4,704 matches
-
copilul ajunge să iubească lectura; enunțării ironice îi revine rolul de a integra cele două izotopii a priori incompatibile. Acest rol al integrării este prezentat ca o nouă validitate de ordin general care instalează propoziția enunțată într-o nouă reprezentare discursivă (rezultatul asocierii ironice dintre două realități incompatibile aparținînd unei alte reprezentări discursive legate de un univers real). ADEVĂRAT sau FALS, nu contează; contează numai VALIDITATEA PENTRU un subiect (în cazul de față, instituțional). O propoziție (simplă sau complexă) este un
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
integra cele două izotopii a priori incompatibile. Acest rol al integrării este prezentat ca o nouă validitate de ordin general care instalează propoziția enunțată într-o nouă reprezentare discursivă (rezultatul asocierii ironice dintre două realități incompatibile aparținînd unei alte reprezentări discursive legate de un univers real). ADEVĂRAT sau FALS, nu contează; contează numai VALIDITATEA PENTRU un subiect (în cazul de față, instituțional). O propoziție (simplă sau complexă) este un argument pentru o anumită concluzie într-un univers de credință prestabilit. În
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
cazul de față, instituțional). O propoziție (simplă sau complexă) este un argument pentru o anumită concluzie într-un univers de credință prestabilit. În cazul ironiei, concluzia se prezintă sub forma unei contradicții de valori argumentative. Ea permite confruntarea diferitelor reprezentări discursive, unificîndu-le în urma unei mișcări argumentative care evită orice sancțiune posibilă: este atît de ușor să ironizezi după pofta inimii... Interesul unei asemenea alegeri, pentru Gallimard Jeunesse, este de cel puțin două tipuri: pe de o parte, dimensiunea enunțiativă a propozițiilor
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ORICUM drept un marcator al reformulării nonparafrastice. El precizează că enunțarea "încearcă să convină mai bine împlinirii interactive prezentînd intervenția principală ca pe o nouă formulare, legată de o schimbare a perspectivei enunțiative indicată de conector, de o primă mișcare discursivă (sau al unui implicit)" (1987, p.115). Subliniem importanța parantezei din [P10]: intervenția principală este legată de schimbarea perspectivei enunțiative indicate, implicit, de conector. E. Roulet insistă asupra schimbării operate prin ORICUM: [...] adesea este dificil de stabilit dacă reformularea trimite
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în sensul restrîns al termenului) un constituent determinat de acesta (1987, p. 116). În cazul de față, ORICUM se bazează pe un enunț implicit și prezintă intervenția principală pe care o introduce ca dependentă (rezultatul este ineluctabil) de o mișcare discursivă subordonată. Această schimbare de perspectivă este asigurată și de folosirea viitorului simplu: "copilul dumneavoastră VA AVEA mereu anturaje dubioase". În acest caz, avem de-a face cu o folosire modală a viitorului: o viitoare predicție sau "viitorul profețiilor" (R. Martin
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a indicatorilor modali și temporali (conjunctiv, viitor) sau chiar personali ("dumneavoastră", "voi", "voi înșivă") are loc printr-un anumit număr de constrîngeri care definesc condițiile de utilizare și complementaritatea lor; gestionarea acestor constrîngeri este o componentă a activității de producere discursivă, analiza ei fiind cea a structurii secvențiale. Să punem în legătură analiza lui [P10] cu comentariul unei propoziții a cărei funcționare, deși diferită în secvențialitatea ei, prezintă totuși analogii interesante. Astfel, (3) Dacă copilul dumneavoastră vă cere un animal de
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
implicitului: [Locutorul] recurge la formula implicită pentru a conjura existența anumitor tabuuri [s.n.], într-o societate dată, pentru a dejuca anumite cenzurări de ordin moral, politic sau juridic, și pentru a jongla cu legea tăcerii care lovește în anumite obiecte discursive: într-un context social determinat, multe lucruri nu se spun cel puțin, nu direct (1986, pp. 277-278). Implicitul reiese din prezentarea celor trei cărți, procedeu comod pentru editor, care nu își asumă prin cuvinte tema propusă (sau, cel puțin, indirect
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
dat fiind faptul că deja el o cunoaște și o acceptă. Această descriere permite ilustrarea ipotezei polifonice a lui O. Ducrot: făcînd diferența dintre locutor și enunțător (primul, agent al spunerii, autor al cuvintelor, și al doilea, agent al actului discursiv a face realizat prin enunț, agent al actelor ilocutorii), înțelegem mai bine funcția lui FIINDCĂ: locutorul se diferențiază de enunțător pe care îl lasă să se exprime și pe care îl identifică drept alocutor. Acesta este scopul distanței implicite din
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
