2,337 matches
-
s-a dovedit a fi un poponar patetic. Dacă nici să fii prieten cu o Împuțită de tipă care preferă compania homălăilor nu-i consolidează reputația de puță-bleagă, naiba știe ce altceva ar face-o. Inglis știe asta și evident detestă ca ea să se țină ca scaiul de el. Astăzi am convocat echipa mai devreme și posămi dau seama că unii dintre ei nus prea Încântați. De parcă mi-ar păsa: am o zi foarte Încărcată. Mă văd cu Bunty mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fost altcineva. Ne pare rău că n-am fost ca Stevie. O expresie ca și cum ar fi Înțeles. Dar Încă-i mai era milă de mine. Toal e În regulă, dar Îi pot vedea compasiunea din privire, compasiune pe care o detest mai mult ca orice. Sunt dus cu ambu0000 Îmi fac griji pentru tinesalon doar cu niște tăieturi minore și pBruce. Sunt nevoit; suntem unul singur.spune că suntem foarte norocoși că Supraviețuirea parazitului depindeca curu. Au făcut cevde existența neîntreruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pună niciodată piciorul În locul ăla. Dacă există, oricum nu oprește răutatea. Dacă nu, atunci n-ar trebui să ne preocupe, zicea ea. Alcoolul și bingo, odată complemantare căsniciei și religiei, se dilataseră ocupându-și locul În viața ei. Bunica ta detesta Însușirile cucernice ale fiicei ei, mama ta. Dar, În felul ei Îl iubea pe fiul pe care i-l lăsase fiica sa 000000000000000e putem face. Așa că ne uităm la televizor. La un momendat Toal vine la miniacasă. Ce să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
meditat cu tăieturile din ziarul din Biblioteca Scoțiană În față. Te-ai gândit la bolile tale, la propriile-ți probleme și ai făcut legătura Între ele și cele ale tatălui tău natural. Bărbatul ăsta, cel mai de temut și mai detestat din sistemul penitenciar, ținut izolat pentru siguranța lui și a celorlalți. Bărbatul care a devenit cunoscut sub numele simplu, Bestia. Tu trebuia să nu te dai bătut, să fii mereu ocupat, să-ți reprimi gândurile. Tu erai normal. Ai plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
prima dată la Platon: philologia desemna dragostea de vorbă, de conversa ție, de argumentare (ca dispută teoretică); domeniul seman tic al termenului este bine pus În evi dență de antonimie: philologos vs misologos, „amator de argu mentație“ vs „cel care detestă conversația, argu mentația“. La Platon, se conturează distincția filov-logo~ / polu-lovgo~ vs bracu-lovgo~, caracterizînd raportul Atena-Spar ta. Odată cu transferul atenției de la domeniu la cel care Îl stăpînește și care este „un iubi tor de logos“, se im pune definirea termenului logos
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Recunoașterea socială a trebuit să aștepte anii șaizeci și ajutorul lui Langlois și Godard. Această promovare nu este neapărat un semn bun, după cum vom vedea, în măsura în care muzeificarea poate consacra izolarea (prestigiul și uzul fiind invers proporționale). Înțelegem că homo aestheticus detestă mecanica: esteticul s-a născut, târziu, din Filozofie (Baumgarten, Kant, Hegel, Schopenhauer, Nietzsche, Croce și ceilalți din breaslă), iar filosofia s-a născut, în Ionia, din respingerea mașinăriilor. De la Platon încoace, ea spune povestea Spiritului confruntat cu Materia și detașîndu-se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
modul în care figurează" (J.-P. Vernant). Profesioniștii a ceea ce noi numim arte frumoase se plasează fără îndoială, în ierarhia platoniciană, înaintea sofiștilor și a tiranilor, dar cu mult în urma filosofilor, a conducătorilor militari și a economiștilor. E drept că, detestându-și contemporanii și compatrioții, Platon nu vedea salvarea decât în întoarcerea la imuabilitatea canoanelor egiptene. Până atunci, cu cât un lucru e mai frumos, cu atât e mai dubios. Imaginea fiind un deficit de ființă și deci de adevăr, cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
departe, cu Felul în care vorbește Ahile Încercarea de a adânci caracterul lui Ahile nu poate ocoli analiza felului în care vorbește el și a specificității discursului său. Ahile nu și ascunde niciodată gândul după vorbe și chiar declară că detestă duplicitatea, pe cel care una gândește și alta spune, tot pe atât cât îi este urât de porțile Ținutului morții. Lucrul acesta i-l spune lui Odiseu, și nu întâmplător. 107 S-ar putea crede că întregul fel de a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
