1,719 matches
-
apropiere; d) dragostea generând trezire parasimpatică, relaxare și mulțumire antrenează apariția gesturilor de mângâiere și de îmbrățișare; e) surpriza permițând unei persoane mărirea razei vizuale și totodată pătrunderea în cantitate mai mare a luminii în retină provoacă ridicarea sprâncenelor; f) dezgustul transmițând în întreaga lume același mesaj se exprimă gestual prin ducerea mâinii la gât ca imposibilitate de a mai suporta ceva; g) tristețea manifestându-se printr-o scădere a energiei și a entuziasmului față de activitățile cotidiene declanșează apariția gestului bandolierei
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
decodează starea fizică a profesorului după gesturile acestuia și se adaptează în funcție de natura relației pe care au construit-o. În legătură cu istoricul acestor gesturi, expresiile faciale sunt prezențe primare în ontogeneza gestualității, unele dintre ele existând chiar de la naștere (surâsul, încruntarea, dezgustul). Cu ajutorul lor se pot transmite atât sentimente negative (frustrare, negativism, neliniște, anxietate), cât și sentimente pozitive (bucurie, curiozitate, mulțumire, siguranță de sine). Babad 124 a constatat cât de importante și informative sunt expresiile faciale în interacțiunile umane, în descoperirea înșelăciunii
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
qu se transcrie c În următoarele situații: qualitate → calitate; que → ce; quantitate → cantitate; quare → care sau cv În: eloquent → elocvent; adequat → adecvat; - s intervocalic, urmat de sonore sau În poziție finală, se transcrie z, conform ortografiei actuale. De exemplu: desgust → dezgust; isbuti → izbuti; poesie → poezie; rosă → roză; tesă → teză; isvor → izvor; desbrăca → dezbrăca; frances → francez; engles → englez etc.; - s se păstrează În: esemplu, espunere, estract etc., unde corespunde pronunțării unei anumite etape lingvistice. Formele recomandate azi de limba literară sunt: exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
afișată clar de a rupe relația, "o dorință mai curând de excludere decât de agresiune, o dorință mai curând de respingere decât de pedepsire temporară"; este o dorință de a se afirma ca superior (ibidem). În dispreț, există orgoliu și dezgust; d. negativismul: este "propensiunea spre discreditarea dinainte: "totul este inutil, absurd, zadarnic, derizoriu, stupid"" (pp. 184- 185). Există în negativism o componentă de sabotaj, de frânare a inițiativelor, o agasare față de entuziasm și spontaneitate; mai clar, există tendința de a
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a-i distruge fericirea sau ceva ce îi este drag (Goleman, 2005). Fără a fi exprimată neapărat sub forma unei izbucniri da mânie, ura declanșează ostilitatea individului. Acest sentiment poate varia "de la frustrare și dezamăgire până la o aversiune și un dezgust febril și intolerabil" (Wilks, 2003, p. 201). Ura ne face să ne simțim în același timp și bine și rău. Bine, pentru că ne dă putere asupra celor care ne-au rănit; rău, pentru că suntem încordați, nemulțuimți, afectați. "Unii oameni scrie
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nu-i putem urî "decât pe cei de care sunem dependenți într-o oarecare măsură", scrie F. Wilks (2003, p. 204). Ura este într-o strânsă legătură cu resentimentul (însă și cu disprețul sau cu ostilitatea); ea mai implică, totodată, dezgustul și mânia. Ca și resentimentul, ura durează foarte mult; ca și resentimentul poate fi inconștientă, se poate inflama până când poate ajunge să ne ocupe tot timpul gândurile (Goleman, 2005). Dar ura diferă de resentiment într-o privință importantă: "deși este
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a lucrurilor; • nu se poate face nimic; • eu nu valorez mare lucru, dar nici ceilalți; • valorez mai mult decât celălalt; • dacă aș vrea, aș putea, dar nu vreau. Ca emoții caracteristice resimțite, pot fi enumerate: • furie, iritare, decepție, gust amar, dezgust, greață, trădare, dezacord, neputință, respingere, neîncredere, frustrare, umilire, se simte ridicol. Ca tendințe comportamentale pot fi înregistrate: • retragerea, bârfele, crearea unui subgrup, ranchiună, gelozie, evitare, supărăcios. Pe scurt, înfruntare pasivă. Mesajele tipice sunt: • comentează de departe; e ironic, dialoghează puțin
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
infecțioase, ulcer), un act reflex care Însoțeste anumite faze ale gravidității, o manifestare a emoțiilor puternice, intoleranță la altitudine ("răul de Înălțime"), la unele feluri de mâncare și mai ales, la exesele alimentare, la mirosuri, la senzații care provoacă sila, dezgustul etc. Tratamente populare Se bea untdelemn amestecat cu lapte dulce și puțină apă. Se bea un păhărel de rachiu de drojdie, În care s-a plămădit (macerat) răsad de varză albă. Se bea zeamă de pelin, 1-2 lingurițe pe zi
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
