6,039 matches
-
împlinirii, / Mă rodește și mă-mbie”. Autoarea folosește sintagme și metafore inedite: scrum de zile, frunza înserării, flori din gânduri, ș.a. În accepțiunea poetei, nu autorul alege ideea, ci ideea îl alege pe el: „În căutarea-i divină / De material discret, / Ideea pură, virgină, / Îl alege pe poet” (Versul). Versul capătă trăsături antropomorfice: „Dând prezentului un sens, / În vagonul de safir, / Într-un tren oprit din mers, / Versul e un musafir. Prin cuvântu-i fredonează / Într-o scumpă înnobilare, / Arta lui
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
și m-a strâns și mai mult în îmbrățișarea ei... Îi simțeam dorința de a se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și strânsă la piept, emanând un parfum discret folosit la duș și un flux ciudat al corpului, care mă amețeau. O simțeam răscolită de mâna mea, care i se insinuase între picioare, palpându-i pisicuța și fesele, trăgându-i chiloțelul cu mișcări abia simțite în jos. Picioarele ei
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
nu și nici acum după atâția ani, nu-mi acordă încredere deși m-am străduit îndelung să i-o recâștig. În ce privește prietenii mei, pentru a-mi permite să-i frecventez, el continuă să-i verifice, chiar dacă o face în mod discret. Această lipsă a lui de încredere în mine, m-a determinat să dau petrecerea de ieri, profitând că el cu mama au plecat în vacanță. Acum după cele ce mi s-au întâmplat ajung să cred că sunt într-adevăr
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
folosește linii, semne, pete de culoare, volume care exprimă în formă pură sensibilitatea umană. Lucrarea abstractă emana muzicalitate, armonie între contraste, o imaginație brilianta și nu în ultimul rând este decorativă, subliniind minunata lume a culorilor. Ea crează o unitate discretă între sensibil și spiritual. Cobra este un alt curent în pictura care a rezistat puțină vreme, pe la jumătatea secolului 20. Numele Cobra este un acronim al orașelor COpenhaga, BRuxelles și Amsterdam. Mișcarea se autoprezinta că avându-și rădăcinile în artă
CURENTE ÎN PICTURĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367836_a_369165]
-
greu, de pe fotoliu, directorul sectorului căzi, bideuri, chiuvete, pisoare și lămurește scurt situația. Bogații acestei lumi au fost, din ce în ce mai mult, educați în cele mai înalte și exigente școli, iar acum au devenit atât de perverși încât trăiesc, aparent, decent și discret. Le convine desigur, fiindcă ei au moștenit de la înaintașii lor excelentele produse ale corporației și acum se prefac a fi modești. Niște cutre nerecunoscătoare bineînțeles, dar asta-i situația! Eiii mda, mai sunt ceva clienți, vedetele rock, fotbaliștii, sau divele
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > COCOSTÂRCUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului COCOSTÂRCUL I-a fost atât de dor de țară, Că-n prima zi de primăvară S-a-ntors discretul cocostârc, Statornic, la bătrânul smârc. E totu-n jur încântător, Azi s-a deschis și-un mâțișor, Pe mal, în soare, sclipitori, Au apărut mici bumbușori. Pășește rar, îngândurat, Peisajul pare neschimbat: Aici, c-un pix și c-un caiet
COCOSTÂRCUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367972_a_369301]
-
revelația trăită pe Vârful Athonului, la praznicul Schimbării la Față a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iar trăsăturile fundamentale ale dreptei credințe sunt minunat așezate în pagină de spiritul cât se poate de exigent cu sine și de ochiul pătrunzător dar discret al monahului care poartă în spatele său abia ușor îndoit nu de povara celor nouăzeci de ani, ci mai curând de povara metaniilor și a închinăciunilor, o viață de om închinată exclusiv trăirii monahale, adică lui Dumnezeu. Părintele Tănase reușește, într-
PARINTELE PETRONIU TANASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367325_a_368654]
-
înscrie la Școala Divizionară de la Mănăstirea Dealu (1881), apoi urmează cursurile Școlii Superioare de Război din Torino, al cărei absolvent devine în 1886. În Italia a cunoscut-o pe pe Clotilda Caligaris, care i-a devenit, ulterior, o devotată și discretă soție Revenit în țară, este director de studii la Școala Superioară de Război din București (1894-1895), atașat militar la Legația română de la Berlin (1895-1898), apoi șeful Secției Operații în Marele Stat Major (1899 - 1904). Pe 10 mai 1906, regele Carol
ALEXANDRU AVERESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367409_a_368738]
-
interzis pentru că nu joacă după regulile raționalității economice. Prin urmare, alternativele românești sunt doar două: fie statul păstrează monopolul în domeniul asistenței sociale pentru sine, fie creează o piață liberă a competiției, în care prezența guvernamentală să fie cât mai discretă. Însă statul român nu poate păstra monopolul pe servicii sociale, pentru că - nu-i așa!? - experiența comunistă ne-a arătat că este un prost gestionar, motiv pentru care mediul privat trebuie să cucerească terenul lăsat liber. O a treia variantă iese