declara că ele aparțin unui univers de credință pe care campania publicitară îl prezintă ca general valid. Aceste enunțuri NON-p și NON-q sugerează că p și q erau posibile în alt(e) univers(uri) sau în alt(e) reprezentare(ări) discursiv(e), luat(e) distinct(e) de NON-p și NON-q. Aceste propoziții valide într-un univers nu mai sînt prezente în [P5] și [P9] decît ca "imagini ale universului", sub forma unei imagini. Reținem două elemente ale definiției funcției textuale și
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
elemente ale definiției funcției textuale și enunțiative a negației: pe de o parte, [P5] și [P9] nu sînt simple aserțiuni (NON-p și NON-q); ele se poziționează în raport cu presupuse imagini ale universului. Pe de altă parte, aceste reevaluări ale unei reprezentări discursive printr-o alta tind să devină "imagini ale universului", urmări ale eterogenității enunțiative în măsura în care aceste imagini sînt fie anterioare, fie doar posibile, sau mai mult, tocmai în situația care ne interesează, înscrise în prezentarea cărților vizate. Am observat de nenumărate
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în co-text (alte propoziții) și în context (situația de enunțare) (1989, p. 102). Din punct de vedere argumentativ-ilocuționar, cele treisprezece propoziții nu sînt argumente explicite care să confere un statut de concluzie prezentării cărților. De fapt, lămurirea ironică a reprezentărilor discursive (înscrisă în raportul text/imagine) îl determină pe interpretant să caute posibilele motive (coerența-pertinența) ale enunțării diferitelor propoziții și să le găsească implicațiile. Acțiunea va duce la derivarea unui macro-act de discurs și a unei valori ilocuționare care alcătuiesc orientarea
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
actualizat în această morală. Morala pune în scenă două modalități enunțiative care denotă prezența enunțătorului: [P6] "Imbecilul! Spărsese ambalajul sticlei de Balafre!" Să marcăm acest caz de ambiguitate anaforică: "spărsese" face referire la agresor, nu la John; noțiunile de memorie discursivă și de cunoaștere împărtășită, evocate mai sus, permit reconstruirea coerenței anaforice din propoziții. "Morala" transformă povestirea într-o pastișă a romanului polițist. De fapt, morala explicită, indicînd clar scopul narațiunii, orientează interpretarea, facilitînd trecerea de ordin secvențial/ evenimențial spre o
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
roman: este o enormă cronică africană, plină de bonomie și de poezie, evocarea unei lumi arzătoare, violente, naive și pasionante. Constatăm că nu este vorba doar de o simplă descriere a unei cărți, ci de modificarea treptată a unei reprezentări discursive: dinamica fiecărei micro-propoziții descriptive ("Înainte de toate este vorba despre viața unei ferme. Este o exploatare"; sau "Evident, această fermă este nucleul cărții [...] însă Karen Blixen a știut să contureze și un vast tablou"; sau chiar "Ansamblul formează nici mai mult
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
trei paragrafe și o serie de fraze marcate grafic. Primul este alcătuit din două fraze (P1 și P2), celelalte două (P3) și (P4) dintr-o singură frază. Vom insista mai întîi pe mișcarea dinamică a construcției progresive a unei reprezentări discursive. În primul paragraf, discursul este ancorat din punct de vedere enunțiativ (a), secvențial (b) și referențial (c): (a) Enunțiativ, enunțul "[...] Rosary ajunge la Vozes do Mar" trasează anaforic evenimentele ("povestirea" de la Benveniste): evenimentele ulterioare se vor raporta unele la altele
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Compatibilitatea primei reprezentări descriptive trece prin integrarea ei într-un ansamblu mai vast cu valoarea unui TOT. Operațiunea de ancorare astfel realizată a introdus un obiect al discursului; ea garantează coeziunea și progresia secvenței. În acest stadiu al stabilirii reprezentării discursive, P1 îi alătură actorului principal un predicat funcțional de tipul A FACE sub forma unui verb la prezent în narațiune: "Rosary sosește...". În primul paragraf, coerența tematică este asigurată prin forma anaforică a Temei 1 (T1) printr-un pronume, el
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
unui interpretant actualizat anterior. De fapt, cititorul nu leagă pronumele "ea" de personajul "Gisela, fiica guvernatorului", chiar dacă este cel mai apropiat segment. Ambiguitatea nu poate fi complet înlăturată decît prin introducerea, în materie de fenomene referențiale, a noțiunilor de memorie discursivă și de cunoaștere împărtășită. Cu siguranță, inferența este legată de semnificatul lingvistic al secvenței "Rosary sosește", dar prezența ei este asigurată prin cunoașterea universului comun care îi include pe enunțător și pe destinatar: este nevoie ca o persoană străină să
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ATÎT DEi [ATÎT DE intensiv] nu are intensitate logică. El nu urmărește în mod deosebit situarea intensității unui fenomen pe o scară de posibile variații. Din contră, trebuie văzut în această particulă "un cuvînt din discurs", un element de intensitate discursivă, care se sprijină pe o intensitate "pre-enunțiativă", în sensul că gradul de intensitate (eventual ridicat) nu este atribuit unui adjectiv sau unui adverb din categoria lui atît dei: această intensitate este raportată, citată prin atît dei, atribuirea fiind un act
