2,624 matches
-
îmi vine în minte un tablou general al tuturor factorilor pe care o femeie, instruită după teoria Semanticii Generale, trebuie să le ia în considerație când are de-a face cu comportamentul instinctual, ținând cont de statutul ei de mamă devotată și poate împărăteasă și văduvă. Dar din fericire mai există și alte motive mai evidente pentru a nu acționa grăbit într-o astfel de situație. Femeia se holbă la el câtă vreme își expuse analiza. Acum, dădea din cap într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
și plictiseală; dar o făceam cu detașarea și cinismul marilor derbedei culturali. Acasă, mă așteptau poveștile reconfortante ale literaturii. Deschideam cărțile proaspăt împrumutate de prin biblioteci, dosare fictive ale inteligenței izolate și prostiei universale, pe care le parcurgeam atent și devotat. Găinării ieftine sau ticăloșii de anvergură; realizări mărunte și anonime sau fapte mărețe de glorie, răsplătite cu onoare și bani grei - nimic nu trecea neatins de curiozitatea mea dereglată. Asta mă aștepta pe mine; pe ei, inevitabilul dezastru. Sâmbăta, fugeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ba chiar îl trecea seara pe calculator, sub ochiul meu larg: o victimă imprudentă, studiată de torționarul ei zelos. Îi răscoleam paginile intime cu voluptatea calmă a bibliofilului, le parcurgeam cu grija unui cercetător deschizând la institut cartea preferată: atent, devotat, mereu în același loc. Fosta noastră prietenie mă motiva să privesc peste tot, să-i scotocesc exemplar sertarele cele mai ascunse ale sufletului, scoțând de-acolo aproape cu tandrețe (dacă nu chiar cu ură) materia vie a slăbiciunii. Citeam fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
complică doar când Postelnicul, anunțat de potențiala infidelitate a soției, își trezește slujitorii și pătrunde noaptea în camera Elenei, cu un fanar într-o mână și pistolul în cealaltă. Surpriză: în pat cu Elena nu e amantul, ci Maria, țăranca devotată, responsabilă cu treburile gospodăriei. Postelnicul se retrage “înjurând cu furie“, împreună cu toată suita; și noi, laolaltă cu el. Să nu-l uităm nici pe Hasdeu, cu duduca lui din 1863; ar fi un sacrilegiu! Naratorul (un pasionat de biliard și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nisipul, spart ici-colo de tufe țepoase și necunoscute. Doi kilometri de scoici, cranii miniaturale pisate definitiv. Maria a deschis ochii. M-am aplecat peste ea, depărtându-i ușor picioarele. Era un gest firesc, intens, ca între iubiți vechi și, desigur, devotați. I-am mângâiat apoi fesele. Mușchii au tresărit, picăturile de apă au lunecat unde n-ar fi trebuit s-o facă. Le-am șters cu vârful degetelor, pregătindu-mă s-o pătrund. „Nu acolo...“, mi-a șoptit Maria. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de genul ăsta.“ Suna bine, parcă eram un detectiv în acțiune. „Sunt mai multe variante. Însă povestea cu Poe nu se termină aici.“ „Nici o poveste bună nu se termină odată cu sfârșitul.“ „Așa e. Chiar și după moarte, Poe are vizitatori devotați. Începând din 1949, în fiecare an, un necunoscut vine noaptea și-i lasă pe mormânt o sticlă de coniac pe trei sferturi goală și trei trandafiri. De ziua lui. Tare, nu?“ „Simbolistica florală-mi scapă. Și, oricum, cine-a băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Feliciei nu fusesem eu, ci poezia ei neuro-disociată (scria niște mizerii postmoderne, copiate, cu motănei care învârt printre mustăți jucării, bile, comete, șoseaua Ștefan cel Mare și tramvaiul 21), iar pe doctorițe le căuta întotdeauna altcineva la ieșire: un soț devotat sau un amant perseverent, gata să se bucure de comoara de sub dresuri. Cât despre Claudia Cardinale, nu realizasem nici o afacere: acum purta riduri, un palton până la glezne și punguțe fleșcăite de botox. Și totuși, când mă așteptam mai puțin, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ei delicios se umezea, înainte ca jetul de urină să fie eliberat (întotdeauna asociasem momentul cu-o juisare). Puneam polaroidul să clipească în timp ce se mângâia pe canapea în fața mea (o dovadă a supremei sexualități, ce îmi era dedicată), capturând totul, devotat, până la ultimele zvâcnete ale terminațiilor nervoase. Jubilam, obținând exact ce mă interesa: mișcarea neputincioasă a mușchilor, dinamica aritmică a ansamblului, scăpată de sub controlul minții. Îmi savuram momentul de glorie și-onoare, îl imortalizam pe cardurile albe pentru a-l putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lipseau extrasele de presă și trimiterile la cărțile pe care le publicasem. Eram recomandat ca autor de teorie virtuală, îmi fuseseră citite toate cele trei volume despre literatură și cibernetică. Mai zicea acolo, în caracterizare, că sunt serios, onest