DESPRE BISERICA, STAT SI FILANTROPIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366819_a_368148]
-
harului și binecuvântărilor lui Dumnezeu. Din această atingere odrăslesc o serie de transformări binefăcătoare în ființa noastră. Rugăciunea se face între noi și Dumnezeu în viața noastră umană. În adâncurile serafice ale interiorului nostru se produce, prin rugăciune, o comuniune discretă și rodnică între noi și Dumnezeu. Fără această relație personală cu Dumnezeu prin rugăciune, credința rămâne o convingere teoretică, cultul o lucrare de formă externă. Fără rugăciune, lucrării noastre morale îi lipsește profunzimea religioasă, fără rugăciune iubirea lui Dumnezeu nu
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]
-
ci un tărâm de existență puțin mai suportabil. Aș putea spune că de această metaforă vie din fața mea, mesteacănul răsturnat, cu rădăcinile în cer și roadele harice sub pământ, se leagă pentru mine începutul unei vieți de meditație și de discretă rugăciune, ale cărei prime urmări au fost o stare de liniște și de împăcare cu mine și cu destinul... Până la captivitate citisem Biblia o dată în întregime și Noul Testament de vreo trei, patru ori... Pe parcursul prizonieratului am mai reușit să citesc
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
mic, care de fapt, ne reprezenta pe toți, în situațiile cele mai diferite. Talentul lui era spontan și surprinzător. Umorul fin era o componentă firească a desenului, ironia subtilă, concepția personală, pictura emblematică de asemenea. Totul cu o încărcătură simbolică discretă. Omulețul lui este, de fapt, omul care caută mereu fericirea, eternă întrebare umană, dimensiunea tragi-comica a existenței... Harry Araten vedea arta că o parte vitală a societății, o explorare spirituală a timpului și spațiului. Cu mijloacele sale simple și nepretențioase
OMUL CARE CAUTĂ FERICIREA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367617_a_368946]
-
mea dintotdeauna. Se mișca lejer și grațios prin cameră, ca și când ar fi fost la ea acasă și cunoștea spațiul de la bun început. Am stins toate luminile de prin camere, am verificat dacă este ușa de la intrare închisă și, sub lumina discretă a unui lampadar, m-am așezat și eu lângă ea pe canapeaua confortabilă. O mână drăgăstoasă mi-a înconjurat gâtul și un sărut cu miros de fructe exotice am simțit pe buzele mele pline de dorință. Nu fiorul transmis de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
unora dintre personaje, cititorul având parte de o tonalitate de echilibru psihic, tonic în cele din urmă. Și asta, întrucât viziunea scriitoarei este profund umanistă, iar clapele computerului ei țes o scriere particulară, originală și cu un specific unic. Impresionează discret și temeinic fundalul cărții, revenit nu o dată în mod implicit, canavaua acestei scrieri fiind de istorie, cu trăiri și sentimente strict personale și împrejurări generatoare de patriotism ferm, dar firesc, adevărat, pornit din inimă. Personaje cu unele minusuri, care-s
„VALOARE ŞI VIGOARE” – UN NOU ROMAN AL MAGDALENEI BRĂTESCU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367705_a_369034]
-
ne-ncărcați inutil și al cărei candelabru dă valoare și distincție, are mobilă nouă cu ecouri vechi, de lume bună și țintuită-n timpul ei trecut și stins. Dușumeaua e acoperită de un amplu covor plușat pe griuri și note discrete, iar când pășești, lemnul parcă ar geme, iar auzul meu discerne cumva un glas incert de om... Când te miști, partenera știe. Dar ne obișnuim repede cu nedeslușitul cor al lemnelor de sub covor. Ascult atent, în timp ce consoarta pășește, trebăluind nimicuri
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
avut ce învăța de la el. Acesta pretindea că după un anumit timp și după atâția clienți, ajunsese să-i cunoască pe cei din fața sa fără să se intereseze prea mult de trecutul lor. Câteva întrebări, câteva răspunsuri, câteva gesturi, observații discrete în timpul ședințelor îi spuneau totul despre client. L-am întrebat ce este mai important la un om din punctul lui de vedere. Trecutul, prezentul sau viitorul? Pentru acesta, cel mai important în viața omului era prezentul și nu viitorul, cu toate că
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
