1,810 matches
-
stai cât se poate de departe. — OK, zic ezitând. Dacă așa vrei tu, am să plec... — Nu ! Se Întoarce stresată spre mine. Nu pleca ! M-am răzgândit. Vreau să fii aici ! — OK, zic și mai șovăitor, exact Înainte ca un difuzor prins În perete să Înceapă să zbiere „Mai aveți cinșpe minute !“ — Hai că mă duc, zic. Să te las să te Încălzești. — Emma. Lissy mă ia de braț și mă fixează intens. Mă ține atât de strâns, că mă doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fata s-a convins de slăbiciunile lui, că odată cu tangoul s-a terminat totul și Încheie cu: A fost frumos dar asta-i tot! Nici În cele mai Îndrăznețe vise ale sale nu putea prevedea ceea ce avea să urmeze. Din difuzorul pickup-ului răsună un vals, se formau perechile de elevi trimiși În tabără prin grija Partidului față de tinerele vlăstare, față de omul care se află În centrul atenției, copiii, poporul, tineretul studios, bla, bla, bla, Va observă cum fata a respins cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se simte Însfârșit bine și se gândește că va face cale Întoarsă cu același metrou, deci va trece dus-Întors prin aproape douăzeci de stații. Are timp să privească fețele oamenilor și să asculte vocea feminină expresivă, venită prin rețeaua de difuzoare sofisticată, prin care comunică impecabil cu pasagerii. Când cerșește, privirea lui vede mai mult picioarele celor care trec. Pentru că pasagerii stau pe scaune unii În fața altora, ca la o masă lungă, festivă, le vede Însfârșit cu claritate fețele. Primul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atâtea bucurii în suflet, de ce îmi acordă harul de a fi pelerin? Nu găsesc un răspuns. Sau poate că răspunsul este foarte simplu: fiindcă i-am cerut insistent acest lucru. Din gândurile mele de bucurie și recunoștință mă trezește sunetul difuzorului din tren. Am ajuns la Savona. Imi amintesc că aici au poposit mai mulți papi în peregrinările lor spre Franța și tot aici a fost închis, prizonier al lui Napoleon, papa Pius al VI-lea. Chiar dacă ești papă, suferințele nu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
porție de voltaren peste piciorul cu pricina, ajung la Carces, un târgușor liniștit cu o stradă principală plină cu magazine, restaurante, două frizerii, un oficiu de informații turistice și o biserică curată și liniștită în care ascult muzică clasică la difuzoare; mi-ar fi plăcut să cânte o orgă. Ca și în alte biserici, și aici domnește sărăcia, lucrurile învechite și aceeași singurătate. Isus, pe aici locuiește singur, ca și preoții săi. Toți sunt politicoși, manierați, dar singuri. Nu știu de ce
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
denunță mâine? Du-ți liniștită bicicleta, n-ai nimic altceva de văzut decâtumbra acelorași uniforme SS În aceleași bine știute vitrine, mergi fără teamă, n-ai să auzi nimic altceva decât cadența cizmelor, pocnetul tocurilor lipite, strigătul scurt, automobilul cu difuzor a dat colțul, o mănușă albă dirijează Învălmășeala trotuarului spre care Îți târăști bicicleta, fă-te că nu-l observi pe civilul postat lângă vitrina cofetăriei cu mâinile la spate, Împinge-ți mai repede bicicleta spre locul arătat, grăbește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să mai văd o dată ceea ce a trebuit să văd din copilărie... Crezi că nimeni nu ne urmărește cu binoclul din tribune, din balcoane? Nimeni nu ne Împarte În grupuri, nimeni nu ne dirijează de la capătul șirurilor de bănci? Nu sunt difuzoare care să ne Întărească ovațiile, nici arme automate, Îndreptate spre noi de la ferestrele care ne Înconjoară? Suntem aici doar noi, cei care zi de zi coborâm disciplinați În adăposturi, zâmbind patrulelor? Noi singuri, orfanii, văduvele, părinții Îndoliați, damele de consumație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pomenesc pe Doré în fața lui Manfred Marklund. Mai bine i-aș fi vorbit despre puiul de elan, care putea fi domesticit, sau despre aparatul de radio cu baterii care nu mai funcționa. Ultimul lucru pe care l-am auzit la difuzorul lui a fost că înspre Tiberiada, lângă lacul Ghenizaret, s-a tras cu rachete. Dar s-a nimerit să-l pomenesc pe Gustave Doré. Cine e? a întrebat Manfred Marklund. Cum se numește? Gustave Doré, am spus eu. Manfred Marklund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