și devotat. Dacă prezentarea mințea pe undeva, doar cronicarul știa unde. Altceva mă deranja, însă. Referentul anonim făcea niște trimiteri la talentul meu epistolar și recomanda strângerea scrisorilor mele într-un volum (nu reieșea dacă eu îl revendicam sau îl alcătuiau alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nici palma lipită de stâncile Moldoveanului, nici îmbrățișarea nebună în care viețile noastre tremurau în spirtul felinarelor. Ascult Radiohead. Dar cine va mai ști de ei nu peste un secol, ci peste douăzeci de ani? Atunci eu voi fi soțul devotat al unei Adine cu fire de păr pe-obraz și glezne umflate, posesorul victorios al unui trofeu ofilit. Vom avea doi copi și-un motan. Colegii ne vor aduce flori, bomboane, cravate, cărți de joc. La facultate, vom ține cursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cap. Mihnea o să intre dintr-o clipă într-alta, și-atunci n-o să mai fii atât de-optimist.“ „Serios?“, s-a mirat prizonierul, încercând iar să pipăie podeaua cu ghetuțele lui de autor. „Unde e săritorul domn Popa acum? Prietenul devotat? Companionul fidel al vieții dumitale?“ „Trebuie să vină.“ „N-o să vină.“, mi-a tăiat-o scriitorul, fără menajamente. „Nici el, nici Maria. Iubita dumitale tocmai te-a părăsit. O greșeală teribilă: a stat șase ani cu un «pârțar», cum îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nebunii erau cei mai potriviți pentru operațiunea asta. Dădeau cel mai puțin de bănuit. Cine l-ar fi suspectat pe blândul și surescitatul Bidileanu că, la două zile, introduce în poeziile lui rapoarte cifrate despre obiectivul «Sanda»? Un artist nocturn, devotat cauzei cetățenești. Plantasem o bătrână chiar și la Pitar Moș. Tremura toată și te punea s-o duci până-n capul trotuarului; după ce-o lăsai, se ruga de-altcineva s-o întoarcă de unde plecase. Când termina programul, venea la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
streine; în sfârșit patriotul cel bun trebui să fie încredințat ca cerând trebuința, nimic nu este mai dulce și mai cinstit ca când moare pentru patria sa (pp. 98-99). Patriotismul se traduce, așadar, prin a fi un supus obedient, creștin devotat religiei patriei și cetățean plătitor bucuros al birurilor, respectuos față de legile civile și dispus să își sacrifice însăși propria viață pe altarul patriei pe care o adulează. Cam în același timp în care catehismul omului creștin, moral și patriot al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
însuși cu defectele ei" (II, p. 55). Tributar spiritului vremii, patriotismul este conceput în termeni exclusiv masculini: Patria este un obiect moral prin care înțelegem "instituțiunile țării, drepturile ei publice, datinile ei, religia ei, limba ei, bărbații ei eminenți și devotați, istorie ei" (ibidem, subl. n.). Aceasta este formula concisă a patriotismului androcentric. Iar devoțiunea sacrosanctă este expresia cea mai pură a amorului față de Patrie. Meritul pe care Heliade Rădulescu este dispus să și-l recunoască pentru munca sa culturală este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
câștigate după lupte și suferințe de secole, cer imperios această educațiune" (Angelescu, 1939, p. 49). Ca incubator al naționalismului promovat statal, școala a fost programată să acționeze ca instrument de modelare umană al cărui produs finit să fie Românul total devotat statului său națiune. Școala dobândește acum ultimele reglaje instituționale pentru a deveni instrumentul de producere a "poporului-națiune" (Karnoouh, 2011) și de fasonare a "omului național": "o formațiune socială se reproduce pe sine ca națiune doar în măsura în care, printr-o rețea de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în cursul vieții individului. Ar fi relevator de văzut, în acest punct al argumentației, cum se leagă firele educației primare primite de copiii români în școlile publice de ațele instrucției militare pentru a se împleti în urzeala formativă a Românului devotat Patriei naționale. Prin școala primară, armată și educația adulților, subiecții erau permanent integrați într-un circuit al naționalizării continue, un proces distribuit pe întregul curs al vieții. Autoritățile statului român au montat un dispozitiv instituțional menit să naționalizeze simultan și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
către societatea de referință socialistă (statul sovietic). La aceleași concluzii ajunge și Gheorghe Gheorghiu-Dej în cuvântarea rostită la Congresul învățătorilor din RPR din 10 aprilie 1952, în care liderul comunist trasa învățătorimii "misiunea de a crește din tinerii noștri, oameni devotați patriei noastre, Republicii Populară România, oameni [...] educați în spiritul frăției între popoare, al dragostei nețărmurite pentru eliberatoarea noastră, Uniunea Sovietică, pentru învățătorul oamenilor muncii din întreaga lume, genialul corifeu al științei și culturii, Tovarășul Stalin" (Istoria: programa școlară pentru clasele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