în firea oamenilor, ființial, de către Făcător, prin însăși aducerea ei la exis �tență. Iar descoperirile lucrurilor dumnezeiești le împărtășeăte prin har puterea Preasfantului Duh". Așadar, acum, în încheierea acestui material vom spune că recunoștința (pururea mulțumire în chip smerit și discret) este continuu dialog al nostru cu Dumnezeu. Euharistia, jertfa de mulțumire, liturgică, sacramentală, morală și duhovnicească, este suprema dăruire lui Dumnezeu de către fiul său prin har, prin Fiul lui Dumnezeu. Rugăciunea arhierească este supremul act de recunoștință al naturii umane
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
îndelung, mai bine zis apăsă la nesfârșit pe butonul soneriei. Apoi bătu cu degetele, cu pumnul, cu pantoful, dar nimeni nu răspunse. Exact în timpul acesta, dădu în foc oala de lapte a doamnei Iliescu, aragazul se stinse și un miros discret de ardere incompletă și metan se risipi pe palier. - Simțiți? dădu alarma madam Brodiciche, care era cu părul pe moațe. Simțiți? Toată lumea confirmă că simte. Boris Israelovici anunță poliția, dentistul Kleinergrois chemă pompierii, Eliahu Iliescu salvarea. În circa jumătate de
SCHIŢE UMORISTICE (90) – NOAPTEA CE MAI SCURTĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366976_a_368305]
-
interzis pentru că nu joacă după regulile raționalității economice. Prin urmare, alternativele românești sunt doar două: fie statul păstrează monopolul în domeniul asistenței sociale pentru sine, fie creează o piață liberă a competiției, în care prezența guvernamentală să fie cât mai discretă. Însă statul român nu poate păstra monopolul pe servicii sociale, pentru că - nu-i așa!? - experiența comunistă ne-a arătat că este un prost gestionar, motiv pentru care mediul privat trebuie să cucerească terenul lăsat liber. O a treia variantă iese
BISERICA IN DOMENIUL SOCIAL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366933_a_368262]
-
putea influența noi parlamentul ăsta plin de escroci? (Aha, m-ați adus unde trebuia. Vă arăt eu, vouă, frumoaselor! Acum să vă văd de ce sunteți în stare). - Cum să faceți...? Cum să influențați parlamentul...? Uite-așa! Am făcut un semn discret cu mâna. S-au aprins toate luminile. S-au deschis toate ușile de acces și în sală au năvălit două sute de copii, toți în puțulicele goale, fetițe și băieți. De la 3 până la 6 ani, fiecare în mână cu o floare
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
repede pe sofele moi de intri pân'la genunchi și cu un pahar în față bolborosindu-și gheața cu cine știe ce amestec de Johny Wallker sau Jeff Daniel's de Tenneessee pe tejgheaua aurită a bărulețului dinăuntru, dincolo de culoarea neagră și discretă a geamurilor ... Bag samă că nici după “9 ani” de Americă bătătorită n-am prea scăpat de gândirea mea tributară vechilor sechele și lozinci egalitarist-comuniste, adică ce-aș fi vrut? - un loc la masa bogaților așa fără nici un merit, te-
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
și m-a strâns și mai mult în îmbrățișarea ei... Îi simțeam dorința de a se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și strânsă la piept, emanând un parfum discret folosit la duș și un flux ciudat al corpului, care mă amețeau. O simțeam răscolită de mâna mea, care i se insinuase între picioare, palpându-i pisicuța și fesele, trăgându-i chiloțelul cu mișcări abia simțite în jos. Picioarele ei
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
ani, pentru că a văzut-o mai retrasă și mai nebăgată în seamă de ceilalți copii. Câți băieți au primit ghionturi sub coaste pentru ea când o necăjeau sau câte fete au fost ciufulite, dacă se legau de ea. Ana era discretă, nu spunea nimănui ce năzdrăvănii făcea sora ei prin pădure, că de, băieții din sat nu erau mai deosebiți decât alții, știau și ei să pupe și să pipăie o fată naivă cum era Eleonora. Poate că nu era chiar
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
tenebroasele nuclee ale amăgirii”, când “un derdeluș de pe care sania imaginației își ia zborul spre stele” (inedita imagine!). Sufletul uman pare solicitat intens la nivelul lucidităților livrești, unde sentimentele, amplificate de otrava dulce a săgeților lui Eros, etalează un recitativ discret, cu un pregnant sens al reliefului psihologic. Teama de neîmplinire, teama de nereciprocitate, declanșează întrebări durerose, fără răspuns: “Tăcerea noastră a ajuns la apogeu,/ Ce să-ți spun la bine, ce să-ți spun la greu?/ Ce să-mi spui
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
șampanie cafea și desert. Aranjase totul cu discreție, ajutată de două prietene și foste colege de liceu, Diana și Maria Carla și de Marco, un fost prieten din anii de liceu cu care de curând reluase vechea prietenie în mod discret, pentru că tatălui ei nu i-ar fi făcut deloc plăcere această prietenie. Demult, când ei erau foarte tineri și erau îndrăgostiți, Marco Sabațini fusese cel ce o însoțise la acea petrecere nefastă, unde pentru prima oară încercase alcoolul depășind măsura
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]