2,549 matches
-
acum și ultimele apariții probează această presupunere -, eminescologii încearcă sinteza, folosind toate acumulările pe care le-au adus interpretările tematiste, psihanalitice, structurale, stilistice, semiotice, fenomenologice ori comparatiste. O astfel de încercare este și aceea a lui Theodor Codreanu din Eminescu Dialectica stilului (Ed. "Cartea Românească", 1984); în pofida titlului volumului, care pare a indica circumscrierea demersului critic într-o perspectivă stilistică, în fapt, Theodor Codreanu își plasează interpretarea în zona unui dublu comparatism de echivalare și de diferențiere -, intenționând să depășească "referențialul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
toată energia pe pista acestei din urma modalități, nereușind decât să "popularizeze" știința și să-l convingă pe cititorul său că "în cazul poeților lucrurile sunt mult mai complicate". "Cronica", nr. 24, 15 iunie 1984 Teodor PRACSIU Theodor Codreanu: "Eminescu Dialectica stilului" Exegeza eminesciană a atins praguri nebănuite de subtilitate și profunzime. Cine nu citește mereu riscă să piardă pasul și să nu mai înțeleagă nimic din ceea ce se scrie astăzi despre poetul național. Critica noastră să-i zicem eminescologică arată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
carte. Ei citesc și asimilează multe, sunt conectați la noile metode critice și îl trec pe Eminescu printr-o lectură nouă, proaspătă, necomplexată. În aceste condiții este greu să te pronunți despre o carte cum este cea de față. Eminescu Dialectica stilului presupune inițiere în eminescologie, presupune lecturi de specialitate și o viziune critică fără prejudecăți. Eminescu este un geniu total și cel mai periculos și riscant lucru este să te apropii de el cu mijloacele diletantului. Eminescologia tinde să devină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rămâne ca adevărații specialiști în materie să stabilească partea de contribuție originală în câmpul exegezei eminesciene precum și materialul informativ acționat prin muncă tenace, studiu, efort analitic și încordare sintetizatoare. Cartea este expresia unei extraordinare voințe și a vocației întru Eminescu. Dialectica stilului este o carte organizată riguros, gândită arhitectonic, trecându-l pe Eminescu prin nouă cercuri dialectice, urmărindu-i cu sagacitate temele, motivele, obsesiile lirice, fixațiile stilistice. Cartea pulsează puternic, este vie, propunându-ne o fascinantă dialectică a ideilor despre Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a vocației întru Eminescu. Dialectica stilului este o carte organizată riguros, gândită arhitectonic, trecându-l pe Eminescu prin nouă cercuri dialectice, urmărindu-i cu sagacitate temele, motivele, obsesiile lirice, fixațiile stilistice. Cartea pulsează puternic, este vie, propunându-ne o fascinantă dialectică a ideilor despre Eminescu. Aici nu mai există cronologie în sensul idilic tradiționalist, nu mai există ordine prestabilită în maniera didacticistă, totul se împletește, totul se corelează oricât de paradoxale pot părea unele asocieri. Conexiunile se fac pe toată axa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tulburătoare. Ceea ce în articole putea părea scandalos și paradoxal capătă în carte o cu totul altă greutate specifică, o altă semnificație integrându-se unui sistem de argumentație critică nu numai coerent dar și convingător. Carte de înaltă probitate științifică, Eminescu Dialectica stilului evită sistematic judecata aleatorie sau "după ureche" invocând opinia de autoritate ori de câte ori argumentația exegetică riscă să se pulverizeze. Cine a citit acest amplu studiu și a traversat notele și trimiterile bibliografice de la finele cărții n-a putut să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de armătura științifică a exegezei. Theodor Codreanu ar putea spune la fel ca marele Călinescu: "Orice cuvânt din cartea mea poate fi dovedit!" Carte incitantă, documentată, erudită, rotundă, matură, sigură, carte a unei vârste interioare ce-și cristalizează reliefurile, Eminescu Dialectica stilului anunță cu strălucire cariera unui eminescolog și confirmă o vocație critică. "Vremea nouă" (Vaslui), nr. 2453, 26 iunie 1984 Cristian LIVESCU "Eminescu Dialectica stilului" Theodor Codreanu, pe care îl știm a fi debutat ca prozator, cu un roman de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