departe, cu Felul în care vorbește Ahile Încercarea de a adânci caracterul lui Ahile nu poate ocoli analiza felului în care vorbește el și a specificității discursului său. Ahile nu și ascunde niciodată gândul după vorbe și chiar declară că detestă duplicitatea, pe cel care una gândește și alta spune, tot pe atât cât îi este urât de porțile Ținutului morții. Lucrul acesta i-l spune lui Odiseu, și nu întâmplător. S-ar putea crede că întregul fel de a vorbi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lîngă arborarea unei ținute de doliu negru prelungit in extremis (normală pînă la un punct), și-a impus o recluziune totală, retrăgîndu-se la Windsor, Balmoral și Osborne, unde își petrecea cea mai mare parte a timpului în compania (nefirească și detestată de anturajul familial și politic al reginei) unui oarecare John Brown, un Highlander gillie**, care fusese în serviciul prințului în aceeași funcție de grăjdar. Absența reginei, timp de peste un deceniu (1861-1865 și 1867-1876), din viața politică și publică (poate cu excepția zilei
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
aceea amiral) și de care se îndrăgostise pînă peste cap. Regina Victoria nu era în principiu contra acestei alianțe consangvine, ca de altfel nici tații tinerilor, dar cele care s-au împotrivit au fost ducesa de Edinburgh, foarte filogermană (care detesta tot ceea ce însemna Anglia), pe de o parte, și principesa moștenitoare Alexandra, antigermană de cînd Danemarca pierduse ducatele Schleswig și Holstein, și care își detesta cumnata. Mama Mariei (care nu-și putea imagina că Albert Victor va muri și că
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
tinerilor, dar cele care s-au împotrivit au fost ducesa de Edinburgh, foarte filogermană (care detesta tot ceea ce însemna Anglia), pe de o parte, și principesa moștenitoare Alexandra, antigermană de cînd Danemarca pierduse ducatele Schleswig și Holstein, și care își detesta cumnata. Mama Mariei (care nu-și putea imagina că Albert Victor va muri și că George va deveni prinț moștenitor și viitor rege), a "aranjat" cu regina Olga a Württembergului (și ea Mare Ducesă a Rusiei, ca soră a țarului
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
93 Highlanders. Pierderile englezilor au fost de 110 morți și 137 de răniți************. Nu se cunosc pierderile rusești, dar rușii au terminat scurta bătălie păstrîndu-și tunurile și pozițiile defensive. Cauzele acestui dezastru sînt multiple: primo, comandanți britanici incompetenți, care se detestau și refuzau să colaboreze; ei își cumpăraseră gradele și funcțiile cu bani, o situație anormală pe care o va corecta de abia în 1871 legea Cardwell (v. supra); secundo, o greșeală de semantică, de redactare ambiguă și interpretare greșită a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
toți regii Casei de Oldenburg (în daneză Oldenborg) au domnit succesiv sub numele de Frederik alternînd cu numele Christian. Acest lucru s-a perpetuat și sub monarhii din ramura Glücksburg, pînă la actuala regină Margrethe II (1972-). ** Regina Mary îl detesta, numindu-l "un arivist nerușinat". Avea dreptate: Mountbatten i-a cerut tinerei regine Elisabeta II, imediat după moartea regelui George VI, ca numele dinastiei să fie schimbat din Windsor în Mountbatten-Windsor, întrucît Elisabeta se căsătorise cu un Mountbatten. La refuzul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
pe care Molière îl prezintă ca pe un om rezonabil, un monstru de egoism și de ipocrizie, o ființă pe care prea multă curtoazie a pervertit-o iremediabil. Cine este prin urmare Mizantropul lui Molière? Un om de bine ce detestă moravurile secolului său și răutatea contemporanilor lui; care, tocmai fiindcă-și iubește semenii, urăște în ei relele pe care și le fac reciproc și viciile care rezultă din aceste rele. Dacă ar fi mai puțin impresionat de erorile umanității, mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
constituie esența ei. Ea seamănă mult cu comediile tradiționale ale histrionilor, chiar dacă mi se pare lipsită de toate impertinențele grosolane pe care le-am condamnat în Teatrul comic și pe care Lumea este de acord de acum înainte să le deteste." Când o compune, la Pisa, sub formă de canevas, se încrede în improvizația trupei, în care se produce celebrul Truffaldini, Antonio Sachi, căruia îi admiră talentul. "Când am compus prezenta Comedie, în anul 1745, la Pisa, în mijlocul ocupațiilor mele de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în care nu există "niciun cuvânt despre viață, nici cea mai mică grijă pentru adevărurile omenești. O flașnetă unde se învârt niște păpuși", scrie Zola în Convorbirile dramatice (Les Causeries dramatiques). Cât despre operă, este un spectacol pe care-l detestă și a cărei lipsă de realism o biciuiește în nenumărate rânduri. Cu mult înaintea lui Brecht, îi reproșează că scufundă publicul într-o stare de totală pasivitate. "Este atât de comod, scrie el în Naturalismul în teatru, să fii cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