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
enunțul precedent, Locutorul nu este asimilat enunțătorului, nu își asumă responsabilitatea aserțiunii; nu afirmă adevărul din "Ea este diferită", doar îl menționează. Enunțătorul este doxa, părerea generală, acel SE de la A. Berrendonner (1981, p. 40). ATÎT DE modifică prima reprezentare discursivă (Rd1) legată de starea de posibil echilibru sugerată de primul paragraf (propoziția P). El semnalează și elementul care declanșează povestirea: Rosary este atît de diferită, atît de străină, cu totul alta decît... Dom Duarte nu întîrzie să o facă să
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și elementul care declanșează povestirea: Rosary este atît de diferită, atît de străină, cu totul alta decît... Dom Duarte nu întîrzie să o facă să înțeleagă asta. Cu alte cuvinte, avem următoarea mișcare: Astfel, locutorul nu prezintă ca validă reprezentarea discursivă implicată de propoziția P (§ 1) în propriul spațiu real. Din contră, acest lucru este realizat de propoziția Q (aducînd concluzia non-C) în spațiul locutorului. În cazul în care enunțătorul și locutorul coexistă în concluzia non-C ("a nu mai putea rămîne
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
u/ și în rima internă: PENTRU UN VIS DE DRAGOSTE Totul este pregătit pentru a pătrunde în roman, dar oare despre ce este vorba în carte? Dimensiunea semantico-referențială O dată cu această dimensiune, subliniem faptul că un text construiește treptat o reprezentare discursivă și că poate fi rezumat printr-un titlu sintetic. Izotopia, ca fenomen semantic, face referire la stabilitatea unui parcurs al sensului pe care textul îl prezintă în momentul în care îi este pusă în discuție coerența semantică. Pentru ca un cititor
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
diferite. Titlul inițial al trecerii ("catalogul Actes Sud") este reluat prin două anafore diferite ("această" substitut demonstrativ, "următoarea" substitut articulat) care primesc predicate noi, o dată cu elementele rematice. Articolul și demonstrativul permit prezența aceluiași referent pentru două niveluri diferite ale memoriei discursive, oferind astfel indicii despre structurare. "Viitoarea" redă referentul ca parte dintr-un întreg (de fapt, caracterul semestrial implică două apariții pe an; nu este necesară cuantificarea formei anaforice). Prin prezentarea catalogului, adjectivul demonstrativ "această" creează contextul verbal imediat pentru condițiile
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de ÎNSĂ în structurarea primului paragraf. Prima regulă de folosire a lui ÎNSĂ este cea de a recupera o afirmație dintr-un context recent (în acest caz, să păstrezi în memorie ceea ce afli nu reprezintă decît o primă ocurență); actul discursiv introdus prin ÎNSĂ aduce, ulterior, un argument în favoarea unei concluzii (paragrafele 2 și 3) incluse în enunțul care, începînd din acel moment, devine complet; argumentul adus apare ca un supliment (O. Ducrot, 1980). Prin urmare, a doua regulă de folosire
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ei și prin ușoara ei recuperare" (1987c, p. 233). Propoziția implicită indică faptul că cititorii pot găsi totul în cărți răspunsurile, dar și întrebările. Astfel, operînd o întoarcere la ceea ce a fost deja spus, ÎNSĂ introduce un al doilea act discursiv interpretabil ca o auto-corectare. Reluînd studiul cuvîntului înainte, constatăm că ÎNSĂ permite introducerea unui nou argument care vizează noile cataloage pe domenii: (7) [P6] De acum înainte, cataloage pe domenii vor fi adăugate celor generale. [P7] Și, [P7'] pentru început
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
al doilea"; "și al treilea"); ei funcționează ca marcatorii de integrare lineară descriși de G. Turco și D. Coltier: Față de o serie lineară, MIL (Marcator de Integrare Lineară) poate avea 3 tipuri de funcții: 1) Indică faptul că respectivul constituent discursiv pe care îl însoțește marchează deschiderea seriei. 2) Servește de legătură, constituentul discursiv pe care îl însoțește intră într-o serie în care nu este elementul inițial. 3) Indică faptul că respectivul constituent discursiv pe care îl însoțește marchează închiderea
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de G. Turco și D. Coltier: Față de o serie lineară, MIL (Marcator de Integrare Lineară) poate avea 3 tipuri de funcții: 1) Indică faptul că respectivul constituent discursiv pe care îl însoțește marchează deschiderea seriei. 2) Servește de legătură, constituentul discursiv pe care îl însoțește intră într-o serie în care nu este elementul inițial. 3) Indică faptul că respectivul constituent discursiv pe care îl însoțește marchează închiderea seriei (1988, p. 60). Anunțînd cele trei noi cataloage pe domenii, formele anaforice
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]