incitantă, documentată, erudită, rotundă, matură, sigură, carte a unei vârste interioare ce-și cristalizează reliefurile, Eminescu Dialectica stilului anunță cu strălucire cariera unui eminescolog și confirmă o vocație critică. "Vremea nouă" (Vaslui), nr. 2453, 26 iunie 1984 Cristian LIVESCU "Eminescu Dialectica stilului" Theodor Codreanu, pe care îl știm a fi debutat ca prozator, cu un roman de mici dimensiuni, Marele zid (Ed. Junimea, 1981), pe tema integrării tinerilor cadre didactice în lumea satului de azi, se relansează editorial, de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
îl știm a fi debutat ca prozator, cu un roman de mici dimensiuni, Marele zid (Ed. Junimea, 1981), pe tema integrării tinerilor cadre didactice în lumea satului de azi, se relansează editorial, de data aceasta cu un studiu substanțial, Eminescu Dialectica stilului (Ed. Cartea Românească, 1984), pornit să explice pe spații largi așa-numita armonie eminesciană, determinantă în demonstrarea modernității poetului. Conceptul a fost pus în circulație se știe de Camil Petrescu, în 1936, și prin el înțelegea o stare singulară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nici unii critici contemporani să nu creadă cu tărie într-un atare adevăr. Dovedirea universalității poetului trezește ambiții competițional-megalomane studiului, pentru care e pus în mișcare un imens angrenaj, de referințe, de cele mai surprinzătoare proveniențe, astfel încât la conectarea triumfală a dialecticii întreaga pilitură savantă, decupată de un spirit realmente informat, autoritar în decizii asociative, să se aștearnă concentric, în jurul columnei eminesciene. Așa de pildă, într-un "al doilea cerc dialectic" al studiului, consacrat universului simultan, creatorul Luceafărului este pus alături, comparat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
carte foarte stufoasă, în care observații cu totul pătrunzătoare alternează cu efuziuni excentrice sau inocente, de dragul adiționării de "patenturi" eminesciene, cu riscul devierii de la examenul critic remarcabile, așadar, ni s-au părut capitolele consacrate esteticii oglinzii, labirintului de oglinzi și dialecticii Hypnos-Thanatos. Aici, Theodor Codreanu dă măsura reală a disponibilităților sale. Într-un loc el demonstrează cu subtilitate că "textul eminescian se structurează pe paradigma integrală a călătoriei în oglinzi, fie că e vorba de Memento mori, fie că vorba de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reține ca o curiozitate, în care nu drama existențială a străbaterii "cercurilor" e subliniată, ci "o metodologie totalizantă adecvată geniului stilistic eminescian" (subl. ns.). Dincolo de exagerările ce le conține, majoritatea pornite dintr-o bună credință în fecundă ebulițiune, cartea Eminescu Dialectica stilului de Theodor Codreanu este incitantă prin îndrăznelile sale asociative, adeverind un moment de repliere și reexaminare a trecutelor contribuții în exegeza eminesciană. "Ateneu", nr. 9, septembrie 1984 Ioana Em. PETRESCU Studii eminesciene Anul 1984 nu a adus în domeniul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