oameni [...] educați în spiritul frăției între popoare, al dragostei nețărmurite pentru eliberatoarea noastră, Uniunea Sovietică, pentru învățătorul oamenilor muncii din întreaga lume, genialul corifeu al științei și culturii, Tovarășul Stalin" (Istoria: programa școlară pentru clasele VIII-XI, 1952, p. 5). Oameni devotați patriei, dar iubitori nețărmuriți ai Patriei Sovietice, și mai ales a personificării umane a acesteia, Generalissimul Stalin. Se configurează, astfel, sub auspiciile unui cult externalizat al personalității lui Stalin, o a patra formă, paradoxală, de patriotism sovietic personal, ce poate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
întreaga tradiție didactică românească se construise pe principiul pluralității cărților școlare. Pluralizarea discursului despre trecut prin instituirea manualelor alternative a facilitat o deschidere interpretativă care a făcut posibilă glisarea dinspre paradigma celebrativ-eroică a cărei finalitate antropologică era plămădirea de patrioți devotați națiunii înspre o paradigmă reflexiv-critică ce țintea către modelarea de cetățeni responsabili civic. Pe lângă manuale de istorie care reproduceau ortodoxia istoriografică tributară naționalismului exaltat al anilor '80 (ex: Scurtu et al., 1999), în nou constituita "piață a memoriei colective" (Zub
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cine-i prințul, la urma urmei? bâigui generalul care aproape nu-și mai putea stăpâni furia față de autoritatea chiar jignitoare a prințului. — Prințul, pentru mine, e primul om din viața mea pe care l-am simțit că mi-e sincer devotat. El a avut încredere în mine din prima clipă, am și eu încredere în el. Nu-mi mai rămâne decât să-i mulțumesc Nastasiei Filippovna pentru extrema delicatețe cu care a... procedat față de mine, îngăimă, în sfârșit, cu vocea tremurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi fost născuți să fie împreună; că Epancinii n-au nici o „serată“ în seara aceea, că nu au venit nici un fel de oaspeți de seamă, că toți sunt „de-ai casei“, că și el le era parcă de mult prieten devotat, că le împărtășește opiniile în întregime și că s-a întors printre ei după o scurtă despărțire. Farmecul manierelor elegante, al simplității și aparentei francheți era aproape o vrajă. Nici prin cap nu-i putea trece că toată această franchețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
societății l-a pierdut și nu i-a mai rămas decât reazămul material ce-l dă forța Nimeni nu se mai poate îndoi că, dacă aceste Camere, în cari dl. Brătianu a izbutit acum doi am a introduce pe cei devotați personalmente d-sale și a forma cu ei o maioritate servilă, un instrument docil, s-ar dizolva, nimeni, zic, {EminescuOpXII 25} nu se mai poate îndoi că, chiar de-ar uza dl. Brătianu de cele mai mari violințe, tot nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
băncile ministeriale pe d-alde d-nii beizadea Dimitrie Ghica, M. Cogălniceanu și alții, ieșiți din opozițiune, și auziră cu stupefacțiune declarațiile de dragoste ce adresau d-lui Brătianu; iar pe d. Brătianu [î ]l văzură pe băncile deputaților îndemnînd pe devotata sa maioritate la supunere către noii stăpâni. În zadar se sili d. Brătianu a mănține maioritatea sub ordinele noilor miniștri. Toți câți au văzut acel tablou și aduc aminte cu dezgust de cele ce s-au petrecut. Cum reprezintațiunea națională
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
striga de la tribuna Camerii un adept și nepot al d-lui Ioan Ghica, care astăzi s-a adăpostit la Banca Națională, după ce d. Brătianu l-a trecut prin două - trei ministere, ca consilier credincios al tronului și ca cel mai devotat dinastic. Ministerul Epureanu căzând, diferitele grupuri ale partidului, liberali roșii, fracționiști, liberali moderați și altele, d-abia se putură pune în acord pentru a indica pe d. Ioan Ghica ca reprezentant al lor spre a compune cabinetul: nu fură însă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mînile în sân și să privească cum o ceată de șarlatani vând la licitație drepturile cele mai scumpe ale unei țări pe banii cămătarilor din Viena... Un bărbat ca Taaffe nu va permite ca sub ochii săi, într-o țară devotată guvernului, să se negustorească mandatele în modul cel mai nerușinat. După cum aflăm, candidații celor două dintre colegie sunt consilierii Pitey și Călinescu, cari amândoi sunt bine priviți de elementele cele mai bune ale țării și ca atari trebuiesc sprijiniți și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]