KorAP: Find »[drukola/base=dinte & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...64 65 66 ...707 >

17,651 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

stă scris: "Mihai Vlădeanu". Liniște deplină. Chiar și vîntul, afară, a stat. Undeva însă, în una din garsonierele de la capătul celălalt al etajului, cîntă un aparat de radio. Cristina prinde poșeta și pachetul în mîna stîngă, să poată trage cu dinții de mănușa dreaptă, să și-o scoată. Apropie degetul îndoit de ușă, vrea să bată, dar, nehotărîtă, renunță. Pornește înapoi spre scara centrală, tiptil, pe vîrfuri, să nu facă zgomot. Pachetul de sub braț, ca un sul, îi lunecă, lovind înfundat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
două ori. L-ai mințit cînd...? face Lazăr un gest cu capul, pornind alături de Radu spre locul lor. Nu. Va trăi, dar nu datorită mie. Înfiorat de tonul medicului, surprins de o asemenea mărturisire, Lazăr întoarce privirea. Radu scapără printre dinți o înjurătură la adresa vieții și se trîntește pe saltea. Groaznic, Lazăre, groaznic! Băiatul ăsta nu venea numai pentru că mama lui e bolnavă. Era chemat să scoată niște bani puși la cec pe numele său..., era presat de ideea că viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lumea cu mine. Să mă trezești la zece să-i dau băiatului pastilele, mai bine crăpam naibii!, ai dreptate cred, trebuie să iau și eu, dă-mi rucsacul... Scoate din rucsac trusa, ia o pastilă și o molfăie îndelung între dinți. Profesorul s-a ridicat și i-a adus un pahar cu apă. În paharul gol, luat din mîna lui Radu, Lazăr toarnă un deget de whisky și-l întinde profesorului. Un strop, numai de-al naibii, să vedeți ce bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bănuind că, între timp, am umblat cu altele. Am încercat cu vorbă bună, cu rea, ba chiar și cu... violență. E oribil să ajungi să-ți violezi propria-ți nevastă, s-o vezi cum, în culmea extazului totuși, strînge în dinți colțul pernei, perforîndu-l. S-o fi lăsat? Era mama Doinei, legal îmi putea lua copilul, rămîneau amîndouă în vînt, fiică și nepoată de reacționar... Cînd socru-miu a fost reabilitat, a vrut să mă lase ea, dar cum situația mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
chiar și vila... Aș vrea să fie studentă atunci, să nu fie aici, să audă șușoteli în urma ei. "Leit Aglaia." Aglaia... Avea un an, un an și ceva cînd am văzut-o ultima oară: mică, ochi mari, numai cu doi dinți în față, ca un iepuraș... Într-adevăr, tot timpul Maria s-a purtat anormal, incredibil, Mihai nici n-a vrut să creadă, mai degrabă ar fi crezut că Doina nu-i a ei, da'-i seamănă... "Leit Aglaia." Ce vînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Și eu nevasta. Ești scîrbos, zău! Eu?! Ce-ai zice, maestre, dacă m-aș jura că, totuși, atunci, am iubit-o pe doamna? Cu puțină violență, e drept, dar... Tot nașu-și are naș. Jură! Hai că devenim lubrici. Spune ce dinte ai împotriva tipului. Dă-mi hainele, mor de frig. Eu, de curiozitate, ți-am mai zis. O chestie vulgară. Ce mai poate fi vulgar la masa asta? saltă dintr-un umăr Lazăr, vrînd să pară indiferent. De curînd, la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
începe să bată cărțile cu iuțeală, aproape cu ură. O sută de mii și hainele contra obiectului de pe dumneata! spune el apăsat, arătînd spre chiloții profesorului și începe să împartă cărțile. Acum să te văd! rînjește Lazăr, sfărîmînd țigara între dinți. Profesorul uită să mai tremure, adunîndu-se tot asupra cărților din mînă. Cărți? mai întreabă Lazăr. Servit murmură profesorul, hotărîndu-se cu greu să ridice brațul drept, să-și șteargă fruntea. Servit bine? insistă Lazăr. Onorabil răspunde profesorul, dînd afirmativ din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că Vrabie m-a turnat, dar voiam să fiu sigur. L-oi întîlni vreodată acasă, în sat și, departe de puterea lui socială, țărănește, tradițional cum îi place s-o spună, l-oi scuipa între ochi. Nu pentru că Biblia îndeamnă "dinte pentru dinte", ci pentru că-și manifestă prietenia și cordialitatea de cîte ori mă vede, bucurîndu-se că sîntem consăteni. Și să mai știți, dom' profesor, apropo de... de multe: am o soție frumoasă, superbă, care poartă în ea, înnăscută, știința nobilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
m-a turnat, dar voiam să fiu sigur. L-oi întîlni vreodată acasă, în sat și, departe de puterea lui socială, țărănește, tradițional cum îi place s-o spună, l-oi scuipa între ochi. Nu pentru că Biblia îndeamnă "dinte pentru dinte", ci pentru că-și manifestă prietenia și cordialitatea de cîte ori mă vede, bucurîndu-se că sîntem consăteni. Și să mai știți, dom' profesor, apropo de... de multe: am o soție frumoasă, superbă, care poartă în ea, înnăscută, știința nobilă de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