urmează asupra a trei lucrări ilustrând tendințele divergente ale eminescologiei actuale. Primele două (N. Ciobanu, Eminescu. Structurile fantasticului narativ și D. Tiutiuca, Creativitate și ideal) au apărut în colecția "Eminesciana" a editurii Junimea; cea de-a treia (Th. Codreanu, Eminescu Dialectica stilului) e publicată de Cartea Românească. Mai incitant este studiul curajos al lui Theodor Codreanu, Eminescu Dialectica stilului, lucrare ce-și propune o interpretare globală a operei eminesciene din perspectiva modernității ei. Istoricește, mult dezbătuta problemă a poziției lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fantasticului narativ și D. Tiutiuca, Creativitate și ideal) au apărut în colecția "Eminesciana" a editurii Junimea; cea de-a treia (Th. Codreanu, Eminescu Dialectica stilului) e publicată de Cartea Românească. Mai incitant este studiul curajos al lui Theodor Codreanu, Eminescu Dialectica stilului, lucrare ce-și propune o interpretare globală a operei eminesciene din perspectiva modernității ei. Istoricește, mult dezbătuta problemă a poziției lui Eminescu în raport cu romantismul sau postromantismul e soluționată de Th. Codreanu printr-un sofism: Eminescu nu e un romantic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a multiplica la 9 numărul cercurilor dialectice. Elementul auditiv, pus sub semnul lui Echo, face obiectul cercului 7. Cercul 8, Hypnos și Thanatos, explorează universul oniric, fabulosul și, complementar-antitetic, viziunea "zădărniciei universale", în vreme ce ultimul cerc (Archaeus) încearcă o definire a "dialecticii stilului". Metoda cercurilor dialectice permite abordarea operei din cele mai diferite unghiuri critice: studiul personalității creatoare, studiul ideologiei științifice și literare, studiul imaginarului, studiul tematic etc., chiar dacă criteriul acestei "dialectici" rămâne în cele din urma neclarificat. Printre câștigurile certe ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
zădărniciei universale", în vreme ce ultimul cerc (Archaeus) încearcă o definire a "dialecticii stilului". Metoda cercurilor dialectice permite abordarea operei din cele mai diferite unghiuri critice: studiul personalității creatoare, studiul ideologiei științifice și literare, studiul imaginarului, studiul tematic etc., chiar dacă criteriul acestei "dialectici" rămâne în cele din urma neclarificat. Printre câștigurile certe ale acestei lucrări aș aminti, în ordinea interpretării, corelarea universului vizual și auditiv eminescian sub semnul complementarității mitice Narcis-Echo, iar în ordine metodologică, încercarea meritorie de modernizare a modelului critic. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
insuficienta clarificare a conceptelor. Ce însemnează, în fond, "stil"? Termenul de "stil", mereu aproximativ dar niciodată definit, desemnează în diverse contexte arta în genere (p. 124), originalitatea unei opere (p. 313), conceptul de curent literar ("romantismul și alte stiluri") etc. Dialectica stilului e înțeleasă ca rezultatul acțiunii celor doi "poli stilistici", polul individual ("forța creatoare") și cel colectiv (ideologia). În cazul scriitorului total care este Eminescu, "stilisticul" ar funcționa conform unei logici noi și complexe, aceea a "simultaneității stilistice", care e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a unei idei care s-ar putea perima o dată cu noi) măsoară valoarea unei capodopere, care va găsi desigur căi de comunicare și cu universul mental greu previzibil al urmașilor noștri. "Steaua", nr. 1, ianuarie 1985 Al. PIRU Armonia eminesciană Eminescu Dialectica stilului (C.R., 1984) se intitulează cartea lui Theodor Codreanu care se ocupă de ceea ce Tudor Vianu numea "armonia" eminesciană. Autorul declară a nu fi urmat pe Gilbert Durand cu structurile antropologice ale imaginarului, nu a dat atenție specială perspectivei diacronice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