numai două pânze de fundal "de acompaniament", una reprezentând o pădure, iar cealaltă un castel cu o arhitectură neprecizată, căci, spune el, "serios, pentru dramele de suflet, rolul suporturilor se poate reduce la aproape nimic." Cât despre Mallarmé (1842-1898), care detestă orice decor și ar vrea să-l suprime, el merge până la a-și dori un teatru fără personaje și fără acțiune. Fascinat de Wagner care a realizat "un armonios compromis" între două elemente de frumos care se exclud, Drama și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
comic al absurdului derivat din perceperea distorsionată a "tragediei limbajului"100, ilustrată printr-o ingenioasă mise en abyme a noncomunicării. Se știe, din mărturisirile adunate în celebrele Note și contranote, că Eugen Ionescu a început să scrie teatru pentru că îl detesta profund. Aversiune, dispreț, ireverență suficiente motive pentru ca piesa ce va marca debutul unei cariere dramatice de mare prestigiu să ilustreze o intenție parodică. S-ar zice că, după ce critica literară fusese victima unei desconsiderări echivalente demitizării în deconcertantul și vehementul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
suferea să fie considerată un fel de știe-tot, însă încerca un sentiment secret de satisfacție când vedea că era mai rapidă în gândire sau mai isteață decât majoritatea oamenilor din jurul ei. Știa că își ura cu pasiune părul cârlionțat, însă detesta la fel de mult obsesia de care se lăsa cuprinsă fiecare femeie pe care o cunoștea de a se găti, de a se sulemeni și de a se împopoțona la modul cel mai riguros posibil. Mai știa despre ea că se simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
din păcate, istoria a fost amestecată în multe lucruri urâte pe care elegiile ruinelor le escamotează... Memfîs, jefuit și ajuns carieră de piatră, Teba, cea cu o sută de porți, cum o slăveau cei vechi, prădată și distrusă, Babilonul cel detestat de profeți, dărâmat, locuitorii uciși și pământul risipit în cele patru vânturi, cetatea Ninive arsă cu oameni cu tot, Persepolis incendiat, Capua și Corintul nimicite, Teba greacă făcută una cu pământul, ca și Halicarnas, templul zeiței Artemis din Efes, una
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
renunț și, pe de altă parte, nu m-am priceput să îndrăznesc fără să fiu impulsiv. Am visat excesul și am trăit măsurat. Iată ce e echilibrul meu. Mă frământă vinovățiile, dar niciodată n-am fost în stare să le detest până la capăt. Și cunosc bine motivele pentru care am fost singur, ca și pe cele pentru care am avut nevoie de dragoste și de prietenie. Cine citește atent ceea ce scriu va observa că nici măcar n-am mințit, încercînd să par
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nu mănâncă, numai eu cu Daniel, mămăligă cu carne de pui friptă și, Voiam să clarificăm aspectele contabilicești ale lucrării ce ți-a fost încredințată în, Și mămăligă cu brânză, ne anunță fratele Rafael, Daniel vrea și cu lapte, eu detest laptele, mă străduiesc să fiu cât mai atent la părintele stareț, Daniel îl ajută pe fratele Rafael să pună masa, câte o farfurie pentru, O nimica toată, mă asigură starețul, vezi, tu, Theo, după moartea părintelui Ioan, Dumnezeu să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
douăzeci de lire pentru Marks & Spencer și o felicitare imensă cu un hipopotam și cu inscripția „Ne pare rău că pleci“. Ally Benn, fosta adjunctă a Lisei, alesese cadoul de plecare cu grijă. Se gândise îndelung la ce anume ar detesta Lisa cel mai mult să primească și a concluzionat că niște cupoane M&S i-ar provoca dezgustul maxim. (Ally Benn purta numărul cinci la pantofi.) — Pentru Lisa! concluzionă Barry. La acel moment toți erau îmbujorați și amețiți, așa că ridicară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să renunțe la produsele ei Pond’s sau Rimmel. Odată spusese chiar: —Of, lucrurile de la tine sunt prea bune pentru mine, iubire. Nu sunt prea bune pentru tine, explodase Lisa. Pauline nu înțelegea furia Lisei. Tot ce știa era că detesta ziua în care poștașul îi suna la ușă și îi spunea: Încă un pachet de la fiica ta din Londra. Mai devreme sau mai târziu, urma mereu și telefonul de verificare. Asta dacă nu era vorba de un pachet cu cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]