asta!" În birou, găsește telefonul sunînd pe intern încet, prelung, monoton. Da, vă rog! Vlădeanu la telefon răspunde Mihai, grăbindu-se să ia receptorul. Bună ziua! spune încet o voce de femeie, puțin voalată, ca atunci cînd ții un creion între dinți. Spuneți-mi, vi s-a propus un transfer la Cooperări? Da, de ce? Sînteți cumva tovarășa secretară? Îmi pare rău! N-am mai avut timp să dau răspunsul, că ieri am fost liber și am plecat acasă, ast' noapte am lucrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
minister și vei fi dat disponibil cu preaviz. De unde știți? Ei asta-i! Vrei poate să știi și cine sînt. Credeam că-ți fac un serviciu spunîndu-ți. Prea e frumoasă vocea dumneavoastră, doamnă, chiar mascată de creionul ori țigara dintre dinți, ca să cred că o faceți doar din caritate. Oricum, mulțumesc! O întrebare: cine sînteți! La celălalt capăt al firului, femeia rîde încet, amuzată: De ce ții neapărat? Dacă aveți dreptate, va trebui să vă aduc flori. Ce flori preferați? Aș dori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ea un fel de... stimă. Putea să-și închipuie doar că-i plătesc azi... De ce, Mihai, de ce?? clatină el din cap cu durere. La ce bun progresul medicinei dacă soția mea a murit ca un cîine, strîngînd colțul cearșafului în dinți, așa au găsit-o. I-am auzit spunînd că a murit repede, făcuse o complicație... De ce, Mihai; la ce bun ne mai zbatem noi să progresăm în civilizație? La o adică, uite, sfîrșim ca niște cîini. Nici măcar cu speranța că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Voiam să-i văd reacția, dar în nouăsprezece ani, cum ți-am spus, o dată nu s-a interesat, eu însă am dus povara unui copil, făcut de mama cu vreun..., nici măcar nu mi-i soră bună. Fantastic! exclamă Mihai printre dinți, aproape cu ură. Puteam să jur că Doinița nu-i a ta. Prea te porți... face el un gest deznădăjduit, apoi, oftînd, schimbă vorba: Ce-i cu pozele, de ce m-ai întrebat? Acesta-i fostul meu prieten, Teofănescu, iar acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arestat, că vor căuta adeverința în arhiva liceului, dar să nu mă opresc din drum; să merg mai departe la facultate, că el o să iasă din pușcărie... Ei da, se apropie Mihai de Maria, cît să-i poată șopti printre dinți, lovind-o ușor cu vîrful degetului în piept ai în fața ta un spărgător de elită. Noaptea am intrat în secretariatul școlii și-am descuiat toate fișetele metalice, am scos dosarele cu adeverințe și le-am trimis pe canalizarea veceului. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
doar atît cît s-o facă pe Maria să tremure, gata să riposteze, dar nu mai are timp: întregul sîn a fost cuprins în gura tînărului, pentru ca în final buzele lui să rețină mamelonul, sugîndu-l cu plăcere, uneori prinzîndu-l între dinți, să-l poată atinge cu vîrful limbii. Dumnezeule, ce-i cu mine?! aude Mihai exclamația femeii ca un suspin de deznădejde. Gura lui Mihai se ridică de pe sîn pe piept și lunecă pe gît pînă la ureche, s-o poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întipărit adînc în ochi. E dreptul tău să iei cît îți trebuie îi șoptește Mihai, șoptindu-și cuvintele cu un vădit cinism, simțind atingerea fierbinte a trupului Mariei. Să te ia Dracul de măgar ce ești! îi strigă femeia printre dinți cu o ciudă izvorîtă din tandrețe, în timp ce, cu un efort disperat, își aruncă mijlocul în sus, atît cît să-l simtă pe Mihai pornit în adîncul trupului său. Speriat că Maria ar putea țipa sub el, Mihai o cuprinde cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
într-o încleștare din care gura femeii vrea de mai multe ori să scape și să țipe. Ultima oară, cînd o simte la apogeu, Mihai n-o mai oprește sărutînd-o; împinge doar umărul stîng spre gura ei, oferindu-și-l. Dinții Mariei se înfig cu putere, strîngînd tot mai tare la fiecare nouă zvîcnire a corpului. Și dintr-o dată, totul încremenește. Cîteva secunde, multe la număr, Mihai nu îndrăznește nici să răsufle; aude doar cum susură pe la urechea sa aerul expirat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la orele profesorului acela tînăr și frumos... Vede o clipă cum pămîntul se rotește, aclamat de țipetele mulțimii de pe trotuar, apoi se simte căzînd pe ceva moale, afundîndu-se, privind nedumerită la malurile troianului care se închid asupra ei, ca niște dinți albi, de femeie frumoasă, încleștîndu-se în colțul cearșafului, în timp ce părul blond, pufos și rece o acoperă... Ce naiba or fi țipînd ăia? face Mihai un gest cu capul spre piață. Vreun accident saltă Lazăr dintr-un umăr. Apropo: Irina Pop s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