prea mult timp uitându-mă cu dor la Silk Cut, dar nu - nu mai fumez. Nici măcar când sunt atât de emoționată, că m-aș putea îmbolnăvi. Nu. Sunt în formă și sănătoasă, n-am nevoie să fumez. Când vocea din difuzoare spune că a început îmbarcarea pentru zborul meu, țopăi până la terminalul pentru plecări, încercând să-mi controlez dorința de a țipa de entuziasm și bucurie. Unsprezece ore sunt ale naibii de lungi dacă le petreci pe avion, dar unsprezece ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
șî nu țâni minti... Da’ ci, tu n-ai țâniri di minti? Ai! Așă cî nu ti privești pi tini ci-o zâs el. Mai ghini sî ascultăm difuzoru’ ceala, cî ni tot făgăduiești nu știu ci anunț foarti însamnat... Difuzorul, anume instalat pe un stâlp de pe peron, împrăștia în văzduh cântece patriotice și din când în când vocea crainicului anunța că în curând va urma un moment foarte important pentru țară... Artileriștii - fiecare cu gândurile lui - au fost treziți la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
stâlp de pe peron, împrăștia în văzduh cântece patriotice și din când în când vocea crainicului anunța că în curând va urma un moment foarte important pentru țară... Artileriștii - fiecare cu gândurile lui - au fost treziți la realitate de vocea din difuzor... Era glasul Conducătorului statului: „V-am făgăduit din prima zi a noii domnii și a luptei mele naționale, să vă duc la biruință. Să șterg pata de dezonoare din cartea neamului și umbra de umilire de pe fruntea și epoleții voștri
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai încețoșate, deci mai puțin importante pentru semnificația imaginii. Există două moduri de măsurare a luminii: - măsurarea luminii directe de la sursă (în acest caz, se orientează exponometrul cu senzorul către sursa de lumină, după ce am atașat în fața lui un ecran difuzor etalonat). Acest tip de măsurare se folosește atunci când ne aflăm departe de un subiect ce are o gamă de valori diferită de fundal (spre exemplu, un personaj închis valoric aflat la distanță pe un deal înzăpezit sau o pasăre pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
La ei aceasta se cheamă spirit civic. Dacă austriecii sau nemții respectivi ar face asta la noi, s- ar chema că sunt turnători, delatori, foști securiști, etc... Dacă în SUA, țara libertăților instituționalizate, în curtea de peste drum ar pune țiganii difuzoarele să urle manele la ora 2 noaptea, vecinii ar pune mâna pe telefon și ar chema poliția. La ei asta se cheamă spirit civic. La noi cei care dau telefon ar fi catalogați imediat drept turnători, delatori, foști securiști. Dacă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
partea cea mai grea a traseului trecuse. Mihailovici se mai relaxase puțin, până atunci stătuse crispat în scaun, participând activ alături de șofer la condus. Când îi sunase telefonul, crezuse că îl caută clientul, așa încât răspunsese imediat. Nu cunoștea vocea din difuzor, dar nu se îngrijorase de fel, nici nu se aștepta să fie contactat de o persoană cunoscută. Erau niște reguli de securitate elementare care trebuiau respectate și le accepta fără nici o reținere. Ce faceți, domnule Mihailovici? auzise el un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întâmplat, puteam și eu să-mi pun o mască și să râd fără griji. Cred că le-am spus zeci de bancuri în seara aceea la masă. Am mâncat, apoi ne-am despărțit îmbrățișându-ne. În cameră cânta, la un difuzor pe care nu-l băgasem până atunci în seamă, melodia pe care Creața dansase cu tipul din discotecă. A fost o dedicație din partea lui Ion pentru Elena, se auzi o voce metalică și inima mea aproape că a refuzat să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
totul de dragul unui capriciu. Poate că ar fi trebuit să merg în sala radio, să-i dedic și eu o melodie, dar nu aveam atâta curaj. Am preferat să rămân cu ochii în tavan și să ascult muzica sfârâită în difuzor până ce somnul m-a condus iar spre visele mele. Pricepi urâtule? Când nu sunt griji timpul trece în goană, dar când iubești în secret atunci secundele se scurg foarte greu și te apasă continuu. Uitasem de certurile zilnice de-acasă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pe o stradă, nu? Tu m ai găsit prima, îmi spuneam în gând, dar nu știi cum să mă păstrezi fiindcă deja te-ai săturat de mine și ți-e inima înrobită de altul. La voi se aude ceva în difuzorul din cameră? am întrebat-o aparent fără nicio legătură cu discuția noastră. Normal. Am primit și dedicații de la tizul tău. Îl cunoști? Știi că Ion e prenumele lui? Ce aiurea. Nu-l cunosc, i-am răspuns, dar l-am văzut