se pare dificil, epuizant, de altfel, probabil că n-o să iasă nimic cum trebuie, așa că de ce să te mai obosești? Apoi, nu ți-e bine. Te doare spatele, ți-e frig. Așadar: Saturn În disonanță cu Marte este negarea efortului, dezgustul față de acțiune, scăderea energiei. Evenimente: Confruntat cu o sarcină, dificilă sau nu, individul riscă să renunțe Înainte de a fi Început, sau o lasă baltă la mijlocul drumului. E atât de convins că e imposibilă și că nu poate fi Îndeplinită, Încât
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
ocupat cu interes și de uniformele elevilor de la Școala normală: „Toți cunosc cum acești elev i, flăcăi prin etatea lor, purtând cămașe peste izmene încât c ând îi priveai îți făceau impresia unor țărani de carnaval, ceea ce provoca râsul și dezgustul publicului. Ei bine, azi grație inițiativei domnului Radoveanu, directorul Școlii normale, elevii au lăsat costumul primitiv, care amintea vremurile de sălbăticie și au îmbrăcat o uniformă modestă, cuviincioasă și mai potrivită cu obiceiurile moderne.” Ziarul se ocupa și de îmbrăcămintea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
specifice bolilor somatice, în special celor de o severă gravitate, cu evoluție rapidă sau cronică, de regulă incurabile, letale, în cazul bolilor psihice atitudinea anturajului se modifică, în sensul că manifestările acestuia față de suferința bolnavului se pot manifesta prin următoarele: dezgust și antipatie (în cazul alcoolicilor și a toxicomanilor), teamă (pentru bolnavii epileptici), rejecție, dorință de izolare (stările de agitație coleroasă, bolnavii deliranți), sentimente de compasiune sau de culpabilitate (în cazurile cu depresii, melancolii, acte suicidare), dorința de separare a bolnavului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihanaliză se consideră că „funcțiile reacționale ale Eului” sunt conduite și comportamente elaborate de Eu pentru a lupta, sau mai exact, pentru „a se opune” unor pulsiuni ale inconștientului care caută să i se substituie, cum ar fi de exemplu: - dezgustul, ca reacție împotriva tendințelor canibalice sau coprofage, - pudoarea, ca o funcție reacțională contra exhibiționismului. K. Schneider definește reacția ca fiind răspunsul afectiv al unui individ la evenimentele vieții trăite. K. Jaspers stabilește următoarele criterii-regulă care caracterizează orice fel de reacție
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relațiile interpersonale și activitatea acestuia, de care bolnavul poate fi sau nu conștient. Se opune stării de sănătate mintală. Bovarism: tulburare specifică în cursul căreia individul are despre sine o impresie diferită de ceea ce este în realitate. Se caracterizează prin dezgustul pentru realitate și refugiul în imaginar. Bradipsihie: lentoare, încetinirea ritmului activității psihice, manifestat în special în limbaj, gândire și mișcări. Carență de autoritate: absența unui model autoritar-securizant în viața și dezvoltarea copilului și adolescentului ducând la modificări de personalitate, caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
presa fiind împotriva lui. Năpasta este primită cu mari rezerve de către critică și public. În 1891, scriitorul este respins de la premiul Academiei prin intervenția mărginită a lui D.A. Sturdza, care îl acuză de imoralitate în operă. Toate acestea contribuie la dezgustul crescând al scriitorului față de lumea în care trăiește, cu atât mai mult cu cât el, împreună cu familia, continuă să se zbată în dificultăți materiale. De câteva ori vrea să se mute în Ardeal, la Sibiu sau la Brașov, dar nu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
să nu punem și să nu ne punem întrebări." Să știe că-i rămîne, în fiecare clipă, libertatea de a-și pune capăt zilelor, colacul de salvare pentru a supraviețui: Dacă în suflet nu ne mai rămînea decît suferință și dezgust, cum se întîmplă în anumite momente cînd crezi că ai ajuns la capătul puterilor, ei bine, chiar și atunci ne gîndeam că, dacă voiam și cînd voiam, puteam oricînd să atingem gardul sub tensiune sau să ne aruncăm sub un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
altă parte, imposibil să nu fie zei. Vrînd să știe dacă aceste ființe pot fi vrăjite, Moctézuma trimite un al doilea grup de mesageri (magicieni și vrăjitori) încărcați cu ofrande de mîncare: "Spaniolii, văzînd însă așa ceva, s-au umplut de dezgust; au scuipat, s-au frecat la ochi, au închis ochii, au scuturat din cap. Mesagerii stricaseră mîncarea, acoperind-o cu sînge. Spaniolii au fost cuprinși de grețuri și li s-a părut că sîngele era cît se poate de respingător
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mai profunde depresii. Într-o lucrare publicată în 1973, care a stârnit numeroase controverse și proteste, filozoful american William W. Bartley vede în starea sufletească sumbră a lui Wittgenstein din această perioadă în primul rând expresia sentimentului de vinovăție și dezgust față de sine pe care el l-ar fi resimțit după ce ar fi frecventat, în toamna lui 1920 și în primăvara lui 1921, anumite medii homosexuale ale Vienei. Dacă ținem seama însă cât de mult depășeau exigențele față de sine ale lui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