între eroul lui Márquez din Un veac de singurătate Melchiade și Dionis din Sărmanul Dionis. Reîntoarcerea operei la personalitate, universul simultan, logosul, "tcheng ming", estetica oglinzii, labirintul de oglinzi, Echo, Hypnos și Thanatos și Archaeus sunt cele nouă cercuri ale dialecticii stilului eminescian. Deși rareori se fac valorizări ar fi nedrept să se spună că nu întâlnim la Theodor Codreanu analize, interpretări, observații și explicări uneori ingenioase și pertinente. De pildă, interpretările poemei Luceafărul. Ni se spune că ieșirea din sine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adevărurile ultime ale existenței și să le exprime într-un anumit fel". "Flacăra", nr. 24, 14 iunie 1985 Adrian MARINO Cărți și lecturi critice O problemă interesantă (și dificilă!) de lectură și construcție critică o pune Theodor Codreanu în Eminescu Dialectica stilului (București, Cartea Românească, 1984, 367 p.), carte densă, "lucrată", ale cărei rezultate depind exclusiv de acceptarea sau respingerea metodei cu care a fost gândită și scrisă. Din această cauză nu ne vom interesa de concluzii și deci de conținutul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
numai în "autobuzul supraaglomerat al eminescologiei" actuale în care circulă, spre iritarea unor "controlori", cu bilet în regulă. "Tribuna", nr. 7, 13 februarie 1986 Artur SILVESTRI Cultură și stil Exegeza subtilă și amănunțită însă riguroasă a lui Theodor Codreanu (Eminescu Dialectica stilului, 1984) îngăduie a se vedea un ibrăilenism structural cu îndrumări de modernitate de negăsit la G. Ibrăileanu. Asemănarea e, de altminteri, numai de fond sufletesc și parțial de expunere a ideilor căci, moldovean de la Huși, Theodor Codreanu vine cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deși îi dă organizări întru totul trebuitoare. Obiectivul este aici modern (a face, dar, demonstrația "modernității" lui Eminescu). Dar cutezanța în concluzii și ambiția de a edifica în major trimit la Spiritul critic în cultura românească. La drept vorbind, Eminescu Dialectica stilului ar fi putut să fie, și, într-un sens, este chiar, o contribuție de doctrină și un studiu dedicat poziției literaturii române în cadrele congenitale europene, ceea ce, de altfel, se face însă din rațiuni pur demonstrative. Obiectul fiind, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu o putere de pătrundere de natură antropologică și nu-i fără semnificație a semnala aici "analiza stratigrafică" propusă de G. Munteanu pe care, în definitiv, o reclamă obiectul însuși. De aici pornește, de altminteri, și Theodor Codreanu în Eminescu Dialectica stilului care este și o contribuție de ordin exegetic. Perspectiva, clarificată prin disociații doctrinare, e scutită de prejudecăți și comentatorul se simte întărit în ideea lui de a comunica un Eminescu modern, între altele și prin sforțările altora de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
invocă, într-o astfel de cercetare, logica lui Șt. Lupașcu, stilistica lui Matyla Ghyca și etnologia lui Eliade, înțelegem că metoda țintește a releva o dimensiune eminesciană deopotrivă românească și universală, căci, critic de doctrină, Theodor Codreanu sugerează prin Eminescu Dialectica stilului (contribuție de tot merituoasă) ceea ce va putea da, în viitor gândirii literare românești. "Luceafărul", nr. 36, 13 septembrie 1988 Mihai CIMPOI Theodor Codreanu: Hyperion și provocarea științei 3 Se pare că Hyperion, determinist incurabil, a rămas înduplecat de Demiurg
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-o prea bine și în alte mituri protagonistul nu mai este Narcis, ci o altă ipostază a reflexiei sonore Orfeu. Și orfismul a dominat nu numai arta celor vechi, ci a dimensionat diverse estetici până la Maurice Blanchot" (Theodor Codreanu, Eminescu Dialectica stilului, București, 1984, p. 143). Oglindirea eminesciană presupune o oglindă totalizantă, care focalizează atât viziunea spațială, cât și cea temporală, într-o simultaneitate subiectivă, de care au vorbit psihologii moderni. Poetul nostru a fost în egală măsură vizual și auditiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]