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
arăta 5 grade și scriam poezii la lumânare (asta în 1989) și, dacă rămâneam cu treburi în oraș până seara, nu găseam să-mi cumpăr un covrig sau un corn... Și totuși, ziua toridă de la Mangalia Nord, când din toate difuzoarele se auzea discursul ăla fulminant, că noi nu vom intra în Praga (era în 1968 - oamenii se opreau pe stradă și ascultau, iar Goma a intrat atunci în partid). Terminați odată, pentru Dumnezeu, cu tâmpenia asta, îmi vine să strig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
foștii locatari se va putea apropia de festivitate? Vecinii? Sau medicul? Crezi că medicul nu știe? Dimpotrivă! Păi nu era alături de el când a murit bunicul tău? Sau îți imaginezi că, și dacă eventual ai spune altceva la microfon, din difuzoare nu tot discursul funerar va răsuna? Vei asista la o acțiune de contraspionaj, dar vârsta ta fragedă te va scuti de orice responsabilitate. Vei învăța cu mine textul la care lucrează acum specialiștii. Acum vor fi reabilitați toți dansatorii, pictorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
tocmai numele acelei maghernițe? Ne înțelegeam din ce în ce mai bine. De la Piața Moartă, de-a lungul Aleii Immanuel, până în vârful muntelui Kármel. Un drum nebătut de mine ani întregi. Acolo creșteau brazii cu cruce și, când se înmulțeau, asta se auzea la difuzoare. Iosif și fratele său a fost primul pe care l-am însoțit până acolo. Pășeam în ritmul fanfarei de la cafenea. Prin noroiul de primăvară. Dimineață. De la zoaia aceea imensă de zăpadă topită prin munți, care apoi irigă pământul patriei. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ar fi instalat Xerxes tronul, și mi-am amintit ce povestește Eschil, care a fost hoplit la Sa-lamina, că vaietele și plânsul se revărsau până departe. În acest timp, auzeam, din când în când, frânturi dintr-un rock, urlat de difuzoare pe terasa restaurantului unde mâncasem. Nu sunt, ca melomanii înrăiți care consideră "barbar" tot ce se află dincolo de muzica lui Bach, un adversar al rock-ului, totuși acolo m-a cam enervat. Pe deasupra, vroiam să-mi continui "cercetările". Romanticul din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Deasupra noastră e "Poseidon". Apoi, "Apolo". Urmează "nivelul" la care se găsește recepția. Mai sus e "Venus". Ultimul "nivel", de unde se iese pe puntea superioară, se cheamă "Hera". Ne învîrtim într-un mic Olimp plutitor, cu muzică simfonică transmisă la difuzoare, în toate cabinele, și cu chelneri moderni în locul lui Ganymede. Un carton verde de pe noptieră ne anunță numele "steward"-ului. E pentru prima oară în viața mea că pot suna un "steward"! Amănuntul îmi dă o vagă amețeală "aristocratică". Micul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
scară și pe coridoare, te împleticești ca un bețiv din pricina tangajului violent. M-a izbit pustietatea de pe "Nereus". Nu era nimeni când am coborât. Senzație că am rămas singur pe vapor. Zgomotul valurilor se amestecă acum cu muzica simfonică de la difuzor. Patetica lui Ceaikovski sună mai dramatic, parcă, în aceste condiții. Stau ca în burta unei balene, în această cabină-celulă, cu un hublou metalic gros, de care duhurile mării se izbesc mânioase. Dar nu asta am vrut? Să văd și partea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
e un român stabilit la Atena. Mama lui trăiește la Tulcea. Cum am coborât la Constanța, Victor Ivanovici a luat cursa de Tulcea. Seara, la ora plecării nu se întorsese. Vreme de o oră și ceva, am auzit mereu, la difuzoare, același anunț: "D-l Victor Ivanovici e rugat să vină la recepție". Bucata de carton cu numele său lipsea de la tablou. Când, în sfârșit, Victor Ivanovici a apărut, toți au aplaudat. Elvețianul care m-a intrigat în prima seară și-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe o ceață vâscoasă și pe o mare care nu mai are pacea de ieri. Ceru! e plumburiu și începe să plouă mărunt. Sunt unsprezece grade afară, ne anunță vocea feminină pe care m-am obișnuit s-o aud în difuzoare. Cobor și mă îndrept spre autobuzul nr. 10, repartizat scriitorilor români. Pentru prima oară, avem o traducătoare de limba română. De fapt, e o turcoaică venită din România acum cinci ani, care ne așteaptă la autobuz împreună cu soțul ei, un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]