într-un loc privitor la eros ("objectul adorabil ardorilor materne") se poate extinde asupra întregii sale estetici. Adorația, care află forma ei supremă în viziunile celești din Anatolida, se transformă - metamorfoză normală, previzibilă - într-o mare scîrbă, într-un imens dezgust (o adorație întoarsă) față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală" (E.S.). Moralist de neclintit, cînd adorația se răstoarnă în mînie, glasul său capătă sonuri teribile, care îl anunță pe Arghezi din blesteme. Eseistul, raportîndu-l la Cîrlova, îl consideră
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
specific de români: "Umanismul românesc prezent din orașe și sate pînă în crestele munților înalți dă ca rezultat subiectiv starea de angoasă, (urîtul). Prezența angoasei în cultura română arată că ipostazele umanitatății (les humanites) sînt în impas. Dacă franceza are dezgustul (nausee, angoise), germana are frica, neliniștea (angst), portugheza are răul (saudade), româna are urîtul - dezgust, tristețe, amărăciune" (citat al autoarei dintr-o comunicare susținută de Octavian Buhociu la Centrul român pentru cercetări de la Sorbona). Urîtul este o temă revelată și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dă ca rezultat subiectiv starea de angoasă, (urîtul). Prezența angoasei în cultura română arată că ipostazele umanitatății (les humanites) sînt în impas. Dacă franceza are dezgustul (nausee, angoise), germana are frica, neliniștea (angst), portugheza are răul (saudade), româna are urîtul - dezgust, tristețe, amărăciune" (citat al autoarei dintr-o comunicare susținută de Octavian Buhociu la Centrul român pentru cercetări de la Sorbona). Urîtul este o temă revelată și de folclorul românesc exact ilustrat de exegetă. Tot la Plumb apelează pentru a ilustra angoasa
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
practicată În Statele Unite, această tehnică este mai puțin răspândită În Franța. Aducând subiectul, prin tehnici specifice de sugestie, În stare de somn artificial, Între veghe și somnul real, În stare de receptivitate, se poate forța verbal gândirea sa În sensul dezgustului de tutun. Susbstitutele nicotinice: sub formă de gumă de mestecat, plasturi, inhalatoare sau comprimate de supt, ele permit menținerea unui anumit nivel de nicotină În sânge, pentru reducerea sa progresivă. Medicamentele: este vorba În principal despre un tratament oral fără
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
privirea mă dobori. CÎnd le sui, cînd le ridici İnimioara rău mi-o strici. ” ,, Dragostele tinerele Nu se fac din floricele. Ci din buze subțirele Din degete cu inele Și din grămezi cu mărgele. Dragostea neîmpărtășită aduce suferință și chiar dezgust de viață. Exemplificăm : ,, Foaie verde foi de nuc Fire-ar ceasu afurisit CÎnd m-apucai de iubit Mai bine aș fi murit. Foaie verde-a bobului Din pricina dorului Și din a iubitului Fac umbră pămîntului. ” Pentru faptele rău cugetate și
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
la nefericirea istorică a exilaților (Zweig, W. Benjamin), la experimentul primejdios al drogului, al alcoolului ori, pur și simplu, al celebrității (Malcolm Lowry, Hemingway). Se poate muri din orice: din orgoliu aristocratic, precum Cato („Acum sunt propriul meu stăpân!”), din dezgust (ultimele cuvinte ale lui Crevel, dandy-ul suprarealist, au fost: „Rog incinerați-mă. Dezgustat. Dezgustat de tot.”), din oroarea - cum altfel dacă nu metafizică? - de a mai continua (Paul Celan, Marina Țvetaeva), dintr-o ereditate mai puternică decât capacitatea scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
se descrie drept „un antisemit inteligent” și - nici mai mult, nici mai puțin! - „cel mai bun prieten al evreilor”! Cât de bun prieten al urmașilor regelui Solomon este Drieu aflăm din nenumăratele pasaje dedicate acestor „stricători de neamuri”, În care dezgustul se Îmbină cu disprețul și ura: Înainte de orice, ei Îmi repugnă fizic. Bineînțeles. Iar apoi, Îi găsesc lipsiți de inteligență și de profunzime. Și deloc artiști. Lipsiți de gust, de tact. Ah, tactul. Acea manieră a lor de a nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dezvoltarea gândirii, cât și în consecințele negative ale eșecurilor repetate asupra atitudinii unui elev față de școală și cerințele acesteia. Contradicția permanentă dintre cerințe și neputință duce, la un moment dat, la apariția unor dereglări în comportamentul social: agresivitate, indisciplină, aversiune, dezgust școlar, indispoziție la efort, nesiguranță, anxietate și complexe de inferioritate. De aceea, e nevoie de a acționa în 3 direcții: 1. Ducerea elevului la convingerea că „toate pot fi cunoscute”. 2. Dezvoltarea unei sănătoase ncrederi în sine. 3. Formarea unei
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]