor culturale și, de aici, diacronismul identității este adusă de Barth. El afirmă că nu putem diagnostica identitatea unei entități sociale în funcție de trăsăturile
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
general, Barth este considerat a fi unul dintre cei care schimbă perspectiva asupra identității datorită faptului că mută accentul de pe concentrarea pe elemente ale culturii (substanță și conținut) și abordare emică pe cogniție și abordare etică. În loc să se centreze pe determinismul structural (structuralismul și funcționalismul erau încă dominante în acea perioadă), el acordă atenție sporită cognițiilor actorilor sociali: hetero- și auto- atribuirii. Identitatea nu este un fenomen care este generat și are loc în interiorul unei societăți, ci în procesul de interacțiune
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
fapt, schepsisul ei: ești în criză de subiecte? nu mai poți picta? N-am nimic cu Iliescu, răspund, cu omul Iliescu, deși, fie vorba între noi, nu pot despărți total ființa din carne și oase de faptele ei (intervine imediat determinismul meu de serviciu). Numai făptura asta putea face ce face. Dar nu omul acesta, ca individ în masa indistinctă românească, mă/ ne interesează, ci exponențialitatea lui în răstimpul public pe care-l trăim. Mă rog, dacă n-ar fi existat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
analitică, oricărei figuri sau mișcări, deci oricărui obiect fizic, îi corespunde o ecuație algebrică), de tip mecanicist, nu mai dă drept de cetate demersului poetic. Obiectualul este studiat într-o perspectivă unidimensională, guvernată de o cauzalitate univocă și indiscutabilă. Legea determinismului universal domină până și reprezentările despre intervențiile divinității în existența ființelor, privite ca parte a sistemului mecanicist, redundant și inexpresiv. La aceasta tradiție iconoclastă punctată decisiv de raționalism se adaugă în secolul XVIII empirismul factual, prin David Hume și Isaac
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]