întinsă pe cuvertură, goală și umedă. Dar nu fusese ultima ei întâlnire cu grăunciorul de carne, din contră. Asta pentru că, deși țăranul de trup preferase să o catalogheze drept un accident, așa cum se întâmplă cu bucățile de carne rămase între dinți și gingii, amintirea aceasta era ca un instantaneu jenant de la o petrecere de muieri. Iar în după-amiaza următoare, când Carol era relaxată și nu bănuia nimic, trupul viclean îi pusese fotografia aceea în față, șantajând-o. În momentul acela se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
nelămurit, dar fără urmă de îndoială - conștientizase ce se întâmplă. Dimineața unduiește brațe, picioare (Nausicaa și Polifem) Mișcări de urangutan Se ițesc din aburul așternutului Rădăcina veștedă a părului încâlcit Retezat și străpuns de ochi Acest O din care răsar dinți Coapsele secerând văzduhul. — Vezi, îmi amintesc citatele din ce în ce mai bine pe măsură ce avansez, spuse profesorul, adresându-mi-se de data aceasta ca unui interlocutor real, nu ca reprezentantului unui public nevăzut. E din Eliot, nu-i așa? Nu pot să-l sufăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
discuții în pauzele de cafea, dat fiind că grupul se împărțise în tabere rivale ce se acuzau reciproc de delicte terapeutice și morale. Dave 2 se simțea în elementul său, ascultând și versiunile unora, și ale altora. Se ținu cu dinții de poveștile astea, de parcă ar fi fost vorba de copcile unei răni emoționale. Dave 2 aștepta - aștepta să juiseze. Iar Carol? Cum rămâne cu draga de Carol, care încă mai participa la întrunirile Alcoolicilor Anonimi, dar, din fericire, fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
bere Lamot. Aceștia erau cei pe care Cealaltă Carol îi dădea afară. Pe de altă parte, toți cei cu un aspect respectabil erau întâmpinați cu brațele deschise și cu o vorbărie nereținută, care se scurgea într-un șuvoi monoton dintre dinții ei gălbui. Dan frecventa de mult acest templu al uitării unde oficia Cealaltă Carol. Iar ea se gândise în repetate rânduri la acest tânăr simpatic, cu gusturi diversificate, căci Dan bea cam orice, de la Château Haut Brion la Emu Export

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

și o mare cantitate de oase arse. Stratul cel mai gros de cenușă atinge șase metri. Toate acestea arată că "Omul de la Beijing'' cunoștea utilitatea focului. La Zhoukoudian au fost descoperite numeroase fosile: 16 cranii, 15 oase de maxilar, 157 dinți, precum și o mare cantitate de fragmente de oase, aparținând unui număr de 40 de antropoizi, descoperiri care au furnizat date prețioase pentru cercetarea evoluției biologice și dezvoltării culturale din perioada timpurie a omului. În urma cercetărilor asupra fosilelor și obiectelor de la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Colegiului Medical Solidaritatea din Peking a cerut punerea fosilelor în cutii. Toate cele 147 de fosile, inclusiv 5 calote craniene și 15 fragmente ale acestora, 14 oase de maxilar inferior, precum și clavicule, oase ale coapselor și brațelor și mai mulți dinți au fost ambalate în două cutii mari din lemn. Acestea au fost transportate la ambasada americană din Beijing, gata pentru a fi transportate în America. La scurt timp, fosilele au dispărut misterios și n-au mai fost găsite nici până

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Dispunând de ac și ață, sinantropii își puteau confecționa îmbrăcămintea, motiv care îi determină pe experți să tragă concluzia că aceștia purtau îmbrăcăminte diversificată. Sinantropii confecționau și purtau podoabe. Arheologii au găsit în peșterile locuite de aceștia coliere din pietricele, dinți de animale, oase de pești și cochilii de scoici, toate șlefuite cu multă îndemânare. Mai mult, aveau găuri scobite și erau prinse între ele cu sfori subțiri, vopsite în culoare roșie obținută din pigmenți naturali de oxid de fier, pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]